Povești din Salina Ocna Dej, din alte vremuri
Istorie by Actual de Cluj - dec. 12, 2022 0 372
La nici 20 de kilometri distanță de Gherla se află Salina Ocna Dej. Deși mai puțin celebră decât salina de la Turda, care impresionează prin atracțiile pentru vizitatori și este intens promovată, mina de sare de la Dej are poveștile și farmecul său.
De-a lungul timpului, ziarele au adus în atenția publicului bogăția acestei mine, traiul minerilor, problemele cu care se confruntau.
Acum 90 de ani, în 1932, ziarul „Dimineața” a stat de vorbă cu directorul Salinei de la acea vreme, inginerul Ioan Băbuț. La acea vreme, Ocna Dejului era comună și avea primar propriu, după cum arată gherlainfo.net.
Pentru o expunere cât mai precisă a istoricului şi situaţiei salinei, ne-am adresat d-lui inginer Băbuţ Ioan, directorul acestei întreprinderi industriale de stat, care la întrebările formulate, cu multă amabilitate a dat următoarele interesante relaţiuni.
Salina are un trecut destul de îndepărtat, însă nu se poate preciza când s-a început exploatarea masivului. Câteva urme ne-ar indica pe romani ca primi exploatatori.
Puterea zăcământului nu este determinată. Prin diferite puţuri s-a coborât până la 120 m sub nivelul văii; dar aici lucrările au fost împiedicate de un strat de nisip îmbibat de apă sărată.
În veacul al XVIII-lea s-au deschis minele Iosif şi Ștefan, sub formă de clopot, având un puţ central pentru extracţie; dar ele au fost înecate şi sunt abandonate. La începutul sec. XIX s-a prelungit mina Iosif către sud, i s-a dat o formă paralelipipedică, i s-a adaugat un puţ de aeraj şi unul de transport, astfel că această mină este un sistem de traziţie într-o formă veche a minei de clopot şi cea modernă, cu camere.
În 1830 s-a deschis pe versantul sudic al dealului o mină nouă, numită Ferdinand. Şi aici primul puţ a fost abandonat din cauza pericolului ce-l prezenta terenul fugitiv. Al doilea nu a putut fi construit, dar galeriile orizontale s-au lovit pretutindeni de exploatări vechi. S-a izbutit să se ducă o galerie înconjurând aceste exploatări, dar mina nu s-a putut desfăşura şi a fost părăsită.
În 1879 s-a putut, în sfârşit, să se deschidă o galerie de acces, deschizându-se mina actuală „Principele Carol“. Galeria are până la puţul actual de extracţie 320 metri şi apoi merge înainte până la 534 m, unde s-a proiectat deschiderea unei mine de rezerve.
În 1882 mina a fost legată printr-o cale ferată cu gara Dej, ceea ce a contribuit să crească foarte mult producţia.
Zăcământul prezintă avantajul că sarea extrasă este absolut pură şi tăierea se face relativ uşor, debitându-se în blocuri de 30-50 kg pentru export. Puţul de extracţie actual are 53 m şi este deservit de o maşină de extracţie de 30 H.P. Un tren electric pe cale îngustă serveşte apoi la transportarea sării cu vagoane la magazii sau rampe de încărcare.
