După ce a acceptat să devină cel mai mare agent electoral al PSD, Biserica Ortodoxă își permite acum să dea lecții de moralitate, ieșind să-i critice pe reprezentanții societății civile care au militat pentru eliminarea predării religiei în școli. Printr-un comunicat de presă transmis de Sinodul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, se subliniază cu subiect și predicat că societatea civilă ar fi cea care prejudiciază interesele copiilor și tinerilor din România: „Ne exprimăm îngrijorarea faţă de campaniile tot mai agresive la care sunt supuşi copiii şi tinerii care învaţă în şcolile din ţara noastră, prin faptul că în numele unei aşa zise libertăţi de gândire şi de conştiinţă şi a unei promovări a toleranţei şi a drepturilor fiinţei umane, reprezentanţi ai societăţii civile [sic] cer tot mai insistent eliminarea obligativităţii predării religiei în şcolile publice”.
Biserica Ortodoxă n-are, în schimb, nimic să-și reproșeze în privința grosolanei acțiuni de intoleranță religioasă de care a dat dovadă, în ultimele săptămâni. Într-o totală contradicție cu vocația de mesageri ai lui Dumnezeu, preoții ortodocși au făcut pur și simplu trafic electoral, încălcând toate principiile care guvernează un stat democratic. De parcă pieirea candidatului PSD a devenit pentru ei o chestiune de viață și de moarte, s-au mobilizat în a convinge întreg poporul că un lider ortodox ar valora mult mai mult, din punct de vedere uman, decât un lider protestant, că ortodoxul ar fi singurul capabil într-o țară care aparține, deopotrivă, și protestantului.
În opinia Bisericii, dreptul la opțiune al fiecărui cetățean e un fapt care nici nu merită a fi luat în considerare, într-un stat de drept pentru care unii oameni – și nu puțini – și-au dat viața. In schimb, implicarea societății civile în demersul eliminării religiei din școli e privită ca un fapt care „împietează libertatea câștigată prin jertfa tinerilor din revoluția din Decembrie 1989”: „Recenta hotărâre a Curţii Constituţionale de a solicita acordul scris al părinţilor ca elevii să participe la orele de religie, cu toate consecinţele de rigoare, reprezintă un regres faţă de actuala Lege a Învăţământului. Acest act este o mare nedreptate făcută tocmai copiilor şi tinerilor care sunt beneficiarii orei de religie, prin faptul că aruncă în derizoriu şi relativ preocuparea faţă de educaţia lor morală. Privită simbolic o asemenea decizie împietează libertatea câştigată prin jertfa tinerilor din revoluţia din Decembrie 1989 şi a cărei semn vizibil în spaţiul public este ora de religie”.
Nemulțumirea Bisericii Ortodoxe la adresa deciziei Curții Constituționale, privind scoaterea obligativității predării religiei în școli, continuă astfel: „Se ştie că şcolile noastre sunt agresate tot mai mult de tentaţia tutunului, a alcoolului, a drogurilor, a sexualităţii premature, a vulgarităţii de limbaj şi a devierilor de comportament şi că singurele autorităţi capabile să le străvilească sunt familia, şcoala şi Biserica. În acest context religiei îi revine rolul principal de a-i învăţa pe copii şi pe tineri binele, să fie toleranţi şi să aibă discernământ, oferindu-le repere fără de care aceştia riscă să se sufoce în faţa acestor asalturi ale răului. Sinodul Mitropolitan se declară surprins nu atât de solicitările acestor neprieteni ai orei de religie, cât mai ales de uşurinţa cu care o instituţie fundamentală a statului precum Curtea Constituţională a României s-a grăbit să declare articolele care prevăd că religia este disciplină şcolară obligatorie, parte a trunchiului comun, ca fiind neconstituţionale şi discriminatorii. Aceeaşi lege aflată în vigoare stipulează foarte clar că elevul, cu acordul părinţilor, e liber să-şi aleagă pentru studiu religia şi confesiunea şi, mai mult, e liber să nu frecventeze ora de religie. Unde e constrângerea? Unde sunt reclamaţiile elevilor sau ale părinţilor? De aceea, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramureşului şi Sătmarului face un apel către toate instituţiile abilitate ale statului, către părinţi, către elevi, şi către toţi factorii activi implicaţi în educaţia copiilor şi tinerilor, să apăre statutul orei de religie ca disciplină obligatorie de studiu, care nu este o achiziţie a istoriei sau un bun al Bisericii, ci un dat constitutiv al condiţiei umane şi temeiul oricărei morale adevărate”.