”Roțile plutitoare”, ciudatul aparat de zbor inventat la Cluj în secolul XIX de un pionier al aeronauticii de care nu știe nimeni

Ciudatele roți plutitoare, aparatul de zbor inventat la Cluj de care nu știe nimeni.

Un clujean a inventat un aparat experimental de zbor, la sfârșitul secolului XIX, iar acesta se păstrează și azi, după un secol. E atât de importantă această ciudată invenție de care probabil nu ați auzit, încât aceasta a fost clasată în tezaurul patrimoniului cultural național.
Aparatul a fost inventat, proiectat și construit de clujeanul Martin Lajos, fost rector în ultimii ani ai secolului XIX al universității ”Franz Josef” din Cluj.
Martin Lajos s-a născut la Buda în 1827 și s-a stabilit la Cluj în 1871, unde a fost numit în funcția de director al serviciului de telegraf. Un an mai târziu a fost numit ca profesor de matematică superioară la noua universitate din Cluj inaugurată în 1872. A construit primul aparat de zbor în 1870 iar câțiva mai târziu un ornitopter, adică un aparat de zbor ce imita zborul păsărilor.

Istoricul Ovidiu Muntean, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, notează în volumul ”Aviația clujeană”: ”Ornithopterul Șoimul a avut două variante constructive, ultima fiind realizată între anii 1889-1891. La baza construcției acestor aparate de zbor stătea principiul „aripei plutitoare”, un model teoretic de zbor brevetat în Ungaria și Austria, în cursul anului 1891, despre care spunea următoarele: „Aripa plutitoare este un mecanism de aripi care este capabil ca, la mișcarea aripilor în sus și în jos, să ridice de pe suprafața pământului în aer, în afara greutății sale proprii, o greutate oarecare, să se mențină acolo sus, plutind liber, și să pornească după voința mâinilor conducătoare în orice direcție dorită”.

Cea de-a doua etapă a cercetărilor sale cuprinde anii 1888-1896 și este centrată pe elaborarea modelului teoretic și brevetarea „roții plutitoare”, precum și pe construcția unui prototip experimental de zbor bazat pe această invenție. Martin Lajos și-a propus să dovedească, științific și mai ales practic, că omul se poate ridica de la pământ și prin forța lui proprie, dar a observat că, la o suprafață a aripilor de 20-30 metri, forța musculară a omului nu este suficientă pentru a le pune pe acestea în mișcare. În consecință a căutat un alt procedeu prin care a urmărit ca noul său aparat de zburat să fie adaptat acestei forțe. Pe baza cercetărilor teoretice, în anul 1893, a ajuns la ideea „roții plutitoare”. Acest model teoretic a fost prezentat în mod public pentru prima dată la Cluj, în fața unei Comisii tehnice, iar apoi a fost legalizat la notariat.

Invenția a fost brevetată și în străinătate, de un birou specializat din Viena – în Ungaria, Austria, Germania și Anglia, în aceasta din urmă sub numele „Improvements in Propellers for Aerial Navigation” (foto mai jos), dar și în Franța, în 1895, sub numele ”roue volante”.

Muntean descrie acest aparat de zbor inventat la Cluj și brevetat în cele mai importante țări din Europa: ”Această roată plutitoare este, de fapt, un grup de pene ca de pasăre, învârtindu-se într-un sistem rotativ, adică o roată prevăzută cu palete, care, pe partea mai restrânsă a mișcării circulare urcă în direcția axului, pe urmă, scoase din drumul lor de un excentror, cad de data aceasta perpendicular pe ax – aidoma aripilor de pasăre –, pentru ca apoi să revină în linia axului. Principul „roții plutitoare”, dedus din observarea și calcularea zborului păsărilor, se poate rezuma în aceea că activitatea de rezistență a aerului, provocată în timpul mișcării de coborâre a paletelor, acționează cu efect de ridicare. În această  situație, trebuie să aibă loc un număr cât mai mare de coborâri eficiente de palete, fără a lăsa să se dezvolte în timpul ridicării paletelor o activitate contrarie a aerului. Cu alte cuvinte, „roata cu palete” sau „roata plutitoare”, este un dispozitiv care, în legătură cu un număr de dispozitive de construcție similară, servea la ridicarea și mișcarea unui aparat zburător”.

Aparatul construit de Martin Lajos se află în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și a fost construit în 1896 în atelierele universității clujene de atunci. ”El nu se aseamănă cu nici un aparat de zbor convenţional şi este construit din două tije metalice ce se termină la capete cu un set de elice ce se pot plia şi desface succesiv în cursul mişcării de rotaţie. Cele patru elice erau puse simultan în mişcare de către un angrenaj complex format din două pedale şi un sistem de roţi dinţate conice. „Pilotul” se aşeza între cele două tije, în interiorul cadrului de ținere, şi, apăsând cu putere pedalele, făcea ca elicele să se învârtă, să creeze un vector liber şi să ridice aparatul în aer”, arată istoricul.

Prototipul aparatului de zbor a fost testat în Cuj în 30 august 1896, chiar în ziua în care inventatorul a împlinit 69 de ani. Mărturiile vremii, citate de Mureșan, arată că în acea zi aparatul s-a ridicat de la sol până la patru metri, fiind pilotat de trei persoane: inventatorul Martin Lajos, comandantul pompierilor Bartha Gergely, și mecanicul Deesy Sandor. Sursele acestor informații sunt fiul lui Martin Lajos și publicistul Nemes Ferenc și nu au putut fi verificate independent de către cercetători.

”Cu acest aparat experimental, a cărui adecvată denumire ar fi fie ”roţile cu palate”, fie ”roţile plutitoare”, s-au desprins de la pământ şi s-au înălţat la 2-4 m în aer, la 30 august 1896, după relatarea fiului lui Martin Lajos şi a publicistului Nemes Ferenc, trei persoane: inventatorul, comandantul pompierilor din Cluj Bartha Gergely şi mecanicul Deesy Sandor. încercarea de ridicare de la pământ a acestei maşini experimentale – chiar dacă din cauza surselor de informare contradictorii nu avem deplina certitudine a reuşitei ei – este totuşi demnă de semnalat prin ineditul ei în acea fază de căutări a aeronauticii de la sfârşitul secolului al XIX-lea”, se notează într-un studiu publicat în revista MNIT Acta Musei Napocensis în 1974, semnat de istoricul Nicolae Cordoș.

Acesta notează, ca o concluzie: ”eminentul cercetător al zborului şi al altor domenii ale ştiinţei, care a fost Martin Lajos, nu-şi poate îndeplini însă proiectele pînă la capăt (construirea unei maşini de zbor cu motor care să fie  capabilă a transporta trei oameni), pentru că moare, sărac şi uitat de autorităţi, la 4 martie 1897 în Clujul rodnicei sale activităţi, unde de altfel a şi fost înmormântat”.
Aparatul experimental a rămas în posesia familiei lui Martin Lajos și a fost donat Muzeului Ardelean în 30 august 1913.

Actual de Cluj