Închide

INTERVIU Nemanja Jovanovic și Golul Carierei. Dezvăluirile unui atacant implicat direct în scandalul Valiza. Ce spune la aproape 10 ani distanță despre titlul luat de CFR Cluj pe Moina și ce patron le dicta schimbările antrenorilor din tribuna oficială

SportTop News by Catalin Suciu - ian. 09, 2018 0 1698

Nemanja Jovanovic bifa în urmă cu mulți ani un gol de generic în tricoul Universității Cluj. O reușită din „foarfecă” într-un meci disputat pe fosta arenă „Ion Moina”, partidă memorabilă pe care U a câștigat-o cu 2-1 atunci când nimeni nu îi dădea nici o șansă.

E un sezon de tristă amintire pentru „Șepcile roșii”, la finalul căruia clujenii retrogradau în Divizia B cu 23 de puncte. E sezonul de care se leagă și celebrul scandal valiza și meciul cu CFR din ultima etapă când „feroviarii” se impuneau după o reușită dintr-un penalty controversat  produs de brazilianul Bilica. Despre toate acestea și despre alte subiecte arzătoare din fotbalul românesc stăm de vorbă cu fostul atacant al Unversității.

– Salut, Nemanja! Ce mai faci? Din România te deranjez, sunt jurnalist.

– Ooo, brate (Frate, în limba sârbă), ce faci? Sunt ani de când n-am mai vorbir limba voastră. N-am cu cine, n-am cu cine, îmi era dor. Acum mă pregătesc să plec la noua mea echipă. În ultimii ani am jucat doar în Asia, în Kazahstan, Uzbekistan, în zona aia. Și acum semnez în Uzbekistan.

– Mai ești la curent cu fotbalul românesc?

– Foarte puțin, dar am prieteni cu care am jucat prin România, care îmi spun că nivelul de acum e mult mai slab acum față de ce era în perioada 2002- 2006, 2007. Era un fotbal cu jucători excelenți, foarte puternici. Erau echipe cu salarii foarte mari, se juca un fotbal bun.

– Cum ai ajuns, în primul rând, în România?

– Printr-un impresar sârb care era foarte bun prieten cu Dumitru Bucșaru, de la Urziceni, în 2003. Acolo m-am dus prima oară, când erau ei în liga a doua. Am dat probe, am jucat vreo 7 meciuri, am dar 4 goluri și m-am dus la FC Argeș, la 19 ani, când am și debutat în prima ligă din România. Dani Coman era portar, mai jucau Prepeliță, Năstăsie, Ropotan, era echipă bunicică. Era și Cristi Tănase, dar juca mai mult pe la echipa a doua. Eram împrumutat aici, apoi m-am întors la Urziceni, unde am mai stat un an și jumătate, de unde m-a luat Pandurii. Plecasem de la Urziceni, eram în București, locuiam la niște prieteni. Aveam o valiză cu haine, ceva bani, puțini bani și m-a sunat Marin Condescu. Mi-a întins o mână de ajutor și îi mulțumesc, n-am să uit. Nu știam încotro o voi lua, ce voi face. Apoi mi-am rupt piciorul într-un amical. Apoi am fost împrumutat la Râmnicu Vâlcea, unde m-a văzut Adrian Falub, care m-a chemat la Universitatea Cluj.

– Ai mers la U, dar echipa a retrogradat. Ce-ți amintești de sezonul 2007-2008?

– Că am avut foarte mult ghinion, mai ales cu Adrian Falub antrenor. Știu că am pierdut puncte importante pe finaluri de joc, prin autogoluri. Aveam vreo 4-5 puncte în 11 etape și-a fost demis el, mi-a părut foarte rău. Îmi amintesc meciul cu Steaua, o victorie clară a noastră în Cupa României în fața Vasluiului, meciul cu CFR din ultima etapă….

– Să o luăm pe rând. Jocul cu Steaua? Ați învins cu 2-1, ai marcat atunci foarte spectaculos.

– Foarfecă! E golul carierei, îmi aduc perfect aminte. Din unghi, foarfecă pe spate, direct în plasă. Am mai încercat în anii următori la alte echipe, dar n-am reușit. Plus că am câștigat meciul cu Steaua cu 2-1, a dat Goga golul de 2-1. Și ce sărbătoare a fost! Parcă câștigaserăm campionatul mondial cu Universitatea Cluj. U are cei mai tari fani din România, sper că au rămas la fel. Stadionul era cum era, dar suporterii nu se puteau compara cu alții. Mie- mi plăcea și presiunea pe care o puneau ei. Am văzut că au super-stadion acum, sper că și suporterii au rămas neschimbați.

– Pomeneai de Vaslui…

-I-am bătut cu 3-0 în Cupa României și-am dat două goluri. Aici e și un episod de care nu-s foarte mândru, după joc. Știu că am mers cu Milan Jovanovic și Haciatrian într-un local și-am băut atât de mult, că a doua zi n-am putut face antrenament. M-am îmbătat și-am mers a doua zi la antrenament. Falub m-a luat la discuții, pe bună dreptate. Mi-a zis s-o las mai moale, că el înțelege că avem și noi timp liber, dar să fim cumpătați. E un super-om și super-antrenor. Pentru mine, el e cel mai bun antrenor pe care l-am avut în România. Știe foarte mult fotbal, știe să discute cu jucătorii, e un foarte bun psihilog.

– Al treilea moment, meciul cu CFR Cluj, scandalul „Valiza”, penalty-ul lui Bilica. 

– Era presiune foarte mare pe noi pusă și de fani. Noi am povestit între noi și-am zis să facem tot ce putem pentru mândria noastră. Eram deja retrogradați.  Nu știu ce-a fost la acel meci, l-am întrebat pe Bilica după ce s-a întâmplat la penalty. Zvonuri auzi, dar nu le crezi. El mi-a zis că a vrut să sară la cap și-a ieșit apoi lovitură de la 11 metri. Noi am jucat pentru bani, am și discutat înainte de asta, urma să primim mulți bani dacă încurcam CFR-ul. Se știe tot acel scandal. Jucam pentru onoare și pentru acei bani promiși de Steaua. Dacă ți se oferă o sumă bună pentru a nu pierde, ci pentru a câștiga, trebuie să fi prost să nu accepți, nu? De ce să nu accepți? La 0-0, am avut o mare ocazie, îmi amintesc că am tras la poartă și-a respins Stăncioiu foarte greu, cu umărul, s-a întins, așa rețin. O mare ocazie.

Fabio Bilica a stârnit multe controverse în carieră. În 2009 povestea că a fost abordat de jucători ai CFR-ului pentru a juca mai slab în ultima etapă. El a comis penalty-ul care i-a făcut pe feroviari campioni.

– Bilica a ieșit destul de șifonat după meci. Apoi s-a aflat că obișnuia să petreacă cu fotbaliștii CFR-ului…

– Nu știu, eu am fost șocat când am văzut apoi că joacă la Fenerbahce. Dar am auzit că și din Turcia a plecat cu scandal, că și acolo a făcut ceva prostii. Nu știu. Ca fotbalist, era foarte bun, un fundaș bun. Ce făcea în rest, nu știu, nu cunosc viața sa privată, viciile pe care le avea, habar n-am. Eu eram și tânăr.

– Nu vei vorbi despre blaturile din fotbalul românesc…

– Auzi, știi și tu, cred că sunt peste tot, în toate campioanetele din lume înțelegeri. Și în România sunt, cu siguranță. Eu când am venit în România, aveam 19 ani, eram foarte tânăr, nu aveam experiență. Iar de obicei înțelegerile se fac între un conducător și un jucător sau doi jucători din echipă, de obicei cei experimentați, mai în vârstă. Cum era să vină cineva la mine să-i spună să mă dau la o parte. Eu personal n-am participat niciodată la așa ceva. Niciodată.

– Dar ai avut colegi care s-au dat la o parte?

– Nu știu, nu știu, e posibil, dar eram prea tânăr să-mi dau seama. Poate acum mi-aș da seama dacă ar fi ceva necurat. Eu eram foarte supărat când pierdeam un meci, mergeam acasă, serveam un pahar, două, trei și dormeam. De supărare. Mie mi-a părut foarte rău pentru acel sezon cu Universitatea în care n-am avut noroc deloc, dar absolut deloc. Am pierdut o grămadă de meciuri în prelungiri, am avut vreo 4-5 autogoluri. Jocul nostru nu era de ultimul loc, de retrogradare.

– Ați retrogradat și te-ai transferat la FC Vaslui, echipă căreia i-ai înscris două goluri în Cupă. Cum a fost trecerea asta?

– Din punct de vedere financiar, foarte bine. Din orice alt punct de vedere, foarte prost. Un patron nebun, Porumboiu. Nebun, omule! Făcea schimbări în timpul meciurilor. Dădea telefon pe bancă și zicea care să iasă, cine să intre. Știu asta, toată lumea de la Vaslui știe. I-am prins antrenori pe Hizo, în două mandate, pe Moldovan, pe Lăcătuș și pe spaniolul Lopez Caro. Le făcea schimbări. Punea o presiune incredibilă pe toți. La pauză intra peste noi în vestiar și ne făcea în fel și chip: „căcaților, pișaților, nenorociților”. Nimeni nu-i spunea nimic. Avea impresia că se pricepe la fotbal, dar nu se pricepe.

– Te-a schimbat în timpul vreunui meci?

– Nu știu, dar ți-am zis că suna de la tribună pe bancă, avea mereu un om acolo care-i răspundea și trimitea schimbările antrenorilor. Toți acceptau. Spaniolul Caro, care-a stat o lună jumate, parcă, sau mai puțin, de ce crezi c-a plecat așa, cu scandal? Ăla a lucrat vreo 6 luni la Real Madrid cu cei mai mari fotbaliști din lume,la cel mai mare club din lume. Ce crezi, n-avea ăla nici o treabă așa cum zicea Porumboiu? Că nu știa fotbal? Să fim serioși.. Ce putea să schimbe el la Vaslui? Cu Porumboiu? Vai de mine. Și apoi, dacă-l dădeai în judecată pe Porumboiu, te denigra peste tot. Eu l-am dat la FIFA și mi-am încheiat cariera în România. Erau cluburi interesate de mine, el suna conducători de la cluburi și le spunea că sunt vagabond, că fac nu știu ce, că fac așa și așa. Din astea făcea.

– Făcuse o echipă puternică la Vaslui.

– Eu îți zic, dacă s-ar fi putut abține și să fie un conducător normal, ne puteam lupta la locurile 1-2 fără probleme. Dar noi făceam un egal și venea cu blesteme în vestiar. Intra peste antrenori, peste jucători, eu n-am mai întâlnit așa ceva. Cred că nici Becali de la Steaua nu făcea chiar așa. El plătea, erau salarii bune, dar totuși, nu cred că le poți cunoaște pe toate așa de bine. El era patron, antrenor, preparator, tot ce vrei tu. De aia n-a luat Vaslui nici un trofeu niciodată, deși avea, poate, cea mai tare echipă. De aia n-a luat, că se implica el acolo direct, nu se putea abține deloc. Nu l-au furat arbitrii, nu din cauza arbitrajelor n-a luat campionat, ci din cauza lui, în primul rând.

Nemanja Jovanovic

„Cadu, de la CFR, e cel mai incomod adversar pe care l-am întâlnit în România. Te scuipa, te călca pe picioare, te lovea tot timpul, te înjura, te scuipa iar. E cel mai enervant și dificil adversar pe care l-am avut în România. Erau fundași foarte puternici, era și Goian la Steaua, era Rada. Mulți jucători de valoare în România”

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.