Închide

REPORTAJ Viața în sărăcie, de sărbători. “Mamă dragă, io vreau numa’ niște ochelari cât să să mai citesc din Biblie. Și poate o pereche de încălțări”

Social by sabin - nov. 27, 2014 0 653

Doamna Ani e singură pe lume la 75 de ani. N-a fost așa mereu, dar i-au murit toate neamurile, pe rând. Două surori , un frate , mama, tata și un copil nou-născut. S-au dus toți răpuși de boală, iar bărbatul care i-a făcut feciorul a părăsit-o.

Azi stă cu chirie într-o bucătărie dintr-o garsonieră. 400 de lei plătește pe-un pat dintr-o pensie de 486 de lei. Dar bătrâna apreciază asta pentru că înainte ședea într-un garaj. Iarna îi era cel mai greu, când dădea înghețul și n-ajungeau nici cele trei plapume groase primite să-i țină cât de cât de cald. Putea să-și ia toate hainele să se înfofolească că nu era suficient.

Ani2
Era să și moară, dar a ajutat-o cineva de sus și i-a scos în cale un bărbat ce-a dus-o într-o uscătorie. De gura vecinilor o băga noaptea, după 11. Era calorifer, căldură. Îi mai ducea și câte-o supă  caldă, de pui,  făcută de nevastă-sa. “Om bun, dragule, m-o salvat . Și nu o dată”.
Doamna Ani e pierdută, așa pare, fără speranță. Ziua e în pat, abia umblă c-au ajuns-o toate relele bătrâneții. Picioarele n-o mai țin și-abia se ridică din pat să –și pună un pahar cu apă de la robinet. Seara mai prinde putere și ia drumul spre stația de autobuz , iar apoi ajunge la Polus, la una dintre intrările din centrul comercial. “Mă mai ajută oamenii. Eu nu cer niciodată bani,  numai mâncare sau încălțări”.

A fost mereu săracă, din ‘39, de când a ieșit pe lume, în Cluj. Ai ei lucrau cu ziua. Maică-sa s-a prăpădit când era încă foarte mică și nici nu-și mai aduce aminte de ea. A rămas cu taică-său, cu două surori și un frate. Și ei au murit, pe rând, în sărăcie, loviți de boală. Bătrânul casei s-a dus prin ‘97, iar sora ei cea mare, un an mai târziu, lovită de cancer. “De-atunci nu mai am pe nimeni. Stăteam într-un apartament cu două camere pe strada Gârbăului. L-am vândut ca s-o pot înmormânta creștinește ș-apoi am luat o garsonieră mică tot în zonă. Am rămas și fără ea, o trebuit s-o vând de necaz și-am rămas cu un pumn de bani și fără acoperiș”.

 

Când era mai tânără, Ani l-a întâlnit pe Ion, la fabrica de bomboane, unde muncea. Ionică, așa-l știa lumea. Un vlăjgan brunet, până spre doi metri și curvar. Îi plăceau femeile cu toate că avea nevastă acasă și copil mic. Ani i-a spus: “Ce vrei de la mine, nu-s frumoasă , nici urâtă, tu ai nevastă și-ți plac toate muierile, pe la toate treci.” El a luat-o așa , pe ascuns, la început. Apoi și-a lăsat și nevasta Ionică.
Când a rămas gravidă Ani, bărbatul n-a vrut să mai audă de ea. Prin ‘71, când urma să nască, s-a trezit singură la spital. Nici n-a mers la ea s-o vadă. Pruncul a ieșit mort și zice că nici nu l-a văzut măcar.
Abia apoi avea Ani să afle că în spital lucra în noaptea aceea nevasta lui Ionică, aia cu acte. “El n-a dat nici un semn atunci, a dispărut și gata când urma să nasc. Nu l-am mai văzut. O mătușă mi-a zis pe urmă că nevasta lui Ion mă aflase, știa cine-s. Ea lucra la spital, de gardă atunci. Io n-o știam. Io cred că ea o făcut ceva cu copilul, dar o s-o judece numa’ Dumnezeu că n-am nici o dovadă și nici un drept”.

La un an de la eveniment, Ionică s-a întors ca și cum Dumnezeu i-ar fi dat sufletul înapoi. “A început să mă ajute. Cred că-l mânca conștiința din cauza copilului. Se interesa de mine, dacă-s bine, dacă am nevoie de ceva. El m-o dus,pe pile și m-o angajat la Cooperativa Munca Invalizilor de unde m-am și pensionat mulți ani mai târziu.”

Ani la rând a vizitat-o Ionică, după care s-a făcut iar nevăzut. A dispărut, de-a crezut femeia c-a pățit ceva.
De trei luni l-a văzut într-o stație de autobuz din Zorilor. A recunoscut-o imediat ș-au stat de vorbă, dar atât. Omul are familie, copii mulți , nepoți. “Mi-o trecut viața în sărăcia asta amară. El și-o văzut de familia lui, io de viața mea. Am numai o biblie cu care dorm , numai că nu mă mai ajută ochii că nu mai am ochelari. S-o rupt și nu mai văd.”
Doamna Ani se pregătește acum pentru deseară când ,de nevoie, ia drumul spre mall. Și pentru mâine și poimâine, cât o mai avea zile.

Doamna Ani în parcarea de la Polus

 

 

Notă:

Dacă doriți să o ajutați pe doamna Ani , puteți apela numărul de telefon 0751 839 684

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare