Închide

Cum a organizat Clujul prima „conferință de IT” din țară, în urmă cu decenii, de la care a început cibernetica în România. Constantin Bălăceanu-Stolnici: „vă pot spune că a un fost lucru foarte important”

EducaţieITRecomandarea redacțieiTop News by Mihai Prodan - dec. 08, 2018 0 877

Înainte ca la Cluj să fie organizate conferințe internaționale cu mii de participanți și „speakeri” de la giganți din IT, aflați că prima astfel de conferință, din țară, a fost organizată în Cluj în urmă cu decenii, când România nu intuia potențialul pe care urma să-l aibă această industrie – și cu atât mai puțin rolul Clujului în ea.

Pe vremea când industria IT era incipientă, în lume apăreau primele calculatoare, mari cât o cameră, industriei îi spunea „cibernetică” și nu „tehnologia informației” iar regimul comunist o considerase nimic mai mult decât o „pseudoştiinţă reacţionară inventată de burghezia internaţională pentru a abate atenţia proletariatului de la lupta de clasă” – sintagma apare chiar așa în „Micul dicționar de filosofie comunistă” în care și teoria relativității, de exemplu, era considerată „instrument de luptă mic-burghez folosit împotriva clasei muncitoare”. După câțiva ani însă Uniunea Sovietică începuse să producă primele calculatoare electronice, la Cluj se pregătea primul calculator românesc exceptându-l pe CIFA-1 din București și în 1958, la Cluj, se organiza primul Simpozion Național de Cibernetică, organizat de cel care urma să pună bazele școlii de IT de la Cluj, Tiberiu Popoviciu, ce cu un an mai devreme înființase Institutul de Calcul al Academiei Române de la Cluj. „Este meritul incontestabil al lui Popoviciu de a fi organizat primul Simpozion Naţional de Cibernetică la Cluj, la Institutul de Calcul, în 1958. Apreciem că, probabil, acest lucru a fost posibil şi din cauza faptului că Uniunea Sovietică produsese de câţiva ani primele sale calculatoare electronice, şi deci se schimbase mentalitatea despre această disciplină”, notează actualul director al Institutului de Calcul din Cluj, Emil Cătinaș, pe site-ul instituției.

Această, practic, primă „conferință de IT” din țară, chiar dacă cu somități în prezidiu, a fost cu totul neremarcată de către presa vremii. Am verificat întreaga colecție a ziarului Făclia din 1958 și, doar dacă printr-o excepție ne-a scăpat vreun articol, în întreaga colecție de un an a ziarului nu e făcută nicio referire la acest congres – nici măcar una. De altfel Institutul de Calcul apare ca subiect de articol în trei cazuri – mai exact în două, căci al treilea ar fi practic un anunț de angajare. Unul dintre aceste singure două articole din întreg anul face o prezentare, chiar pe prima pagină, a activității Institutului de Calcul, cu cele două secții ale sale, și anunță ceea ce urma să devină peste un an primul calculator românesc, exceptându-l pe cel de la Institutul de Fizică Atomică CIFA-1, MARICA. Al doilea articole de fapt o listă de cinci note sub titlul „Conferințe și simpozioane”, unde se notează, în rândul 4: „Joi după amiază, în sala nr. 3 (etaj 1) a Universității „V. Babeș” a avut loc un simpozion cu tema „Noi rezultate ale matematicienilor sovietici în domeniul analizei numerice”. Cu acest prilej au prezentat referate Kalik Karoly, Roman Manfred, Elena Moldovan și Ion Munteanu, colaboratori științifici ai institutului de calcul din Cluj. Simpozionul a fost prezidat de tov. Tiberiu Popoviciu, membru corespondent al Academiei R. P. R., directorul Institutului de calcul din Cluj”. În rest – o conferință pe tema chimiei la Uzinele Sodice din Ocna Mureș, o conferință la clubul muncitoresc din Câmpia Turzii și un altul pe tema aplicațiilor energiei nucleare în tehnică, în amfiteatrul Institutului Politehnic din Cluj, viitoarea Universitate Tehnică.

Articol de prezentare a Institutului de Calcul din Cluj în ziarul Făclia, 1958

Notează, în schimb, cercetătorul Vasile Rus, în singura – deocamdată – carte despre Fondarea Informaticii Clujene, apărută în urmă cu 20 de ani: la acest congres au participat somități ca Edmund Nicolau sau Constantin Bălăceanu-Stolnici. Am vorbit cu acesta din urmă, care, la cei nu mai puțin de 95 de ani ai săi, e probabil singurul dintre cei prezenți care mai e încă în viață. Bălăceanu-Stolnici rememorează pentru actualdecluj.ro: „a fost primul congres din țară, e foarte mult de atunci, acest congres a fost convocat de către profesorul Pamfil de o parte (Eduard Pamfil, creatorul psihiatriei antropologice din România, la acea vreme profesor la Facultatea de Medicină din Cluj – n.red.), cu care eram prieten și care avea orizonturi foarte largi. Pe Tiberiu Popoviciu îl știam pentru că fusese președintele comisiei mele de bacalaureat, dar apoi am luat-o pe drumuri diferite. Nu-mi aduc aminte decât foarte vag, e mult de atunci, dar vă pot spune că a fost un lucru foarte important. Cibernetica a fost interzisă, a fost o lungă perioadă în care Stalin o interzisese, doar în 1957 au fost primele comunicări de cibernetică și lucrările s-au eliberat. Atunci au fost două congrese în țară, unul de bioinformatică dar nu i-am zis așa ci cibernetică aplicată, și Popoviciu a făcut pe linia astalaltă a matematicienilor, la Cluj. A fost lume foarte numeroasă, mai ales pentru tineret, era o chestie nu numai științific interesantă, dar avea notorietate, ceva extraordinar. A fost ca un fel de adunare festivă”.

Dacă detaliile organizatorice sunt vagi după atâta vreme, Bălăceanu-Stolnici răspunde prompt când e întrebat care a fost subiectul prezentării sale: „știu ce am prezentat împreună cu Edmond Nicolau, am dat un model matematic al neuronului și am deschis discuția despre rețelele neuronale, rețelele cu neuroni puțini, de 5-6-7 neuroni care făceau operații speciale și noi am abordat acest aspect, le-am spus rețele paucineuronale. Am insistat asupra faptului că cibernetica devine o tehnică de cercetare a sistemului nervos. A fost una dintre primele mari conferințe de neurocibernetică din Europa, s-a discutat într-un cadru academic problema ciberneticii în general, Edmond Nicolau și cu mine am insistat în rolul sistemului nervos central, și matematicienii cu aspectele lor, cu problemele lor care erau atunci în plină desfășurare. A fost un congres amplu, venise și presa” – deși, mărturisim, nu am găsit nicio relatare a acesteia din urmă în jurnalele vremii.

Am vorbit cu profesorul emerit Grigor Moldovan, doctorand al lui Popoviciu, care la cei 80 de ani ai săi rememorează începuturile ciberneticii clujene, când era doar student: „în vremea respectivă, într-adevăr institutul de calcul organiza multe manifestări naționale și internaționale chiar, pe profilul matematicilor aplicate. În domeniul acesta erau incluse și preocupările legate de mașini de calcul”.

Urmau să treacă decenii în care aceste simpozioane de la Cluj să câștige consistență, astfel că după 30 de ani reputatul profesor universitar de la Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică de la Academia de Științe Economice Ion Ivan notează: „la un moment dat Clujul devenise un fel de capitală a informaticii românești, prin simpozioanele naționale pe care le organiza, cei de la centrul Teritorial Cluj și de la ITC-Cluj, fiind niște maeștri în a reuni cei mai valoroși specialiști din țara noastră, atât în zona teoretică, de cercetare dar mai ales a practicienilor, care aveau rezultate importante. Acolo nu erau prezențe formale, ci dezbaterile erau extrem de serioase și nimeni nu îndrăznea să vină să prezinte improvizații, ci numai lucruri foarte serioase, verificate de o mie de ori sau lucruri care în practică de zi cu zi își dovedeau valabilitatea”. Ivan spune acum pentru actualdecluj.ro, că în acea vreme cibernetica era văzută foarte prost în blocul sovietic: „zona de cibernetică era foarte rău văzută în lagărul socialist, era considerată o știință reacționară, nu era bine văzută deloc – deci dacă dvs. găsiți ceva despre cibernetică la Cluj înseamnă că era un eveniment cu totul remarcabil”.

„Pe lângă meritul științific, acest congres a permis reinstaurarea la noi în țară a posibilității de a vorbi deschis despre un subiect care, până atunci, era socotit o invenție a imperialismului anglo-saxon. Este, desigur, vorba despre cibernetică”. Chiar și în singurul volum despre istoria informaticii clujene, publicat acum mai bine de două decenii, aceste rânduri sunt singurele care notează organizarea acestui prim congres de cibernetică din țară – nici măcar data nu este notată, decât adnotarea aproximativă că a avut loc „la nici un an de la înființarea Institutului de Calcul”, și din păcate nici reputatul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici nu-și amintește acum măcar perioada aproximativă din an în care a fost organizat, ori locul. În volumul citat găsim și o fotografie realizată la un colocviu de profil, cinci ani mai târziu, în 1963, unde, apreciază autorul Vasile Rus, „prezența era de ținută științifică deosebită” – și cu care, în lipsă de alternative mai bune, ilustrăm și noi acest articol.

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Cursuri de specializare la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu