Închide

Interviu. Îndemn către români de la austriacul care lucrează la costumul spaţial pentru Marte: „Consideră că ai putea să ai ceva ce e de interes pentru noi”

DezvoltareEconomieTop News by Kristina Reştea - mart. 04, 2017 0 403

Trăim într-o lume pe care bunicii noştri ar considera-o Science Fiction, zice pe scena Operei Maghiar din Cluj, în uniformă, Gernot Grömer, președintele Austrian Space Forum. E doctor în astrobiologie şi cercetător în domeniul explorării spațiului, a condus 12 misiuni de simulare a vieții pe Marte și coordonează programul prin care se construieşte primul costum spaţial cu care oamenii ar putea ajunge pe „planeta roşie”. Proiectul care presupune construirea costumului are, de altfel, propria pagină de Facebook: Princess Aouda. Grömer a venit în România pentru TedX Cluj și a povestit după prezentare pentru Actualdecluj.ro despre misiuni pe Marte, existențe extraterestre și despre ce înseamnă să faci „baie între stele”.

 

Sursa foto: TedX Cluj

Sursa foto: TedX Cluj

 

Toate acestea în contextul în care, la interval de câteva zile, am primit vești mari din (despre) spațiu: NASA a anunțat că s-a descoperit un sistem de 7 planete, de talia Pământului, care orbitează o stea pitică, iar SpaceX, compania lui Elon Musk, a anunţat recent că va duce doi cetățeni să înconjoare Luna la finele anului viitor.

Pe scena de la Cluj, exploratorul explica de ce vrem mereu să căutăm alte frontiere. Din acelaşi motiv pentru care exploratorii au vrut să rupă sigiliul de pe uşa mormântului lui Tutankhamon: pentru că mii de ani nimeni nu a ştiut ce e acolo. „Noi vom vedea mai adânc înspre ce e Universul. E ca şi cum intri într-o librărie cu cărţi pe care nu le-a mai văzut nimeni”, spune specialistul în astrobiologie.

Gromer își încheie prezentarea la TedX cu o referință la Marțianul, filmul lui Ridley Scott în care un astronaut rămâne izolat pe Marte, după o misiune. „Bring him home” – scria pe afișul filmului. Gromer are altă idee, pe care o postează la final de Ted-discurs: „Bring us there!”. Așa că întrebăm…

Actualdecluj.ro: Cât de real e „Marțianul”?

Gernot Grömer: Filmul a fost foarte bine documentat, trebuie să te uiţi foarte bine pentru greşeli tehnice, fiincă nu prea sunt, în afară de nişte intervenţii artistice. Când merg la film, merg pentru divertisment, nu ca să învăț fizică sau astronomie. Trebuie să accepţi că fimul e o interpretare artistică. Mie mi-a plăcut mult, sunt niște imagini minunate, iar felul în care au reprezentant planeta Marte e foarte realist. Sunt locuri unde ar putea arăta similar.

L-ați invidiat pe personajul lui Matt Damon, care a ajuns pe Marte?

Nu chiar. Mi-a plăcut filmul, dar am avut privilegiul de multe să fiu într-un costum în deşert, în misiuni de simulare. Am avut parte de ceea ce înseamnă Marte, știu ce înseamnă să fii în acest costum spațial – vizual, dar şi care e sentimentul visceral. [În astfel de misiuni] se recreează mediul exact, cu zgomot, miros specific, vizual. Nu eşti niciodată singur în costumul spaţial, ai echipa care te supervizează și funcţionează monitorizările biologice, ştiu foarte bine în ce stadiu sunt, iar echipa se uită peste umărul meu, la propriu – e o cameră HD pe umăr, care îmi asigură asistența. Nu eşti niciodată singur. Dacă te simţi singur, ceva e foarte în neregulă.

Povesteați în prezentare despre ce se poate întâmpla dacă, de pildă, îți scrântești glezna și riști să nu te mai poți deplasa, într-o astfel de expediție. Părea o situație similară cu experienţa filmului.

E ca şi când faci scufundări, în costum. Merg doi oameni. Și în astfel de misiuni mergem în echipă de doi, ca unul să poată să te aducă înapoi, în caz că se întâmplă ceva, să îți acorde asistență, să împarţi cu el aerul, energia, la nevoie.

 

Foto: Gernot Groemer

Foto: Gernot Groemer

 

La ce lucraţi acum? 

Ne pregătim pentru o misiune importantă în februarie anul viitor, mergem în Orientul Mijlociu. Nu putem spune încă unde exact, fiindcă suntem deocamtată înr-un proces de luare a deciziei. Cât despre misiune, aşteptăm nişte cercetări externe, iar acesta e un proces care va dura până în iunie. Apoi mergem pentru o lună, cu două costume spaţiale, cu vehicule marine, poate şi aeriene şi simulăm aspecte ale unei misiuni umane pe Marte. Analizăm mai multe ţări-candidate, pentru a identifica locul potrivit, negociem, am și o misiune de management. Uneori ajungi să petreci mai mult timp scriind e-mailuri decât atingând costumul spaţial. Voi conduce una din delegaţii din ţări-gazdă. În două săptămâni voi conduce prin deșert.

 

Foto: Gernot Groemer

Foto: Gernot Groemer

Aveți de coordonat, adică, și o parte de management.

Mergi pe „Marte”, dar sunt multe provocări lumeşti: licenţe, procese, chestiuni legale, controale vamale, protecția datelor de Proprietate Intelectuală. Trebuie să facem totul de la zero.

Cât de mare e echipa?

În momente de vârf, când facem misiuni, suntem cam 100 de oameni; avem 15 oameni în teren, la centrul de suport, avem echipele externe de cercetare. Avem în derulare, de obicei, între 15 și 20 de experimente, fiecare cu echipa sa, avem câteva centre de control ale misiunii secundare, care monitorizează experimentele – noi facem partea operațională, ei cercetările și trebuie să învățăm să lucrăm împreună, nu suntem doar austrieci.

Cum arată echipa, câte țări sunt implicate?

Se lucrează din alte centre, dar și la locații. Putem să externalizăm unele părţi ale proiectelor. De exemplu, componentele de roboţi la colegii din Polonia, avem o echipă în Noua Zeelandă, lucrăm pe fusuri orare diferite, ceea ce poate fi complicat uneori – avem teleconferinţe la ora 4 dimineața, dar asta este… E o Planetă mare, cu multe fusuri orare. Trebuie să înveţi să lucrezi cu culturi diferite de lucru. Ceea ce înseamnă să fii punctual, să fii de încredere diferă de la ţară la ţară, la fel și modul în care poți aborda o problemă. De pildă, în unele culturi nu e acceptabil să spui „ai făcut o greşeală”. Lucrul e centrat pe oameni, chiar şi când lucrezi cu roboţi.

Deci sunteţi conectat la uman, nu visaţi doar la viaţă extraterestră. Dar credeţi, dvs personal, că veţi găsi semne de viaţă? Suntem singuri în Univers?

Tu ce crezi?

Nu ştiu. Nu prea cred în filme S.F, nu cred neaparat în creaturi super inteligente, care ne cercetează, dar tind să cred că într-o zi veţi găsi nişte urme de viaţă.

Aha, poate bacterii. E tot viaţă. Specia dominantă pe pământ e bacteria, nu omul. Sunt mai multe decât noi, sunt mai rezistente decât noi. Cred că dacă am fi singuri în Univers ar cam fi o destul de mare risipă de spațiu. Am găsit sute de exo-planete.

Ca săptămâna precedentă.

Da. E o chestie de timp până când vom găsi planete care au condiţii similare cu Pământul, care au oceane şi ape pe suprafaţă. Pasul următor va fi să căutăm semne speciale, chimice, ca să verificăm dacă există viaţă.

Dar dumneavoastră, personal, credeţi că veți găsi semne de viață? Din informațiile pe care le cunoaşteţi până acum, din experienţa de până acum.

Intuitiv, am sentimentul că e foarte posibil, dar nu am dreptul la o opinie. Vreau să pun o întrebare precisă şi să primesc un răspuns precis. În acest moment trebuie să spun că nu ştiu, dar sunt modalităţi să aflăm şi asta este exact ceea ce suntem obligați să facem.

De ce e importantă munca dvs pentru generaţiile viitoare? Şi cum pot aceste misiuni să ne îmbunătățească viața pe Pământ, acum?

Motivul pentru care vrem să mergem pe Marte e că Marte e planeta cea mai similară cu Pământul, din sistemul nostru solar. E cea mai bună șansă pe care o avem în acest moment să căutăm viață în afara Pământului. Aceste misiuni au beneficii și pe termen scurt. Nu plătim extratereștri, ci forță de muncă în High Tech, pe Pământ. În timpul călătoriei pe Marte vor fi folosite foarte multe tehnologii. De fapt, pot să vă garantez că și acum folosiți tehnologii spațiale în viața de zi cu zi: de la optimizarea combustiei mașinii, la sistemele GPS sau informarea din buletinul meteo. Spaţiul e deja parte a vieţii noastre de zi cu zi. Pe termen lung e despre așezare. Noi, ca specie, ne definim ca fiind cei care se uită dincolo de orizont, ca să explorăm noi zone unde putem trăi, noi surse de hrană. Cred că avem şanse bune ca să realizăm că devenim specii multi-planetare. Cei care se vor uita peste un secol la noi, se vor uita cum ne uitam noi la primii exploratori din Atarctica. Acum avem orașe mici în Antarctica și oamenii locuiesc chiar și acolo, în locuri multă vreme neexplorate.

 

Foto: Gernot Groemer

Foto: Gernot Groemer

 

De ce e important să ai un om pe Marte?

E o chestiune de eficienţă. E despre eficienţă şi capacitatea de a lua decizii pe loc. Mai e cel puţin încă un argument important: avem nevoie de o narațiune din perspectivă umană despre aceste călătorii. Toate marile călătorii din istorie, cele pe care ţi le aminteşti din şcoală, din copilărie, din cărțile bune pe care le-ai citit sunt despre fotografii, despre poveste. E ceva ce un robot nu va putea să facă.

Aveţi acest fel de cooperare în cadrul misiunilor și acum? 

Avem programe de artă în proiectele noastre, cu fotografi-videografi, avem programe și în misiuni. E vorba despre a spune povestea din alt unghi – acestea se adresează unui alt public, tinerilor, celor care nu sunt interesaţi de tehnologie, dar care poate sunt interesaţi de artă. E despre autenticitate. Arătăm că nu mai visăm la asta, ci chiar se întâmplă.

Aveți români în echipa internațional? E implicată România în vreun fel în aceste programe?

Avem un psiholog, o doamnă care e originară din România, dar locuieşte în Germania. Avem interacţiuni cu cei de la Agenția Spațială din România, lucrăm cu o avocată româncă.

Poate fi România parte a acestei poveşti globale?

Absolut. Şi ar trebui să fie. Nu trebuie să ne limităm la clasicele agenții spațiale, e un efort al tuturor, care include toate ţările şi oameni de peste tot. E important că România are multe de oferit.

Ce înseamnă asta?

Sunt resurse în termeni de tehnologie; am discutat și cu inginerii care lucrează în clusterul de inovare, sunt aici oameni care au cunoștințe de robotică, e resursă de tehnologie aici. Dacă aş avea un mesaj pentru cei din Cluj, pentru România, acesta e: consideră că ai putea să ai ceva ce e de interes pentru noi. În termeni de tehnologie, cunoştinţe, poate pentru o nouă perspectivă a poveștii. Poate fi ceva legat de Artă. Nu fiţi timizi! Spuneţi-ne cine sunteţi, trimiteţi un mail, spuneți-ne care e ideea voastră și răspundem. Nu lăsăm niciun email fără răspuns.

 

20170304_130057

 

Ne puteți povesti un moment extraordinar din cariera dumneavoastră, o experiență care v-a marcat?

Sunt mai multe astfel de momente, dintre acelea care îți formează biografia: să porţi prima oară costumul spaţial, prima experiență de impoderabilitate. Dar îmi amintesc de un moment special din prima misiune, în 2003 la o staţie de cercetare din Utah. După o fază de izolare de două săptămâni am avut privilegiul să facem o misiune de noapte. Era un întuneric complet și un cer de noapte dintr-o zonă fără poluare, fără lumini urbane. Poate ați trăit așa ceva, într-o vacanță. Față de o astfel de experiență obșnuită, atunci când porți un costum spațial diferența este că nu percepi stelele ca fiind departe, într-un loc în care nu le poţi atinge, ci îți sunt proiectate pe cască, sunt la câţiva centimetri distanță. E ca și cum faci baie în mijlocul stelelor. Ai sistem de menținere a vieții, ai radar, sunet. Și realizezi: totul e real, eşti în mijlocul acțiunii, acel moment îţi spune că eşti parte din ceva foarte mare, poate faci parte din cea mai mare călătorie a generaţiei tale. O ştiai în creier, dinainte, poate teoretic, dar într-un astfel de moment o simţi visceral.

În urmă cu câteva zile a venit descoperirea cu exoplanetele. Care va fi următoarea mare descoperire în ceea ce privește spațiul?

Deschidem frontiera spaţiului. Într-un fel în care spaţiul va fi deschis tuturor, vor fi zboruri private în spațiu, nanosateliți trimiși de universități. Va fi o democratizare a spaţiului. Asta ne permite nouă, organizațiilor mari, să facem un pas mai departe. În generaţia următoare, oamenii vor putea să îşi petreacă luna de miere pe o staţie orbitală, prin companii private. Noi putem face pasul următor: spre Lună, Marte, asteroizi şi chiar mai departe. Chiar cred că primul om care va păşi pe Marte e printre noi și misiunea va avea loc în 20-30 de ani.

 

Veniți peste 20 de ani la o conferință TedX. Ce aţi vrea să spuneţi în deschidere?
Am găsit viață!

 

Misiune. Credit foto Katja Zanella Kux

Misiune. Credit foto Katja Zanella Kux

 

Despre democratizarea spațiului:

Românca de la NASA, care lucrează la “democratizarea spațiului”: “Faptul că lucrez în programul spaţial mi-a oferit provocarea de a gândi despre Pământ ca fiind singura casă printre stele”

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.
  • Articole similare