Școlit la Cluj, ajunge ambasador în Germania. Cine e Emil Hurezeanu

Jurnalistul Emil Hurezeanu, școlit la Cluj și ajuns datorită locului său de muncă de aici refugiat politic în Germania în timpul regimului comunist, a fost numit ieri ambasador în Germania.
Emil Hurezeanu a fost numit ieri în funcție de președintele Klaus Iohannis, după ce, în ultimele zile, și-a perfectat dosarul cu hârțoage: nu putea fi numit în funcția de ambasador fără a avea cetățenia română, la care renunțase în timpul regimului comunist, când ajuns în Germania și a cerut azil politic.
Acum Hurezeanu are dublă cetățenie, română și germană, și reprezintă interesele primeia dintre acestea pe teritoriul celei din urmă.

Să mai spunem că Hurezeanu și-a depus dosarul cu documente pentru a primi cetățenia română încă din martie, în eventualitatea nominalizării sale ca ambasador.

Emil Hurezeanu are 59 de ani și are puternice legături cu Germania: în 1982 a ajuns la Viena și apoi la Munchen cu o bursă Herder, obținută în calitatea sa de jurnalist la publicația culturală clujeană Echinox. Un an mai târziu se stabilea definitiv în Germania, unde ceruse azil politic.
S-a născut în 26 august 1955 la Sibiu, iar între 1975 și 1979 a urmat cursurile Facultății de Drept a Universității „Babeș-Bolyai”. În studenția sa la Cluj devine redactor la revista culturală Echinox, unde din 1978 ajunge secretar de redacție. Scrie un volum de poezii după terminarea facultății, „Lecția de anatomie”, publicată la editura Dacia din Cluj. Tot ca student la Cluj a fondat o trupă de teatru, Ars Amatoria.

Iată biografia lui Hurezeanu, așa cum e publicată pe site-ul postului de radio Europa Liberă, unde a muncit timp de peste zece ani:

Emil Hurezeanu (Emilian; n. 26 august 1955, Sibiu), scriitor şi publicist, redactor la Radio Europa Liberă (1983-1994).

Între 1975 şi 1979 urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca. Din 1976 devine redactor la revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacţie. După terminarea facultăţii, în 1979, îşi adună poeziile în volumul Lecţia de anatomie, apărut la Editura Dacia din Cluj şi distins un an mai târziu cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor. Tot în timpul studiilor este membru fondator al trupei de teatru Ars Amatoria, jucând în câteva piese care parodiau sistemul.

Îşi începe cariera de jurisconsult în 1980 în 10 sate din zona Sebeş-Alba, unde lucrează timp de un an. În 1981 se angajează ca librar in Sibiu, renunţând în scurt timp şi la acest post. În acelaşi an, Ana Blandiana, în calitate de câştigătoare a Premiului Herder, oferă bursa redacţiei Echinox, iar aceasta îl nominalizează pe Hurezeanu. Pentru a putea primi paşaport, este nevoit să se angajeze ca avocat la Mediaş. Reuşeşte să obţină paşaportul şi, la 1 noiembrie 1982, pleacă la Viena.

După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1994. Debutează cu un articol despre ţiganii din România, iar apoi traduce din revista Geo. În octombrie 1983 primeşte azil politic în Germania. În aceeaşi perioadă începe să scrie cronici politice, iar la moartea lui Emil Georgescu îi ocupă locul la rubrica Actualitatea românească. Totodată devine consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio şi televiziune europene. În 1985 primeşte o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiază ştiinţe politice. Întors în Germania, îşi continuă studiile la universităţi americane din Europa, până la masteratul pe care şi-l susţine la Boston în Relaţii Politice Internaţionale şi Strategice.

În 1990 se întoarce în România şi participă la „Fenomenul Piaţa Universităţii”, fiind în continuare salariat al postului de radio Europa Liberă. În primăvara lui 1994, Emil Hurezeanu devine director al departamentului românesc pentru scurt timp (până la finele lui decembrie), după care pleacă la Köln (din ianuarie 1995) pentru a lucra ca director al secţiei române de la Deutsche Welle, unde scrie editoriale politice. Colaborează în continuare la Radio Europa Liberă. Rămâne salariat la Deutsche Welle până în 2002, când se întoarce definitiv în România. Timp de cinci sezoane este realizatorul emisiunii România mea la postul de televiziune Antena 1, emisiune distinsă cu Premiul APTR 2003, secţiunea talk-show. Din 2005 realizează, alături de Cristian Tudor Popescu, emisiunea Cap şi pajură la Realitatea TV. Îşi continuă cariera în radio prin realizarea emisiunii Interviurile Europa FM la postul cu acelaşi nume.

În martie 2003 devine consilier personal al primului ministru din acea vreme, Adrian Năstase, pe probleme de analiză politică a unor fenomene externe, demisionând din această funcţie după şase luni.

În România publică şi două volume de eseuri politice, Între câine şi lup (1996) şi Cutia Neagră (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. În 1998 devine „cetăţean de onoare” al Sibiului.

Să mai spunem, în treacăt, că tatăl lui Emil Hurezeanu, Ion, a fost unul dintre cei implicați direct în Revoluția din 1989, de la Cluj.

Actual de Cluj