Lansare de carte la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, vinerea viitoare, despre un sat vechi de 600 de ani, ”poveștile provin de la patru generații care au văzut satul trecând printr-o transformare profundă în tulburătorul și contrastantul secol XX”

Lansare de carte la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, vinerea viitoare.

E vorba de volumul ”Satul de la Fântâna Popii – culegere de memorii și folclor din Lemniu” care, așa cum îi spune și numele, reprezintă o culegere de folclor din satul maramureșean Lemniu.

Lansarea e programată vineri 39 iunie la ora 16 în sala Reduta a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, de pe strada Memorandumului. Autor este Teodora Onutz, la al doilea volum dedicat satului românesc, după ”Un an în satul de altădată – culegere de memorii și folclor din Morlaca”, apărută anul trecut.

Bazat pe interviuri realizate cu locuitori tineri și bătrâni, volumul urmărește să surprindă viața rurală autentică la sfârșit de mileniu, cu obiceiurile, credințele și realitățile sale și reprezintă în același timp un document etnografic și un studiu de microistorie. ”Lemniu este un sat al legendelor și poveștilor, de la amintirea strămutării sale din deal în vale, lângă izvorul care se va numi Fântâna Popii, trecând prin locurile cu origini supranaturale, până la născocirile spuse copiilor seara, înainte de culcare”, arată editorii. ”Poveștile provin de la patru generații care au văzut satul trecând printr-o transformare profundă în tulburătorul și contrastantul secol XX. Dacă bătrânii își amintesc de porcarul care chema în zori turma sunând dintr-un corn de vacă, o imagine de-a dreptul arhaică, cei mai tineri s-au obișnuit să folosească boxe sau bluetooth când merg de Anul Nou cu capra. Deși viața oamenilor s-a schimbat drastic, satul își are în continuare propria sa lume, suspendată undeva între medieval, modern și imemorial”.

Satul Lemniu se află la confluența etnică dintre valea Someșului și valea Chioarului, pe lângă drumul antic al sării și marginile țării Lăpușului, o poziționare care se reflectă în portul tradițional, obiceiuri și stil de viață. A fost atestat documentar prima dată în 1405. ”Identitatea sa este construită în jurul legendei strămutării sale din deal la vale, ca urmare a unei fericite vânători întreprinse de preotul satului, care a dat nu de o pradă ci de un izvor cu apa atât de limpede încât s-a decis să-și mute casa acolo, iar de atunci izvorul s-a numit Fântâna Popii”, arată editorii de la Casa Cărții de Știință. ”Numele satului provine de la lemnul abundent al pădurii virgine ce se întindea în vale, în jurul izvorului. Împărțirea satului reflectă această străveche caracteristică a zonei prin dimensiunile grădinilor care înconjoară fiecare casă, cele din centru fiind printre primele care s-au strămutat, au în jur mai puțin pământ, doar cât s-a putut defrișa. Deși pare o legendă tipică medievală, a cărei veridicitate poate fi pusă la îndoială, există vestigii care o susțin”.

Nici un comentariu

Actual de Cluj