MULTIMEDIA Am vizitat ultima fabrică deținută de Stat din Cluj înainte să fie alungată după 100 de ani, pentru interese imobiliare. „Indiferent unde am merge, tot Clujana ar rămâne; ăsta e brandul fabricii”

Un pantof gigantic de tablă cocoțat pe un turn înalt, acum dezafectat, e de decenii simbolul fabricii de pantofi cunoscută în toată țara, Clujana. Ruginit și găurit, a ajuns un simbol al situației în care a ajuns, după un secol, fabrica de pantofi ce angaja mii de oameni pe platforma industrială care îi poartă numele. Una dintre cele mai vechi fabrici din județ, Clujana își vinde clădirile și se mută, pentru prima dată într-un secol de activitate, alungată de acționarul majoritar în contul stingerii datoriilor imense acumulate în ultimii ani. E ultima fabrică deținută de Statul Român în Cluj și una dintre foarte puținele din țară, exceptându-le pe cele strategice. Jumulită bine în ultimele decenii, de acum i-a rămas doar renumele și liniile de producție, căci până și ultimele clădiri ale sale sunt vândute, după ce, pe rând, au fost înstrăinate toate celelalte. Și, de fapt, nici numele: literele „Clujana” de sub pantoful de tablă au dispărut și ele.

Turnul de apă pe care e montat pantoful din tablă vizibil de la mare distanță a fost vândut în urmă cu un deceniu către o companie privată, alături, de fapt, de mare parte din activele fabricii. Proprietar e Italy Line, care a cumpărat în patru licitații mare parte din campusul fostei fabrici. Și ar mai fi achiziționat, de exemplu, o hală ce arată în ultimul hal lângă turn, „parcă e Beirut”, o observați în materialul video de mai sus, e cea care nu are nici măcar planșeuri, dar patru cereri a înaintat firma către Clujana și către Consiliul Județean în care își manifesta intenția de a o cumpăra, fără însă să primească vreun răspuns. Gianni Montuori e directorul și fondatorul companiei Italy Line, ce fabrică în halele fostei Clujana fitinguri și instalații sanitare, și explică: „Aveam sediul firmei la 300 de metri, aveam 1.500 de metri, firma a crescut atât de mult că nu mai aveam loc. Am cumpărat prima dată aici (hala în care se află birourile-n.red.), apoi turnul, apoi în spate, la patru licitații publice. Una cu AVAB (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare-n.red.), turnul și tăbăcăria, clădirea și un teren de la Clujana, am dat cam 650.000 de dolari, dar asta era prin anii 2000, aici erau ruine. Drumul din față are 200 de metri, l-am făcut cu banii mei. În total am investit cam 6 milioane de euro. Nu aveam nici apă, am tras de la drumul principal. Eu personal, director, am luat excavatorul special. Inclusiv instalația electrică am refăcut-o. E singura structură din Clujana care are grup electrogen, în 6 secunde repornește tot”. În hală Montuori a amenajat chiar și un hotel, cu 25 de camere, și o sală de nunți, cu 700-800 de locuri, care au fost închise între timp din lipsă de personal.

Astfel s-a întâmplat cu mare parte dintre halele fostei fabrici ce aduna mii de angajați în urmă cu câteva decenii: închiriate sau vândute către alte firme private, cu diverse obiecte de activitate, halele unde înainte se aflau secțiile Clujanei sunt acum sub lacăt privat. Doar două clădiri mai rămăseseră în proprietatea fabricii, chiar și acestea supradimensionate pentru personal și comenzile de executat, iar acum nici acestea.

Acționarul majoritar, Consiliul Județean, i-a cumpărat și ultimele proprietăți pe care fabrica le avea în campus, și are planuri imobiliare ambițioase cu clădirile, făcute, la vremea lor, sănătos, cu pereți groși de un metru, astfel că are de gând să le înalțe, cum au procedat alți noi proprietari de hale Clujana, care le-au transformat în spații de birouri, căci zona e în dezvoltare. Amintim, vânzarea activelor către acționarul majoritar a fost o variantă mai bună pentru Clujana decât vânzarea la licitație de către Fisc, în contul datoriilor adunate – căci la aceasta s-ar fi ajuns, după ce Direcția Finanțelor Publice a scos la mezat, la începutul acestui an, toate activele și inventarul ca să-și ia banii. Din anunțul de licitație aflăm și cam care mai rămăseseră proprietățile fabricii: 9 terenuri dintre care cel mai mare are 2.300 de metri pătrați și care cuprinde și hala de producție a fabricii, și un teren cu două clădiri de cât trei nivele, de 328 metri pătrați. În total, 9.400 metri pătrați, evaluați la începutul acestui an la 7,7 milioane de euro. Clujana e ultima fabrică din Cluj unde deținătorul pachetului majoritar de acțiuni e Statul Român: 93,1% dintre participații sunt administrate de Consiliul Județean. E una dintre cele mai vechi fabrici ale Clujului: a fost fondată în 1911, sub denumirea “Fabrica de piele Frații Renner & Co”. Dificultățile financiare ale fabricii, în parte create și de conduceri, au făcut ca la șefia fabricii să se perinde în ultimii ani o mulțime de directori: Florin Gliga l-a înlocuit pe Mircea Crăciunaș care l-a înlocuit în funcție pe Mircea Prodan care l-a schimbat pe Dorinel Șumlea, care l-a schimbat în funcție pe Radu Țărmure, care l-a înlocuit pe Dan Ungureanu, care l-a schimbat pe Gheorghe Peter – iar aceștia sunt doar cei care au ocupat postul în ultimii cinci ani.

Conducerea Clujana – indiferent cine a fost director în ultimii ani – se plânge că fabrica activează pe o piață foarte competitivă, inundată de produse ieftine și de calitate îndoielnică, astfel că faptul că încă e pe piață ar fi o performanță. Totuși, competitivitatea Clujana poate fi verificată prin comparația prețului la bucată în magazine cu oferta competitorilor: o pereche de pantofi bărbătești produsă în fabrica din piața 1 Mai costă aproximativ 160-220 de lei, în vreme ce alte fabrici vând la 120-160 de lei. În plus, nu doar că mare parte din cifra de afaceri a Clujana vine în sistem lohn, adică fabrica furnizează doar forța de muncă pentru alte mărci, dar cel mai mare client al acesteia e … o fabrică concurentă, Class Shoe SRL, care funcționează tot în Cluj-Napoca – de fapt, la doar câteva sute de metri distanță în linie dreaptă.

L-am întrebat pe directorul Florin Gliga cum funcționează acest contract – unul dintre cei mai importanți clienți ai Clujana are la rândul său o fabrică la câteva sute de metri distanță. Acesta a ezitat să dea informații din contract, chiar dacă recunoaște că în ultimii ani Class a fost unul dintre cei mai importanți clienți ai Clujana, „iar din 2012 încoace poate cel mai important”. E un lucru firesc ca o fabrică să factureze forța de muncă pentru o fabrică cu același obiect de activitate? „Marfa pe care o producem pentru Class se duce la export. E foarte simplu să spui că „lucrezi într-o piață liberă și toată lumea concurează cu toată lumea” atâta vreme cât ai clienți și ai piață. Dar dacă nu ai clientul și piața? Noi avem o capacitate mare, de până la 25.000 de perechi. Dacă brandul are capacitatea să vândă 5.000 pe lună ce faci cu diferența? Lucrezi cu cine e în stare să-ți dea comenzi și să te țină într-un flux de cash ca să faci față datoriilor. Lohn-ul îl fac indiferent de unde-l încasez, din țară sau din străinătate”. Ca o comparație, cel mai important client are aproape 180 de angajați – față de 340 angajați ai Clujana, adică puțin mai mult de jumătate –  dar a avut anul trecut o cifră de afaceri de 64,6 milioane de lei și un profit de 4,4 milioane de lei, adică un milion de euro, fără să aibă ca avantaj, de exemplu, marca cunoscută de toată România. De cealaltă parte, cu cei de două ori mai mulți angajați ai săi Clujana a avut o cifră de afaceri de 8,2 milioane de lei și pierderi de 5 milioane de lei.

După mai bine de un secol, ultima fabrică deținută de Stat din Cluj și una dintre foarte puținele din țară exceptându-le pe cele strategice, se pregătește să-și împacheteze liniile de producție și să se mute în parcul industrial Tetarom I, pe Tăietura Turcului. Am vorbit cu mai mulți salariați ai fabricii, printre aceștia și angajați care muncesc aici de decenii, și ei spun că principala problemă nu e mutarea, ci, eventual, distanța, căci vor trebui să facă un efort ca să ajungă în parcul industrial, și nu toți sunt dispuși să-l facă. Nimeni n-a ridicat problema mutării fabricii din locul în care a funcționat mai bine de un secol: „indiferent unde am merge, tot Clujana ar rămâne; ăsta e brandul fabricii”.

Citește și:

Centenar: au băgat-o în pământ, acum mută Clujana după o sută de ani ca să facă afacere imobiliară

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.