Întrebare de la arhitecţi pentru oraşul viitorului: un „downtown” de Cluj, de-a lungul căii ferate?

Imaginaţi-vă un astfel de scenariu: clădiri cu până la 20-30 de etaje, cu locuinţe, birouri şi servicii, dar şi mari spaţii verzi alături, zone publice, pieţe şi piste de biciclete, aliniate de-a lungul căii ferate, folosită ca linie de metrou de suprafaţă. Un „downtown” de Cluj, realizat valorificând resursele de infrastructură ale fostei zone industriale din nord şi încurajând arhitectura „prietenoasă” cu mediul. O astfel de propunere se conturează în urma unui studiu realizat la Cluj de echipa biroului de arhitectură RAUM, prezentat în noiembrie, de Ziua Urbanismului, între colegii de breaslă.

Imaginile din cadrul acestui text fac parte din prezentarea de proiect realizată de echipa RAUM.

Nu este pentru prima oară când în Cluj se vorbeşte despre „reînvierea” fostei zone industriale de la nord de calea ferată – de fapt, unii dezvoltatori deja au pornit pe drumul acesta. Nu e prima oară nici când se vorbeşte la Cluj despre clădiri înalte – în ultimii ani au apărut, în diverse locuri din oraş (cu sau fără soluţii de trafic), o serie de astfel de proiecte, dintre care unele au fost blocate de criza imobiliară, altele au fost regândite, iar altele au prins contur în şantier. Nu e o premieră nici să se vorbească despre clădiri eficiente energetic, despre nevoia de spaţii verzi şi de spaţii publice, despre legătura cu zonele vecine sau despre nevoia de a avea vreun fel de strategie coerentă pentru dezvoltarea Clujului. De data aceasta, însă, mai multe dintre aceste teme au fost prinse laolaltă într-un proiect comun.

Horaţiu Răcăşan a prezentat un studiu pentru o zonă din Cluj care are implicaţii nu doar pentru oraş, ci şi pentru zona periferică şi pentru comunităţile rurale învecinate, „reglementată în Planul Urbanistic General actual în mod asemănător”. De fapt: se pune problema oportunităţii unui „downtown” în Cluj, cu ansambluri de până la 20-30 etaje. Iar dacă răspunsul ar fi „da, e posibil aşa ceva”, mai vin şi celelalte întrebări: unde şi de ce?

Studiul e în lucru de mai mulţi ani. „Primii paşi i-am făcut încă din 2007-2008, când era boom imobiliar. A venit criza, lucrurile au fost lăsate mai moale, dar iar începe nebunia. Investiţiile pot face bine sau rău”, subliniază Răcăşan, pledând pentru o strategie care să aşeze lucrurile pe un făgaş coerent. Acesta mai precizează că, pentru conturarea proiectului de la Cluj, s-au studiat dezvoltări din alte locuri din lume. „Am analizat ce au făcut suedezii, olandezii, asiaticii. Nu descoperim noi apa caldă”, recunoaşte Răcăşan, care adaugă şi că există şi alte echipe de arhitecţi din Cluj care lucrează la proiecte cu idei similare. Cei din echipa RAUM lansează proiectul în spaţiul public, în aşteptarea de feedback.

Cum stăm

„Clujul creşte. Creşte cum nu ne-am dori. Încotro mergem? Şi cât?”, (se) întreabă arhitectul, cu un proiect care aruncă o „privire” pe harta mare, ca să vedem cum stăm în regiune. Iar de pe harta mare reiese că pentru Cluj concurenţa o reprezintă Bucureştiul, Budapesta şi mai puţin Timişoara. Capitala Transilvaniei are, desigur, o serie de avantaje: a ajuns pol IT, universitar, de medicină şi, în plus, vorbim despre o zonă fără seisme, care mai beneficiază şi de ceva infrastructură. „Locaţia în geografia noastră e bună. Coagulăm resurse din toată Transilvania”, sintetizează Răcăşan.

Pe de altă parte, Clujul are o mulţime de deficienţe, sintetizate în urma studiului cam aşa: trafic îngreunat, centru istoric suprasolicitat, cu şi mai multă presiune adusă de noile clădiri înalte recent construite în apropierea zonei centrale, spaţii publice şi spaţii verzi insuficente, cartiere neofertante şi „deficit de elemente stimulate”. Ce înseamnă asta? „Avem zone care nu ne reprezintă, care nu ne fac să stăm în weekend în oraş. Oraşul de calitate e cel care te face să rămâi în el, nu cel de unde vrei să fugi mâncând pământul, imediat ce începe weekendul”, explică Răcăşan.

Propunerea

Propunerea de proiect porneşte de la ideea că oraşul are câteva resurse majore, deocamdată ignorate: calea ferată, zona post-industrială şi culoarul Someşului. Pe aceste baze se ridică proiectul: alinierea noilor zone construite de-a lungul căii ferate, folosite ca metrou de suprafaţă.

Parcursul Someşului e în această perioadă temă de concurs – recent a fost anunţat câştigătorul competiţiei pentru un masterplan care să redeseneze viitorul râului care traversează oraşul. „Acum culoarul Someşului face obiectul unui concurs, pe care sper să îl şi vedem implementat. Fiindcă proiecte frumoase au mai fost prin Cluj şi unele nu s-au mai edificat. Sper ca acesta să se realizeze, în această viaţă”, spune Răcăşan. Chiar cu acest atu valorificat, ar rămâne şi altele care merită atenţie. „La nord de calea ferată era situată zona industrială, actualmente o zonă parţial folosită adecvat, cu o infrastructură foarte serioară, cu magistralele de reţele edilitare”, aminteşte arhitectul, vorbind despre una dintre resursele oraşului. Tot din istoria şi infrastructura zonei se naşte şi soluţia pentru trafic: un tren rapid, metro de suprafaţă.

Dacă vreţi să vă gândiţi la utilitatea diversificării mijloacelor de deplasare, echipa de proiect a pregătit şi un grafic care arată în cât timp se poate transporta un anumit număr de persoane spre destinaţii importante (centru- aeroport – gară) cu diferite mijloace.

„Calea ferată  avea o grămadă de staţii care azi nu mai sunt folosite (halte), de pe vremea când se făcea naveta la muncă – Someşul, Tehnofrig, Libertatea , Clujana, Metalul Roşu. Unele aparţin domeniului public sau CFR-ului, sunt ruine, mizerii. Ce propunem: ca acestea să devină bun public, propunem accesibilitate, mutarea traficului pe calea ferată. Acum avem pe axa Est-Vest cel mai mare trafic din ţară. Trebuie să aducem alternative la trafic, să găsim complementaritate la dezvoltare”, susţine coordonatorul echipei RAUM.

„Clujul trebuie să devină atractiv nu doar ca pol IT, universitar sau pentru festivaluri – el trebuie să ofere calitate cotidian. Celor ce investesc trebuie să li se ofere şansa de a performa, astfel încât să îi intereseze să bage bani aici, cu un set de valori asumat şi conştientizat. Cu Downtown Cluj putem pune împreună ce e legat de ape, folosirea căii ferate de scurt parcurs, spaţii verzi pe orizontală, pe verticală, crearea de reliefuri, putem propune un nou tip de peisaj urban. Clujul acum e centrat pe centrul istoric. Au început să apară clădiri înalte şi aici. Avem exemple şi în Bucureşti şi Iaşi. Iar rezultatele nu au fost prea reuşite – [puse aşa], aceste clădiri au adus trafic, creşterea densităţii, alte costuri. Ce propunem noi: să folosim firul roşu al căii ferate. Dar trebuie să o folosim eficient, putem amplasa aici tot ce este clădire înaltă, ce presupune infrastructură costisitoare, consum mare, mulţi metri cubi de apă caldă şi aşa mai departe. Putem să amplasăm astfel de clădiri de-a lungul căii ferate. Punem în discuţie capacitatea oraşului de a duce o asemenea dezvoltare, fără a aduce conflicte în oraşul existent, în centrul istoric”, spune Horaţiu Răcăşan. Downtown-ul presupune însă nu doar clădiri înalte de-a lungul căii ferate, ci şi 15 km de piste ciclourbante şi o „linie roşie” a căii ferate însoţită de circuite alternative, spaţii publice şi pieţe.  Pe mai departe, ideea ar fi să se iniţieze o colaborare cu societatea civilă, ONG-uri, primărie, investitori. „Trebuie sprijinite startup-urile, trebuie gândită conectarea Clujului la împrejurimi”, subliniază arhitectul.

Diversele zone avute în vedere se pot „conecta” cu funcţionea lor istorică. „Zona Băilor Someşeni e o zonă de sănătate, de petrecere a timpului liber. Apoi, Clujul are nevoie de zone de expoziţiii şi târguri, ca Frankfurt Messe. Oraşul nu mai are aşa ceva. Toate acestea pot apărea pe această „coloană vertebrală””, crede Răcăşan.  Funcţiunile ar fi gândite în conexiune cu „vocaţia locului”: la Mera, Suceag încep clădirie de sănătate, funcţiuni de reabilitare, recuperare. La Băile Someşeni nu ai ce căuta cu clădiri înalte, interzise şi prin prezenţa aeroportului. Zona de case Bulgaria, de exemplu, ar rămâne în aceleaşi date. De fapt, nu e obligatoriu ca un proiect nou să însemne apariţia de clădiri noi oriunde şi peste tot: se pot reconverti şi clădiri vechi, de bună calitate.

„Încercăm să punem în valoare 1,5% din intravilanul PUG-ului, 66% din suprafeţe restructurabile definite aşa în PUG”, completează arhitectul.

Desigur, există mari provocări în faţă. Un alt concept nou pentru Cluj introdus aici: CUT-ul (Coeficient de Utilizare a Terenului) „performativ”, în cadrul unor limite stabilite şi corelat cu studii de însorire.  „Cum să îi aduci pe oameni să lucreze aici? Să viziteze? Prin elemente de performanţă şi calitate a vieţii. De exemplu: am putea avea un CUT care să permită dezvoltatorilor să investească aici, un CUT competitiv, în funcţie de amprenta de carbon şi spaţiile publice generate. CUT-ul nu va fi fix. Vor fi delimitate zone pentru grupuri de clădiri înalte, iar aici poţi să mergi cu un anumit număr de niveluri, dacă clădirea ta reciclează toate resturile, dacă produce mai multă energie decât consumă, dacă reuşeşte să îşi elimine amprenta de carbon în atâţia ani. Acestea sunt noile criterii de secol 21”, spune Răcăşan, subliniind că geologia Clujului permite clădiri înalte.

De ce clădiri înalte?

De ce propunere pentru densificare?

Densificarea e preferabilă „sprawl-ului”, spun arhitecţii.

În ciuda imaginilor cu uneori copleşitoare turnuri (sau tocmai datorită lor), în proiect e conturată o propunere generoasă în ceea ce priveşte zonele verzi. „Încercăm să propunem un nou tip de peisaj urban, mai atractiv. Zonele verzi ar trebui să fie pe mai mult de 50% din suprafaţă. Accesul la malurile Someşului e extrem de important, sper să se implementeze rezultatele concursului”, spune Răcăşan. Ar fi vorba despre o dezvoltare integrată, adică un pas înainte după „urbanismul de parcelă” practicat multă vreme în Cluj.

„Downtown Cluj ar însemna Cluj – capitală economică regională, eliberarea centrului istoric de presiunea imobiliară şi trafic auto, ar însemna şi că ne punem problema dezvoltării inclusiv a zonelor de lângă Cluj”, a concluzionat Răcăşan.

Autori : echipa RAUM (Horatiu Racasan, Gloria Diugan, Denisa Petrus, Marina Gingirof) şi asociatii (parametrizare: Andrei Nejur, Debreczeni David, randari : Virgil Mihut).

În aşteptarea feedback-ului

Potrivit reprezentantului teritorial al Registrului Urbaniştilor din România- Biroul Teritorial Nord-Vest,Gheorghe Elkan, propunerea va fi trimisă şi altor arhitecţi şi se va înainta administraţiei locale. „Un astfel de material este foarte  binevenit. Organizaţiile profesionae să îl trimită spre administraţie. Ce s-a propus aici întruneşte multe din aspiraţiile unor colegi din Cluj, readuce în discuţie probleme gândite cu mulţi ani înainte. S-a spus la un moment dat că oraşul are nevoie de verde. Clujul a avut la dispoziţie lacul, vegetaţie, zonă verde făcută arşice prin interese private. 50% spaţiu verde e foarte improbabil”, a fost de părerea arhitectul Vasile Mitrea.

P.S.: Recomandare de soundtrack, din partea echipei RAUM:

Peisaje din fosta zonă industrială:

De la piane şi muzică de Belle Epoque la “micul Harvard”: cum a ajuns “Libertatea” să se pronunţe în engleză

Vezi şi:

FOTO. Noua “casă” industrială pentru atelierele artiștilor din Cluj. Unde se mută cealaltă jumătate din Fabrica de Pensule?

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.