Moldoveanul nebun care a primit o șansă. Cum a confirmat ca manager la Zalău

Liviu Stoleru este CEO Cemacon de peste patru ani. A ajuns la Zălău, la fabrica de cărămizi când aceasta era în pragul falimentului. A renunțat la un birou cald de multinațională care se ocupă cu țigări la București pentru că un prieten, acționar la Cemacon, a crezut că un moldovean (un pic nebun, după cum recunoaște) poate scoate o afacere dintr-o gaură neagră. Acum firma de cărămizi e pe locul doi pe țară în funcție de cota de piață. „Cine vrea să mă însoțească ca ucenic, for free, o zi, o săptămână în viața reală, e simplu să mă găsiți, haideți la mine la Cemacon”, e mesajul lui Stoleru pentru studenții economiști cu ochi curioși și telefoane conectate la rețelele de socializare care au venit într-o zi de miercuri să afle cum e cu succesul.

„N-am fost prieten cu școala. Am făcut gestiune. În anul patru mi-am dat seama că nu e pentru mine și m-am lăsat. În 90 am plecat din țară, apoi m-am reîntors și am făcut relații economice internaționale, după ce au insistat doi prieteni că trebuie totuși să fac o școală. M-am angajat apoi la Philiph Morris, o multinațională, adică cea mai bună școală de management la care am fost. Acolo am învățat ce înseamnă să iei decizii și am avut un parcurs corporatist, până la un birou spațios în București”, a început Stoleru monologul său despre succes. Era corporatist, era fericit, câștiga bine.

A cunoscut pe cine trebuie și a fost destul de nebun să încerce

Însă, în 2009 după ce a cunoscut un acționar de firmă în faliment, succesul n-a mai însemnat să ai o funcție cheie într-o multinațională. Când l-am cunoscut pe Andrei Cionca (CEO la Casa de Insovență Transilvania și acționar Cemacon – n.red.) mi-a spus „bă moldovene, ce-ar fi să mergi la Zalău, că avem acolo o firmă în pragul falimentului, să lași Bucureștiul și biroul de corporație mișto?”. Am zis – de ce nu? Mi-am făcut bagajele și am plecat. La Zalău am găsit un oraș mic, cu o firmă destul de veche și îmbătrânită. Cu angajați care erau convinși că ăsta, eu, a venit să ne falimenteze firma. Erau convinși că nu-i bun, că îl urâm. 250 de oameni mă urau și nu le zisesem încă că sunt dinamovist. Acum, desigur, locuiesc în Cluj și sunt U-ist prin adopție. Situația financiară de când am ajuns în 2010 la Cemacon era 26 milioane de euro credit cu rambursare în cinci ani, ceea ce înseamna 6 milioane cifră de afaceri pe an. Consiliul de Administrație zicea direct că e faliment. Foștii conducători erau în firmă în familie, tatăl director, fiul mai mic, director de achiziții, celălat la vânzări. Tatăl tatălui, la arhivă, un nepot director la IT”, îi introduce Stoleru pe studenți în povestea sa de CEO.

Am folosit aroganța angajaților în favoare fabricii

„Așa că toți îmi ziceau – ce ne spui să facem n-o să facem. Așa că am luat decizii curajoase, a fost o evoluție de câțiva ani, m-am luptat cu un context de piață. Cemacon inugurase cea mai modernă fabrică, a crescut de 4 ori producția. Trebuie să vedem ce să facem cu cărămizile, unde să le vindem. Eram cunoscuți doar în trei județe. Organizația mă ura, așa că mi-am luat niște portavoci care nu mă iubeau și știam asta, dar erau lângă mine non-stop și așa am început să-mi transmit mesajele către organizație. Departamentul financiar nu lucra în 2010 cu Excel, nu se lucra cu mailul, concurența îmi dădea la glezne – dacă semnați cu Cemacon, vă rupem contractele. Dar nu m-am lăsat și aroganța lor am folosit-o în favoarea noastră. Asta e și sfatul meu, că nu tre să fii arogant cu cel din față”, continuă directorul fabricii din Zalău.

A făcut disciplină și afaceri cu flip charth-ul și a angajat oameni mai buni ca el

Ca să facă business, orice tânăr din România are nevoie de cinci ani de lucru la București. „Eu sunt moldovean, dar pot să spun că mi-a prins bine Bucureștiul. Te face să te miști în altă viteză, e alt mediu de business. Apoi întorceți-vă să faceți în altă parte o afacere. Dacă nu aveam experiența de la București nu puteam convinge niciodată organizația de la Zalău că ce nu s-a mai făcut în prăvălia lor, se poate dace. Ei spunea de fiecare dată că nu se poate face dacă era ceva ce nu s-a mai făcut. Periodic, în Consiliul de Administrație se făceau petiții – că Stoleru a furat, că a făcut aia. Am profitat că oamenii din firmă fuseseră întotdeauna călcați în picioare de conducere. A fost o organizație tăvălită și am adus-o la un nivel de încredere. Am avut atacuri ale sindicatului, am făcut o restructurale, de la 250 de oameni au rămas 113. Au fost revolte, strigăte greve. Am dus la ședințe Flip Chart-ul și le desenam cum să procedăm. Le ceream opinia de fiecare dată când aveam o idee și își dădeau seamna că n-au o soluție mai bună. Am adus în firmă și oameni mai buni ca mine. Să nu vă fie frică să aveți oameni mai buni ca voi. Eu acum sunt lobbist. Acești oameni buni duc business-ul mai departe pe viziunea mea”, sintetizează parcusul său la Cemacom, moldoveanul.

A primit o șansă. Acum aruncă mănușa studenților

„În 2010, firma era pe locul opt în țară ca cotă de piață, acum e pe locul doi. A fost foarte greu. Să faci o companie performantă. Pentru mine a fost nebunie totală. Eu așa sunt, spune-mi că nu pot face ceva și atunci ai să vezi. Mi se aplică. E vital să pui pasiune în ceea ce faci. Dacă îl tratezi o afacere ca pe o chestie dacă merge, merge, dacă nu, nu, atunci o să ai un rezultat mediocru. Cel mai important, ia lângă tine oameni foarte buni. Am 15 ani de experiență în corporații, am adus lucrurile bune la Zalău, ca procesele, organizarea, spiritul de echipă, dar mi-am pus și amprenta personală. Am un mesaj nonconformist, sunt un tip relaxat, nu mă interesează când veniți, când plecați, cu cine vă iubiți sau ce business-uri aveți. Dacă faceți performanță e regula de bază, aveți de la mine libertate totală. Dacă nu, spunem lucrurilor pe nume”, le-am mărturisitstudențïlor care au venit într-o zi de miercuri la facultate pentru a asculta povești despre succes în business.

„Când am prezentat un plan de business pe 3-5 ani, acționarul Cemacom mi-a răspuns că sunt povesți, băi moldovene. Dar a crezut în mine ca salvator. Acum avem performanșă. Cine vrea să mă însoțească ca ucenic, for free, o zi, o săptămână în viața reala, e simplu să mă găsiți, haideți la Zalău”, încheiei Stoleru.

Primul „Cluj Heroes”

Lansat de Casa de Insolvență Transilvania, Cluj Heroes este un concept care vrea să aducă în fața tinerilor poveștile de succes ale câtorva clujeni. Aceasta în contextul în care, spun organizatorii, generația tânără este tot mai blazată și resemnată că trăiesc într-o țară mediocră, cu o imagine de țată proastă – a intereselor mercantile, a jocurilor politice, a agendelor ascunse, a corupției. O primă conferință a fost organizată miercuri la Cluj, la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul UBB Cluj.

Nici un comentariu

Luminiţa Silea

Este reporter la ActualdeCluj.ro din aprilie 2014. A lucrat la cotidianul Ziua de Cluj de la lansarea sa, în 2004, până în aprilie 2014. A absolvit Facultatea de Jurnalism a universității "Babeș-Bolyai" în 2004 şi are două diplome de master - în Administraţie Publică la aceeaşi universitate şi în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti.