„Jurnal de cartier” în Mărăști: instituții publice cu cârpeli și porți închise. „În locul lor, gri-ul, grafitti-ul și garajele ne educă simțul artistic”

ActualitateAdministrațieTop News by Simona Mureșean - aug. 24, 2026 0 42

Instituții publice, culturale și administrative care funcționează în mijlocul unuia dintre cele mai dense cartiere ale Clujului, Mărăști, dar care, în opinia unei locatare, nu reușesc să se deschidă suficient către comunitate. Spații publice rămase gri, amenajări promise și nefinalizate, porți închise și un contrast puternic între interiorul unor instituții și ceea ce se vede în jurul lor.

Problemele sunt semnalate de Oana Man-Kesselheim, în episodul 7 al proiectului independent „Jurnal de cartier”, demers prin care aceasta documentează, din perspectiva locuitorilor, calitatea vieții din zona Mărăști-Fabricii.

„Ai zice că la cât de multe sunt și cât de mulți oameni din administrația publică lucrează în acest cartier, problemele despre care scriu ar fi deja ridicate, aduse în vedere și soluțiile pe masă”, arată Man-Kesselheim.

De pe Aurel Vlaicu, în spatele blocurilor, prin gangul din apropierea stației Arte Plastice, până la Cinematograful Mărăști, clădire funcționează cinematograful, Poliția Locală și Clubul Pensionarilor, e o zonă gri în exterior. În interior, la Clubul Pensionarilor se citește presa și se jiacă șah sau domină. E plin, nu doar de pensionari din cartir dar și din alte zone limitrofe, inclusiv din Apahida.

„Chapeau DASM!”, este concluzia sa cu privire la activitatea Direcției de Asistență Socială și Medicală.

Contrastul apare imediat după ieșirea din clădire. În 2021 erau anunțate lucrări de înverzire și modernizare a zonei din jurul Cinematografului Mărăști, însă, susține Man-Kesselheim, în 2026 spațiul arată în continuare predominant gri și mai este și peticit cu lucrări de întreținere.

„În 2021 se promitea înverzirea acestei zone. Înverzire și modernizare pe care o dorim și o așteptăm toți cei care trecem prin această sterilitate zi de zi. Suntem în 2026 și acum arată așa, în față. Și în spate e loc de verde, pare că s-ar putea pune niște plante, copăcei (…) dar verdele nu-i, copacii nu-s, praful s-a ales de zona verde anunțată”, mai afirmă Man-Kesselheim.

O pată de culoare în cartier este Universitatea de Arte și Design care are un spațiu pe Aurel Vlaicu, însă aceasta nu a reușit să își depășească propria curte. „Ar putea pune o sculptură din loc în loc, în grădinile de bloc, cum am văzut la Bistrița. Ar putea să adopte un Gang. Orice inițiativă de artă ce ar putea să-ți ducă speranța dincolo de beton și să-ți înalțe spiritul peste garaje, peste blocurile mari și gri”, propune Man-Kesselheim.

În paralel, spune aceasta, viața de zi cu zi din cartier continuă să fie dominată de garaje, graffiti și spații publice neamenajate.

„În locul lor, gri-ul, grafitti-ul și garajele ne educă simțul artistic și ne tocesc spiritul civic”, scrie Oana Man-Kesselheim.

Episodul 7 face parte din proiectul „Jurnal de cartier”, un demers independent de documentare a calității vieții din zona Mărăști-Fabricii. Seria este construită în zece episoade și urmărește atât problemele cartierului, cât și inițiativele sau locurile care funcționează și pot reprezenta exemple pentru comunitate.

Man-Kesselheim îi invită pe locuitorii din zonă să trimită observații, propuneri și sugestii și anunță că după seria de postări vor urma și alte acțiuni civice.

Ce au semnalat episoadele anterioare din seria „Jurnal de cartier”

Proiectul independent de documentare a calității vieții din Mărăști (perimetrul Fabricii – Aurel Vlaicu) a ajuns la jumătatea celor 10 episoade programate, radiografiind principalele probleme cu care se confruntă comunitatea locală.

În primele două episoade, autoarea a atras atenția asupra stării proaste a trotuarelor, a deșeurilor abandonate pe traseul numit „Drumul Pâinii”, dar și asupra spațiilor de joacă insuficiente și înghesuite, devenite neîncăpătoare pentru copiii din zonă. Mai mult, lipsesc locuri de petrecere a timpului liber pentru adolescenți, părculețele dintre blocuri sunt mici și incomplete iar spațiul public e amanajat impropriu și lăsat la mâna și gustul locuitorilor de către Primăria Cluj.

Ulterior, în episoadele de la 3 la 5, au fost detaliate poluarea fonică provocate de traficul aerian intens din cauza survolului avioanelor, disconfortul olfactiv persistent generat de gestionarea deșeurilor la nivelul orașului, precum și lipsa unor alternative reale de recreere pentru adolescenți, care nu dispun de parcuri sau spații dedicate în propriul cartier. 

În episodul 6 s-a semnalat că acest cartier e împânzit de păcănele.

Detalii despre celelalte probleme ale Mărăștiului:

Jurnal de cartier în Mărăști: Totul la o aruncătură de băț, dar printre 11 săli de păcănele și trotuare transformate în parcări

Jurnal de cartier în Mărăști. Putoarea e recurentă în zonă: miroase a gunoi și iarna, nu doar când se fertilizează terenurile

Detalii:

Jurnal de cartier în Mărăști: Prea mult zgomot de la avioanele care survolează cartierul – cinci decolări într-o oră dimineața și curse care ajung să întrerupă conversațiile și somnul

Jurnal de cartier în Mărăști. Cum e când ieși la alegat: spațiu public improvizat, petice de verdeață și multe intervenții făcute de și după gustul locuitorilor

Jurnal de cartier în Cluj. În Mărăști, adolescenții n-au unde petrece timpul. Locurile de joacă sunt Iinfime și concepute doar pentru copii

Primul episod al jurnalului său de cartier urmărește traseul zilnic pe care îl parcurge până la brutăriile din zonă, un drum pe care spune că îl face de aproape zece ani și unde găsește aceleași probleme: platforme de gunoi neîngrijite, resturi abandonate și spații publice care ar putea avea o altă funcționalitate. 

Detalii:

FOTO/„Drumul pâinii” prin Mărăști, printre insule de gunoaie și blocuri gri. O clujeancă începe un jurnal despre calitatea vieții într-o zonă a orașului pe care spune că a uitat-o administrația

Ce au semnalat și alți clujeni:

FOTO/Un nou „jurnal de cartier” din Mărăști: 27 de ani, aceleași bănci putrezite și buruieni cât omul. „De fiecare dată când revin, îmi pare din rău spre mai rău”

Nici un comentariu