Un clujean a fost condamnat la închisoare pentru tentativă de omor după ce și-a lovit vecinul cu un par în cap, pe fondul unor nemulțumiri funciare

Un clujean a fost condamnat la închisoare pentru tentativă de omor după ce și-a lovit vecinul cu un par în cap, pe fondul unor nemulțumiri funciare.

Acesta a fost condamnat la trei ani și opt luni de închisoare de către Tribunalul Cluj în urmă cu o lună, iar Curtea de Apel a respins apelul formulat împotriva verdictului, care a rămas astfel definitiv.

Faptele s-au petrecut în urmă cu doi ani, în februarie 2020, în Jucu de Mijloc. În faza de urmărire penală şi iniţial în faza de judecată  inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, apoi a dat o declaraţie la ultimul termen de judecată în care arată că este adevărat că l-a lovit cu un lemn în cap pe vecinul său, dar acest lucru s-a întâmplat după ce, văzând că vrea să închidă poarta, inculpatul l-a întrebat dacă nu îi este frică de Dumnezeu că i-a luat pământul, la care persoana vătămată s-a îndreptat furios spre el şi i-a cerut să intre urgent în casă. De frică, întrucât şi anterior mai fusese agresat, a luat un leţ aflat lângă uşa de la intrare, în partea sa stângă, cu care fixa uşa de la intrare când pleca de acasă, l-a apucat cu mâna dreaptă şi după o mişcare arcuită pe deasupra capului, l-a lovit pe  vecin fără să vadă unde, în timp ce se ferea să nu fie la rândul său lovit. Acesta şi-a dus mâna la cap, apoi a plecat spre locuinţa sa, pe stradă a părut că ameţeşte, s-a redresat şi şi-a continuat drumul. Nu a văzut ca persoana vătămată să sângereze. Inculpatul a fost interpelat apoi de mama persoanei vătămate şi de una dintre fiice de ce l-a lovit. A fost întrebat şi de un martor de ce l-a lovit, căruia i-a spus să nu se amestece. A susţinut că la acel moment trăia din mila oamenilor, în special a prietenilor, că avea probleme cu rinichii, motiv pentru care bea în fiecare zi un litru de bere, pe care îl cumpăra din suma de 100 lei pe care o primea săptămânal fiindcă îi dăduse unei persoane un pământ. Din anul 2020 încasa şi pensie. Şi în acea zi consumase deja un litru de bere începând cu ora 12.30. Incidentul a avut loc în jurul orei 16.00, afară nu se întunecase încă, nu erau aprinse becuri pe stradă sau la casă.
Persoana vătămată a declarat, în esenţă, că nu l-a văzut pe inculpat până după lovirea lui, că martorul citat în proces a venit să are grădina trecând prin curtea inculpatului, că a deschis poarta, a durat aratul 20 de minute, martorul a plecat cu tractorul, a dat să închidă poarta şi a simţit o lovitură puternică la nivelul capului. A ameţit, a strigat-o pe mama lui, a venit aceasta, care a zis ”ce-ai făcut Dumitrule?” apoi s-a întors şi l-a văzut pe inculpat cu o botă în mână, a venit şi soţia sa și fiica, a fost ajutat să intre în curtea sa, la fântână, până când a sosit poliţia şi ambulanţa. Unul dintre stâlpii de susţinere ai porţii era rupt, dar nu exista niciun fel de par sau bâtă din lemn care să îl sprijine. Lemnul pe care inculpatul îl ţinea în mână era rotund, lung până la un metru şi gros cât braţul persoanei vătămate.

Instanța a precizat că starea de fapt a fost extrem de greu a fi stabilită cu precizie deoarece prezenţi la incident au fost persoana vătămată şi inculpatul, fiecare cu propria variantă cu privire la cele întâmplate. ”Nu a existat cercetare la faţa locului, fotografii judiciare, căutare a urmelor de sânge, declaraţii luate ad-hoc persoanelor prezente de către primii poliţişti sosiţi la faţa locului, examinarea presupusului obiect folosit la agresiune, căutare a oricăror urme ale agresiunii. Având în vedere locul unde a fost aplicată lovitura, se putea presupune că infracţiunea comisă este cea de tentativă la omor, nu cea de lovire sau vătămare corporală. În mod categoric regretabil, preocuparea a fost pentru solicitarea actului de identitate al inculpatului şi trimiterea acestuia să-şi ceară scuze de la persoana vătămată. Chiar dacă se preconiza la acel moment că se săvârşise infracţiunea de lovire, urmăribilă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, inexistentă la acel moment, tot exista obligaţia poliţiştilor sosiţi la faţa locului de a efectua cercetări conform art. 60, art. 306 alin. 1 şi 2, art. 297 alin. 2 din Codul de procedură penală”, a explicat instanța în motivarea verdictului.
Instanţa a reţinut, în acord cu procurorul, că la data de 5 iunie 2009 între inculpat şi persoana vătămată s-a încheiat un ”contract de vânzare cumpărare” prin care primul vinde celui de-al doilea terenul proprietatea sa. Adevărata natură a contractului încheiat de părţi a fost incertă şi a făcut obiectul unui proces aflat pe rolul Judecătoriei. ”Cert este că potrivit declaraţiilor de la dosarul cauzei, toată lumea se contrazice asupra a ceea ce s-a vândut, ori a întreţinerii ce trebuia prestată inculpatului cu privire la teren, ori teren şi casă. Astfel, deşi în contract se susţine că s-a „vândut” doar terenul, persoana vătămată afirmând că nu l-a interesat casa, că nu a dorit să creadă inculpatul că vrea să îi ia casa, imaginea fiicelor şi a mamei lui este că el a cumpărat şi casa. Nimeni nu afirmă că inculpatul ar fi primit vreun ban pentru teren, în schimb se dă „vina” pe notar că deşi i s-a spus că este vorba despre un contract de întreţinere, aşa a înţeles el să încheie contractul”, a mai adăugat instanța. ”Inculpatul afirmă că nu a citit contractul, că persoana vătămată i-a dat să bea înainte, că i-a spus că s-a ocupat el de tot ca să nu piardă vremea, inculpatul numai să semneze, având încredere în persoana vătămată, în timp ce persoana vătămată afirmă că acel contract nu are legătură cu incidentul. Persoana vătămată şi familia sa ar fi prestat tot timpul întreţinere pentru inculpat, ce mâncau ei mânca şi inculpatul. Cu toate acestea, în întâmpinarea depusă la dosarul de la Judecătorie persoana vătămată a afirmat că terenul a fost dat în contravaloarea întreţinerii prestate până la momentul încheierii contractului, nemaiexistând vreo obligaţie de întreţinere pe viitor. Este inexplicabil, în atare condiţii, de ce susţine persoana vătămată şi familia sa că l-au ajutat enorm pe inculpat şi i-au dat în mod frecvent mâncare şi mici sume de bani, chiar şi la momentul faptelor.
Dovada neînţelegerilor stă în faptul că încă la nivelul anului 2009 inculpatul a sesizat faptul că nu a primit vreun ban pentru terenul pe care l-a dat inculpatului, şi că nu i se prestează nici vreo întreţinere”.

Sesizarea a fost depusă probabil la Primărie, a ajuns la organele de poliţie, care s-au sesizat din oficiu cu privire la ambii – vânzător şi cumpărător, cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, înregistrându-se un dosar penal soluţionat cu neînceperea urmăririi penale.
De asemenea, martorii propuşi de inculpat au declarat că au cunoştinţă din cele relatate lor de inculpat despre neînţelegerile dintre acesta şi familia persoanei vătămate cu privire la teren şi modul în care este sau nu întreţinut în prezent.
Astfel, unuia dintre martorii citați în proces inculpatul i s-ar fi plâns de-a lungul timpului de fiecare dată când îl vizita că nu este îngrijit de vecini, că a fost înşelat la momentul încheierii contractului, că este ameninţat şi terorizat de familia inculpatului, că stă închis în casă de frică să nu i se întâmple ceva din cauza acestora. I-a cerut martorului să vorbească încet pentru a nu fi auziţi de cei din familia persoanei vătămate. Martorul a declarat că mergea săptămânal la domiciliul inculpatului ca să îi ducă de mâncare, că acesta era murdar şi neîngrijit şi că în niciuna dintre ocazii nu i-a văzut pe persoana vătămată sau membrii familiei acesteia aducând mâncare inculpatului.
Cert este, a apreciat instanța, că inculpatul s-a crezut şi se credea în continuare înşelat de către persoana vătămată la data faptei, că există indicii serioase că acesta nu a primit nici vreo sumă de bani pentru teren de la „cumpărător” şi nici întreţinere, fiind justificată prin urmare nemulţumirea sa. Frustrarea acumulată în ani de zile a dus la declanşarea unui incident în decembrie 2022. Atunci, persoana vătămată a beneficiat de serviciile unui martor pentru a ara cu tractorul grădina ”cumpărată” la care accesul cu tractorul este permis doar prin curtea inculpatului. A precizat martorul că poarta i-a deschis-o persoana vătămată şi, întrucât stâlpul de susţinere era rupt, poarta era sprijinită cu o bucată de lemn, ce a fost aruncată la capătul porţii după deschidere. L-a observat martorul pe inculpat că se afla în pragul casei, atât la venire cât şi atunci când a plecat, salutându-l. Acelaşi lucru l-a declarat şi în faza de judecată.
După aproximativ 20 minute, în jurul orei 16.00, martorul a terminat treaba şi a ieşit din curtea inculpatului. După plecarea martorului, în timp ce persoana vătămată închidea poarta, susţine că inculpatul i-a aplicat o lovitură în cap cu intensitate cu obiectul contondent, respectiv lemnul de susţinere a porţii.
În precizările scrise, inculpatul a arătat că după ce martorul a plecat, el l-a întrebat dacă poate dormi noaptea având în vedere că i-a furat terenul, iar acesta din urmă i-a cerut să intre în casă iar la refuzul său, a venit spre el spunându-i ”Stai că îţi arăt eu ţie!”. Văzând inculpatul că persoana vătămată se apropie, de frică a luat o bâtă, şi din locul unde se afla a dat cu ea spre persoana vătămată, pe care a lovit-o în cap, apoi persoana vătămată s-a întors, lângă poartă s-a oprit şi s-a lăsat jos, iar după câteva momente s-a ridicat şi a plecat. În faza de judecată inculpatul a declarat acelaşi lucru aproximativ, dar instanţa a considerat că varianta inculpatului nu a fost plauzibilă din mai multe motive.

Deşi declaraţiile membrilor familiei persoanei vătămate nu sunt sincere sub aspectul relaţiilor care au existat între ei şi inculpat, acestea se coroborează sub aspectul celor întâmplate după agresiunea propriu-zisă.
Astfel, din declaraţia persoanei vătămate a rezultat că în momentul în care închidea prima poartă a căzut dintr-odată pe burtă, apoi a văzut sânge pe jos iar când s-a întors în şezut cu faţa spre casa inculpatului l-a observat pe acesta la aproximativ 2 metri, având în mână o bâtă rotundă. A strigat persoana vătămată după ajutor, pe mama sa şi pe soţie. Declaraţia persoanei vătămate se coroborează cu declaraţia martorei (f. 39-41) care a arătat că a auzit cum fiul său a strigat după ajutor, ea a ieşit repede în stradă, a mers la poarta inculpatului observându-l la o distanţă de aproximativ 1 metru de fiul său, având în mână o bâtă cu aproximativ 50-70 cm groasă cât mâna. Declaraţia persoanei vătămate se coroborează şi cu declaraţia martorei (f. 45-46), care a auzit strigătul de ajutor, iar în momentul când a ieşit în drum, persoana vătămată venea dinspre casa inculpatului iar se afla în faţa porţii inculpatului. Observând că sângerează abundent în zona capului, martora a strigat-o pe fiica sa (martora ) să iasă din casă şi să sune la 112, apoi şi-a ajutat soţul să intre în curte şi să se aşeze pe un scaun, după care a mers la inculpat să-i ceară socoteală. Lângă piciorul inculpatului a observat un par şi având bănuiala că este cel cu care a fost lovit soţul său, pentru a nu fi ascuns, l-a luat şi l-a dus în curtea sa, sprijinindu-l de peretele casei.
Faţă de împrejurarea că atât mama, cât şi soţia persoanei vătămate s-au dus să ceară socoteală inculpatului în loc să îngrijească persoana vătămată, care afirmativ sângera abundent, deducem că niciuneia dintre ele leziunile inculpatului nu i s-au părut incompatibile cu viaţa, extrem de serioase ori măcar demne de o atenţie mai aprofundată. De altfel, conform raportului de expertiză medico-legală, leziunile suferite nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Declaraţiile membrilor familiei se coroborează şi cu declaraţia martorei (f. 42-44) care a arătat că se afla în casă când mama sa a strigat-o speriată să iasă repede cu telefonul. L-a observat pe tatăl său sângerând în zona capului venind dinspre casa inculpatului. Martora a alergat în urma tractorului martorului , ce era oprit în faţa porţii unei vecine, l-a întrebat dacă ştie ce s-a întâmplat, iar la răspunsul negativ al acestuia, s-au întors şi au mers la casa inculpatului. În acest timp a anunţat incidentul la numărul unic 112, iar apoi a sunat-o şi pe sora sa (martora ), spunând-i ce s-a întâmplat. Martora (f. 33-34), care locuieşte în apropiere a sosit de urgenţă, însoţită de martorul Bogăcean (f. 37-38), moment în care persoana vătămată era aşezată pe un scaun în curte şi sângera.
Martorul a arătat că s-a întors cu la poarta lui , l-a observat pe că era lovit în partea dreaptă a capului spunându-i că inculpatul l-a lovit cu un par în cap, afirmativ cu parul cu care era sprijinită poarta, cu o lungime de aproximativ 70-80 cm, circular şi cu o grosime de aproximativ 10 cm, pe care nu i l-a arătat, ci doar i-a spus că acela este.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 14559/15.02.2021 (f. 15-18), a rezultat că persoana vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral acut deschis mediu, fractură cominutivă parietală dreaptă cu minimă înfundare, minimă contuzie cerebrală adiacentă traiectului de fractură, hematom epicranian parietal drept, plagă contuză parietală dreaptă, iar leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu un corp contondent cu suprafaţă cuprinsă între 4-16 cm2 şi au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.
Obiectul contondent a fost ridicat de către organele de poliţie sosite la faţa locului, fiind găsit în curtea persoanei vătămate, sprijinit de peretele casei, stabilindu-se că are o lungime de 68 cm şi o grosime de 6 cm (f. 52). Nu este însă cert dacă acel obiect este cel cu care a fost aplicată lovitura de către inculpat, însă nici un fel de altă botă, bâtă, leţ nu a fost ridicată de către organele de cercetare penală de la faţa locului. Un leţ nu este apt să producă o fractură a craniului, în schimb parul ridicat din curtea persoanei vătămate, aflat la camera de corpuri delicte şi examinat de instanţă, da. Acesta este rotund, poate fi ridicat lejer deasupra capului pentru a aplica o lovitură cu el, are lungimea unui braţ şi poate fi folosit ca armă.
Cert este că nicio altă persoană în afara inculpatului nu se afla la faţa locului şi nu ar fi putut lovi victima şi nicio altă bâtă aptă să producă leziunea suferită de persoana vătămată nu a fost ridicată de acolo, prin urmare inculpatul este cel care a lovit victima cu, posibil şi probabil, parul rotund ridicat de din curtea inculpatului şi dus în curtea persoanei vătămate.
S-a invocat de către apărare în principal faptul că martorul a văzut la venire parul aruncat la capătul porţii înspre casă, a văzut la ieşire acelaşi par în aceeaşi poziţie, la fel cum l-a văzut şi după incident, în acelaşi loc, ceea ce ar demonstra că nu acel obiect este cel contondent folosit la lovitură. Lăsând la o parte faptul că inculpatul putea lăsa parul din mână în zona aproximativă în care el a fost aruncat iniţial de persoana vătămată, respectiv că este posibil ca mai întâi să îl interpeleze pe inculpat ce a făcut şi abia apoi să ridice parul şi să îl ducă în curtea ei, aspectul invocat de apărare nu demonstrează că inculpatul a lovit victima cu o altă bâtă. Dacă leţul la care se face referire exista, atunci în mod cert ar fi fost predat organelor de cercetare penală măcar la momentul la care s-a depus la dosar „declaraţia” scrisă, în faza de urmărire penală, lucru care nu s-a întâmplat.
Inculpatul a invocat legitima apărare, care este o cauză justificativă ce înlătură caracterul penal al faptei, mai precis trăsătura antijuridicităţii a unei infracţiuni.
Potrivit art. 19 alin. 2 din Codul penal este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestuia sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu atacul.
Conform art. 26 alin. 1 din Codul penal nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
Excesul neimputabil este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, mai precis trăsătura infracţiunii numită imputabilitate.
Pentru a fi incidente oricare dintre cele două cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei este necesar un atac material, direct, imediat şi injust. În speţă nu s-a probat însă existenţa unui astfel de atac. Din contră, locul fracturii craniene şi lipsa leziunilor de autoapărare relevă faptul că persoana vătămată a fost luată prin surprindere, deci nu putea fi autoarea unui atac material şi direct.
În plus, bâta ridicată din curtea persoanei vătămate a fost perfectă pentru o astfel de agresiune şi ea nu trebuie folosită cu două mâini pentru a fi ridicată deasupra capului pentru a plasa o lovitură. Greutatea ei este, de asemenea, proporţională cu puterea unui bărbat de constituţia, înălţimea şi vârsta inculpatului.
ÎN DREPT :
Fapta inculpatului , care în data de 19.12.2020, în jurul orei 16.00, în timp ce persoana vătămată închidea poarta imobilului cu nr. 45 din , , , i-a aplicat în cap o lovitură cu intensitate ridicată cu un obiect contondent – lemn, cauzându-i, printre altele, o fractură cominutivă parietală dreaptă cu minimă înfundare, întruneşte trăsăturile esenţiale ale infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 din Codul penal.
Având în vedere că instanţa a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta a existat, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat, în temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege – de la 5 la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, de gravitatea faptei care, chiar dacă nu a pus în pericol viaţa victimei, a produs leziuni relativ grave care au necesitat pentru vindecare o perioadă îndelungată de 70-80 zile de îngrijiri medicale, de urmările fatale care s-ar fi putut produce dacă intensitatea loviturii era doar cu puţin mai ridicată, de mobilul infracţiunii, respectiv faptul că inculpatul a acumulat frustrări o lungă perioadă de timp, de peste 10 ani, din cauza faptului că s-a considerat înşelat prin faptul că i s-a luat un teren fără a primi ceva în schimb, a rămas fără venituri şi la mila altor persoane care îi aduceau mâncare, la persoana inculpatului care nu are antecedente penale, este în vârstă, nu a avut niciodată vreo problemă de comportament în societate şi nu a manifestat conduite dezadaptative de-a lungul anilor.
Potrivit referatului de evaluare, în momentul de faţă în situaţia inculpatului nu se mai regăsesc factorii care i-au facilitat conduita infracţională. Inculpatul nu mai locuieşte în imobilul din , în imobilul familiei din partea cărora primeşte susţinere şi asistenţă. Inculpatul a renunţat la consumul ocazional de băuturi alcoolice (folosit anterior ca şi strategie de coping la problemele în viaţă), urmează tratament medical şi petrece timpul cu activităţi specifice persoanelor de vârsta a treia, se bucură de stabilitate financiară.
Stilul de comunicare şi comportament pasiv, care se menţine la nivelul inculpatului, poate fi un factor de risc, în condiţiile în care ar putea fi expus la anumite contexte de viaţă.
S-a apreciat în acelaşi raport de evaluare că riscul de recidivă în cazul inculpatului este mic.
S-a concluzionat că, exceptând faptele care fac obiectul prezentului dosar, a avut un traseu lipsit de devieri de orice fel (sub aspect educaţional, profesional, social, etc.) şi a interiorizat, la un nivel dezirabil, majoritatea valorilor socio-legale (ex. regretă conduita infracţională adoptată, conştientizează gravitatea ei, manifestă capacitate empatică, etc.). Analiza situaţiei sociale prezente a inculpatului arată că acesta beneficiază de stabilitate locativă şi financiară, dar şi de suport extern din partea membrilor familiei nepoatei. Dat fiind factorul de risc identificat se recomandă un program de consiliere în vederea dezvoltării comunicării asertive şi a capacităţii de luare de decizii şi creşterii sentimentului de autonomie personală.
Deşi este real că datele despre persoana inculpatului au fost extrem de pozitive, acestea nu pot duce la reţinerea unei circumstanţe atenuante legale în favoarea sa deoarece, pe de o parte, pentru a se depăşi limitele legitimei apărări trebuie să existe un atac material, direct, etc. venit din partea persoanei vătămate, care nu a fost însă probat, pe de altă parte, pentru a exista scuza provocării, infracţiunea trebuie săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.
Aşa cum s-a menţionat mai sus, inculpatul nu a dovedit teoria sa cum că a interpelat-o pe persoana vătămată dacă nu îi este frică de Dumnezeu pentru că i-a furat pământul, iar aceasta s-a îndreptat ameninţător spre el şi i-a cerut să intre în casă. Instanţa a reţinut că lovitura primită l-a luat pe prin surprindere, deci nu a existat o provocare anterioară venită din partea persoanei vătămate. Nu sunt dovedite nici un fel de discuţii aprinse între părţi, anterioare, despre pământ, neavând cunoştinţă de presupusa situaţie conflictuală nici reprezentanţii autorităţilor din zonă. În ceea ce priveşte acţiunea ilicită gravă la care face referire art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, constând în înşelarea inculpatului şi deposedarea de teren în schimbul a nimic, de către persoana vătămată, procesul care să constate o astfel de conduită a persoanei vătămate este pe rol la Judecătorie şi nu a fost finalizat.
În schimb, instanţa a apreciat că au fost incidente în speţă dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. b din Codul penal potrivit cărora constituie circumstanţă atenuantă judiciară împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului. S-a reţinut că inculpatul a aplicat o singură lovitură, care nu a pus în pericol viaţa victimei, datorită acelor frustrări acumulate în timp legate de sentimentul că a fost înşelat şi lăsat fără teren, trăind singur şi fără nici un sprijin. Nimic nu indică faptul că fapta ar fi fost comisă dacă inculpatul nu căpăta minim de curaj de la berea pe care a băut-o. Dacă ar fi existat intenţia directă de a ucide, inculpatul ar fi putut să aplice mult mai multe lovituri cu acel par, care este apt să producă leziuni serioase, mai ales în zona capului, şi ar fi lovit „cu sete”, din răzbunare, în mod cert ajungând să fie pusă în primejdie viaţa victimei. Circumstanţele în care însă s-a produs fapta diminuează atât gravitatea infracţiunii cât şi periculozitatea infractorului, aşa cum s-a menţionat şi în raportul de evaluare, riscul de recidivă fiind mic.

Nici un comentariu

Actual de Cluj