Închide

FOTO. Din Palatul Banffy în lumea lui Picasso: cum s-a deschis „fereastra” înspre creaţia celui mai renumit artist al secolului XX

ActualitateCulturăTop NewsUncategorized by Kristina Reştea - apr. 02, 2016 0 783

Bătrânul palat cu parchet scârţâitor e invadat de lumină paşnică de final de zi, în început de primăvară. Parcurgi sălile largi ale Palatului Banffy – casă de muzeu, făcând şi tu parchetul să îţi răspundă scârţâind. O fereastră e larg deschisă. Vezi marea, palmieri şi păsări albe. Dar nu, nu e fereastra clădirii din centrul Clujului, ci e o “fereastră” în ramă, un soi de fereastră deschisă, de mult, de Picasso, a cărei lume o poţi regăsi acum, pentru câteva zile, şi în muzeul transilvănean.

ferestre

La Muzeul de artă Cluj-Napoca e deschisă în perioada 30 martie – 1 mai expoziţia Que viva Picasso. Grafică și ilustrație de carte. Aceasta conţine lucrări şi materiale documentare care îi aparţin colecţionarului Thomas Emmerling.

„Picasso a pictat o vreme într-o vilă din Cannes (“La Californie”). Lucra la varianta proprie din Las Meninas (o serie în contra-replică a celebrei lucrări a lui Velazquez) şi, din când în când, picta şi altceva. S-a şi îmbolnăvit în perioada aceea”, ţi se explică despre perioada în care celebrul Picasso decisese că e momentul să se ia „la trântă” cu marele său precursor.  Dar nu sunt doar variante de “menine” pe pereţii palatului din Cluj. Expoziţia care tocmai s-a deschis la Muzeul de Artă acoperă perioada 1916-1961, însă pune în valoare mai ales intervalul de la sfârșitul anilor 1950 şi începutul anilor 1960, prin unele dintre cele mai fascinante cicluri ale operei sale grafice: Jean Cocteau. Picasso de 1916-1961, De mémoire d’homme, Don Quixote, Les Menines et la vie, Toros y Toreros, L’espace et la flûte, respectiv afişele Les Menines şi Congres National du mouvement de la Paix. Ordinea expunerii acestor cicluri oferă o imagine cronologică asupra dezvoltării unei părţi semnificative şi consistente a operei create de artist printr-o continuă diversificare a tehnicilor graficii.

DSC_0920

“În această expoziţie sunt linii, desene care vorbesc uneori de la sine, dar nu întotdeauna. E totuşi Picasso”, punctează Lucian Nastasă-Kovacs, directorul Muzeului, în deschiderea expoziţiei. Iar din spatele său creaturile imaginate de Picasso pentru vorbele lui Cocteau confirmă: schiţate în câteva linii, te privesc curioase, mirate sau într-un fel conspirativ. Dincolo de vorbitori.

director

„Pentru mine, ca istoric, Picasso e extrem de important pentru multiplele sale identităţi. Originea spaniolă şi-a arogat-o când şi când, a fost un personaj extrem de interesant, cu mai multe identităţi, nu neaparat etnice, cât culturale. Complexitatea lui derivă din ceea ce a făcut din punct de vedere artistic, pe mai multe ramuri – pictură, sculptură, grafică, ceramică. A iubit femeile, arta, viaţa de cartier. E un prototip al boemului”, aminteşte directorul-istoric.

12915250_1062474147143717_801868394_o

 

„Structura expoziţiei reprezintă un segment de creaţie care începe prin jurul anului 1954 şi merge până la începutul anilor ’60; e un segment extrem de important al muncii lui Picasso – această parte ar fi fost suficientă pentru a-l include între marii creatori ai artei universale”, subliniază curatorul Dan Breaz.

 

grupul

„Colecţia sintetizează o activitate grafică extrem de bogată care ne învaţă cel puţin la fel de multe lucruri ca şi pictura sa. Unul dintre lucrurile pe care le învăţăm de la Picasso e că pictura nu întâmplător a ajuns să se exprime astfel. Goya se uita la campaniile napoleoniene ale lui Jacques Louis David, care aveau un extraordinar simţ al detaliului, şi tocmai asta critica la ele. Nu se poate ca, de la o distanţă de câţiva kilometri să vezi nasturii uniformelor soldaţilor. Dacă arta ajunge până la urmă să sintetizeze ceea ce trebuie, o face şi dintr-un simţ comun extrem de natural pe care omul îl are şi care spune că ceea ce rămâne în mintea noastră, impregnat în sinele nostru, e o medie între ceea ce percepem şi ceea ce reţinem. Cubismul nu face altceva după cinci secole de pictură decât să restabilească acest punct de echilibru între ceea ce reţinem şi ceea ce vedem. Există apoi creaţii în care el comentează textele unor buni prieteni şi colegi de generaţie scriitori. Ceea ce e important să vedem e că Picasso începe din ‘45 încolo să aibă un accentuat interes critic şi interpretativ. Doar în perioada de maximă maturitate îşi poate asuma o astfel de abordare. Picasso a parcurs multe etape şi doar când s-a simţit stăpân pe toate mijloacele sale a putut să se lupte la nivel simbolic cu Velazquez, de exemplu. Din ‘54 încolo începe să refacă mental şi creativ mari mituri ale artei moderne. Acest exerciţiu critic şi creator al lui Picasso, când totul arată altfel după ce a fost filtrat prin capacitatea sa de imaginaţie şi restructurare a vizualului, a lărgit foarte mult graniţele artei moderne. A prefigurat ceea ce se va întâmpla după el, folosindu-se de ceea ce s-a întâmplat înaintea sa”, spune curatorul.

Picasso:

menine

versus Velazquez:

Sursa foto: http://www.velazquezlasmeninas.com

Sursa foto: http://www.velazquezlasmeninas.com

 

„Picasso e o figură aproape echivalentă cu termenul cubism, deşi nu e singurul care a făcut posibil acest curent. Dacă spui „secolul XX” şi trebuie să numeşti un pictor spui fără nicio ezitare: Picasso. A definit un întreg secol”, subliniază Breaz.

telefon

 

Colecţionarul Thomas Emmerling e fascinat la rândul său de creaţia lui Picasso, dar şi de viaţa efervescentului pictor. „Să colecţionezi artă înseamnă mai mult decât a admira lucrări, mai mult decât să trăieşti înconjurat de artă. Totul începe ca o destinaţie pentru fantezie. Picasso a făcut din artă o carieră. Şi-a trăit arta, a făcut 50.000 lucrări, a creat toate aceste lucrări, fără să se uite la timp. Nu e niciun alt artist cu atâtea poveşti de dragoste, divorţuri, relaţii, despărţiţi. Şi a fost mereu nemulţumit. E secolul nemulţumirii. E timpul unei uimitoare creativităţi şi a uimitoare distrugeri. Picasso însuşi se situează între extrema creativitate şi distrugere. 2 noiembrie 1945 e o zi memorabilă: e ziua când Picasso a intrat în atelierul celebrului litograf din Paris, unde a tot revenit”, a ţinut să sublineze Emmerling, înainte de a face o invitaţie, printre tablourile aduse la Cluj: „Să experimentaţi în modul dvs fascinaţia secolului XX!”.

 

Thomas Emmerling susţine că are 2500 lucrări de artă. Printre cele aduse la Cluj încercăm să lansăm câteva curiozităţi – unde le găseşte? cât costă? Răspunsurile sunt mereu eliptice şi discrete. Prima pictură, semnată de un artist grec, a cumpărat-o acum 22 de ani. „Cu Picasso am început acum 12 ani. E o pasiune. Pictură de Picasso nu am”, recunoaşte zâmbind colecţionarul. Dincolo de faptul că nu e la fel de scumpă ca o pictură originală, o lucrare de grafică ar avea o altă calitate specială. „Grafica e mai cinstită. Poţi afla mai multe despre personalitatea artistului din grafică. La pictura pe ulei poţi corecta. Aici ce e făcut e făcut”, spune colecţionarul. Acesta spune că îşi aduă lucrările din licitaţii, majoritatea din Paris. Cât de scumpe sunt? „Asta nu se poate spune din cauza companiilor de asigurări. Nu e uşor să convingi o firmă de asigurări să aducă Picasso în România”, spune Emmerling. Acesta e interesat şi de pictori locali. „Românii sunt foarte creativi, dar nu îşi iau creativitatea în serios. Aş fi fericit dacă artiştii tineri s-ar lua mai în serios. Să creadă mai mult în ei”, complezează colecţionarul – om de afaceri care a ajuns să numească Clujul (unde are un birou) „a doua sa casă”.

Mai amintim o dată invitaţia: „Să experimentaţi în modul dvs fascinaţia secolului XX!”.

DSC_0976

 

 

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.