Închide

Reportaj FOTO/VIDEO Poveste cu un submarin. E galben, adevărat şi locuieşte într-o curte din Cluj

ActualitateReportaj by Kristina Reştea - nov. 30, 2014 1 2897

 

„Ar trebui să porţi mănuşi! Pe vremea asta şi dacă vrei să mă atingi, ar trebui să porţi mănuşi. Sunt rece şi niţel ruginit şi, uite, azi, când ai ajuns tu aici, mă acoperă şi un strat de zăpadă. De-asta zic: poate ar fi trebuit să ai mănuşi. Curtea asta e bună de joacă (locuiesc lângă un tobogan), dar, din când în când, mă gândesc la mare, aşa e, recunosc. Am apărut tocmai dintr-un gând la mare. Şi din gândul ăsta plus nişte schiţe plus nişte ajutor de familie am ieşit eu. Sunt un pic ruginit şi încă nu sunt tocmai pregătit de imersiune (am învăţat de mult cuvântul ăsta, aşa se zice: imersiune), dar sunt galben şi cândva o să ajung la apă. Câteodată, se mai joacă nişte omuleţi cu mine, ăstea sunt zilele mele preferate, câteodată mai face cineva o poză, cum faci tu acum, şi mă simt un pic stânjenit fiindcă nu sunt complet echipat. Dar, oricum, sunt special şi unic şi înţeleg că merit să stau la poze. Uneori mă uit peste drum cum se construiesc clădiri mari în cartierul de case, dar dup-aia mă gândesc din nou la mare. Şi la imersiune. Hmmm.. sună bine cuvântul ăsta, ştiu că nu îl foloseşti prea des şi acum probabil te bucuri că o să-l scrii… imersiune…”. Dacă am fi Doctori Dolittle în lumea vehiculelor navale probabil textul cu submarinul galben povestit de submarinul galben ar merge aşa în continuare. Dar fiindcă nu ştim să citim gândurile mini-submarinelor, povestea cu submarinul din Cluj ne-o va spune proprietarul lui, fiul celui care a gândit şi a construit până la stadiu actual obiectul galben care locuieşte acum în Andrei Mureşanu.

 

submarin cu zapada

 

„Ce vreţi să fac – un elicopter sau un submarin?”, întreabă un tată, cu trecut în Marina Militară, ajuns la vârsta pensionării. Răspunsul e legat de mare, e galben şi „locuieşte” într-o curte din paşnicul cartier clujean Andrei Mureşan. Răspunsul la această întrebare e un submarin aproape-gata, dar încă neterminat, despre care povesteşte pentru Actualdecluj.ro Paul Simionescu Simicel, fiul celui care în urmă cu câţiva ani a pus întrebarea de mai sus familiei. Şi care s-a şi apucat de lucru, cu viziunea, planul şi visul, încercând să testeze limite.

 

Cum afli că în Cluj locuieşte un submarin

 

„Punem maci, facem scenă, desenăm pereţii pasajului, vrem să aducem un submarin, deschidem gara mică…”, povestea în avanpremiera Scenei Urbane care se pregătea la Gară la început de octombrie arhitecta Daniela Maier. Staţi aşa! Un submarin? Cum adică un submarin? Adică un submarin adevărat? Şi aflu că da, un submarin adevărat există într-o curte din Cluj-Napoca. Numai că, din motive de logistică (mini-submarinul cântăreşte câteva sute de kilograme), acesta nu mai ajunge la gară pentru a face parte din decorul Scenei Urbane de octombrie. Aşa că, pe soundtrack de „Yellow submarine” şi cu ilustraţii de poveşti de Jules Verne în minte, am pornit în căutarea Submarinului, la el acasă.

 

paul si submarinul

 

De fapt, povestea submarinului începe cu un velier. Iar povestea velierului începe cu Marea, pe care constructorul de ambarcaţiuni – cu trecut legat de Marina Militară Laurenţiu Simionescu Simicel a iubit-o dintotdeauna. Fiul său, Paul, are încă dosarul de proiect cu gândul să termine ce a început tatăl şi, în curtea în care se joacă acum propriul său fiu de doar un an, mai are un obiect galben. Tatăl nu mai e. Velierul s-a pierdut. Dar submarinul galben e încă într-o curte din Andrei Mureşanu şi aşteptă să îşi continue proiectul. Şi povestea.

 

 

Înaintea submarinului a fost barca

 

Paul Simicel avea cam 18 ani când tatăl lui a terminat de construit, acasă, la Cluj, propria barcă de familie. Fost tehnolog la Bucureşti şi activ cândva în Marina Militară, Laurenţiu Simionescu Simicel şi-a dorit să revină la Mare. „Şi-a jurat că într-o zi o să se întoarcă pe mare. Mai întâi a fost velierul de 8 metri. Proiectul cu barca a început când tata era pensionar, la Cluj. În România erau atunci vreo 14 ambarcaţiuni”, aminteşte Paul, fost violoncelist de orchestră, acum fotograf profesionist de nunţi. Barca a ajuns la mare. „Eu am şi lucrat o vreme la Opera din Constanţa. Barca am vândut-o când am ieşit din sistemul de stat. Nu îmi permiteam o lună jumate de concediu, aşa că, dacă nu mă mai puteam ocupa de ea, am decis că cel mai bine este să vând barca, ca ea să rămână în grija cuiva şi să fie folosită”, explică Paul. „Barca a fost neglijată. Anul ăsta chiar am fost la Constanţa, am vorbit cu un prieten care e căpitan acolo, care mi-a zis că ar fi trecut şi prin ceva furtună. Când am văzut-o ultima oară, acum 2-3 ani, era deja în stare jalnică. Nu o mai recunoşteam. M-am dus cu gândul că poate o pot recupera, mai ales că o vândusem foarte ieftin”, povesteşte muzicianul-fotograf.

 

Un elicopter sau un submarin?

 

La câţiva ani după lansarea la apă a bărcii făcute la Cluj, Simionescu Simicel tatăl a pornit o altă idee. „A venit într-o zi şi ne-a întrebat: ce vreţi să fac – un elicopter sau un submarin?”, îşi aminteşte Paul. Iar răspunsul la întrebarea pe care probabil orice copil ar vrea să o audă a fost legat de mare. Aşa că a urmat un Submarin. „La fel ca în cazul bărcii, tata s-a apucat de lucru pe baza unor planuri primite şi a refăcut proiectul. În timpul construcţiei, pe fondul unor probleme medicale, i s-a amputat un picior. Şi, practic, acolo a murit ideea. Corpul submarinului cu loc pentru o persoană era deja construit, iar în rest a lăsat totul frumos într-un dosar – dacă vreau să continui să am documentaţia necesară, să fie totul pregătit. Atunci eu deja lucram la diverse firme, nu a mai fost timp pentru asta. Era în jurul tatălui meu un grup de entuziaşti în vârstă care au zis că ar vrea să continue. Asta nu s-a mai întâmplat. Cred că eu voi fi acela care va duce proiectul la capăt până la urmă, când o să pot să îl reiau”, spune Paul Simicel. De ce depinde reluarea proiectului? De multe. De timp şi de bani, în primul rând. Acum, submarinul există, partea de corp e gata, însă mai e de lucru la echiparea lui. O estimare financiară de buget e însă greu de făcut, mai ales că nimeni în România nu construieşte aşa ceva. „Un corp de ambarcaţiune costă să zicem 3-4.000 de euro. Ca să o echipezi însă sumele pot uşor să treacă de 15.000 de euro”, exemplifică Paul, care mai adaugă şi că, până la stadiul actual submarinul are statut de „home made”. „Totul e făcut acasă. Ca să folosim un termen modern, am putea zice că e după regula „do it yourself””.

 

 

 

De ce porneşti un submarin home-made? Generaţia Visătorilor

 

„Implicarea mea în acest proiect a fost mult mai mică decât la barcă, dar ne consultam şi uneori aveam discuţii în contradictoriu. Aveam discuţii cu tata legat de care ar fi finalitatea acestei idei. Încercam să îmi dau seama la ce poate fi folosit submarinul. Care e end-game-ul? Mă gândeam la partea utilă. Mai ales că în România nu există şcoală pentru aşa ceva. Pentru velier am permis. Dar ce faci cu un submarin? Eu mă gândeam la diverse posibile utilizări, gândeam pragmatic – la fotografiere, la recuperarea de obiecte de pe fundul mării. El însă voia doar să îşi măsoare cunoştinţele. La partea financiară nu s-a gândit niciodată. Cred că asta făcea de fapt – împingea limitele. A fost un om deosebit, pentru el limitele erau undeva foarte departe”, punctează Paul. „La barcă îl ajutam pe tata, atât cât puteam la vârsta aceea, pe la 14 ani. Şi nu prea apreciam asta. Prietenii mei plecau la ştrand, eu rămâneam să lucrez la velier. La vremea respectivă nu îmi dădeam seama ce bucurie o să însemne, peste vreo cinci ani, să te plimbi cu ambarcaţiunea aceea. Barca a ajuns să însemne ceva foarte frumos în viaţa mea. Şi submarinul la fel. S-au construit două ambarcaţiuni la Cluj atunci – cea a tatei, aici, pe Braşov, şi cea al domnului Pătraşcu, Allegro, câteva străzi mai încolo”, mai povesteşte fiul „inventatorului”. Allegro e pe mare, iar despre yacht-ul construit, la pensie, de Alexandru Pătraşcu tot într-o curte din Cluj puteţi citi AICI.

 

submarin din spate

 

Barca, submarinul, catamaranul. De curte

 

După submarin a mai urmat un vis care se plimba tot pe ape. „Ultimul proiect pe care l-a gândit tatăl meu a fost un catamaran mic cu care să ne plimbăm pe Tarniţa. Dar ştia deja şi el la vremea aceea că ăsta e doar un vis şi că va rămâne la stadiu de desen”, spune Paul Simionescu Simicel. Pe strada cu nume de oraş din Andrei Mureşanu, la plecare, se mai vede, prin gard, submarinul galben. Şi o amintire. „Când am scos barca din curte (pentru a fi dusă la mare, n.red.), trecea pe stradă câte un om, cu capul în jos, pe gânduri. Ocolea barca şi dintr-o dată îl vedeai întorcându-se mirat să se mai uite o dată pe lângă ce trecuse”. Da: o barcă ieşea dintr-o curte pregătindu-se de drumul spre mare.

 

submarin in curte

 

Submarinul stă, deocamdată, la fel de cuminte cum l-am găsit (sub primii fulgi de iarnă), dincolo de gard, pe strada cu nume de oraş din Andrei Mureşanu.

 

 

Delfinul retras

Singurul submarin românesc, botezat Delfinul, în cinstea unui predecesor, are 72,9 metri lungime, 10 lățime şi face parte din clasa care a lansat unele dintre cele mai silenţioase şi greu de reperat submarine din lume, potrivit informaţiilor publicate despre „utilaj”. Dar, în România, el a fost retras din misiunile marine. „Delfinul” a fost construit la ruşi şi predat românilor în 1985. A costat 40 milioane de dolari (60 milioane de dolari, potrivit altor surse) şi a fost adus în ţară în secret. După câţiva ani de misiuni, în 1996 „Delfinul” a ieşit „la pensie”, condamnat să se retragă deoarece acumulatorii motorului sunt epuizați, iar înlocuirea lor costă în jur 20 de milioane de dolari. La începutul anului, Ministrul Apărării Mircea Duşa susţinea că una dintre fregatele Forţelor Navale şi submarinul Delfinul vor intra, începând din acest an, într-un proces de modernizare, care însă nu va fi încheiat tot în 2014. Despre submarinele româneşti şi soarta lor puteţi citi AICI.

 

Delfinul

Sursa foto: wikipedia

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare