Închide

EXCLUSIV Ochii și urechile Securității în punctul zero al Clujului

IstorieRecomandarea redacțieiTop News by Mihai Prodan - aug. 19, 2014 1 1026

„Punctul zero” al Clujului, hotelul Continental, a fost sperietoarea străinilor care se cazau în oraș: Securitatea avea ochi și urechi peste tot în România, dar în mod special aici.

Despre activitățile Securității la hotel se spun multe și se spuneau și mai multe, de exemplu că fiecare cameră avea microfoane, că hotelul
era înțesat de informatori și multe altele. Puține lucruri sunt certe, însă: actualdecluj.ro a vorbit cu foarte mulți cercetători ai acelei perioade, între care profesorul Virgil Țârău, fost vicepreședinte al CNSAS și cadru didactic al catedrei de istorie contemporană a UBB, sau fostul director adjunct al OJT din acea vreme, Miron Damian. Nimeni nu știe nimic despre camera de supraveghere aflată la ultimul nivel al clădirii.

Damian supraveghea din calitatea sa de director adjunct al OJT activitatea în toate hotelurile administrate de Oficiul Județean de Turism în Cluj: Belvedere, Napoca, Astoria, Continental. Am urcat cu acesta până la ultimul nivel al hotelului, unde era instalată aparatura. Spune fără ezitare: aici era centrala telefonică a hotelului. Dar adaugă că nu a intrat niciodată în cameră și că doar i s-a spus, de pe holuri, care era destinația acestei încăperi.

O sursă de încredere a dezvăluit, sub protecția anonimatului: hotelul era punctul central al orașului pentru că intelectualii, universitarii, artiștii și alte grupuri intrau – sau puteau intra – în contact cu străinii, astfel că obiectivul era de interes major pentru Securitate. „Spre exemplu știu că în anii ’70 un vechi țărănist, Aurel Bubi Socol erau supravegheat și prin tehnica operativă cu prilejul întâlnirilor pe care le avea în braserie sau restaurant”, spune sursa, „ceea ce presupunea introducerea unei instalații de ascultare în apropierea subiectului; am vorbit cu foști angajați din sistemul de turism din București și spuneau că microfoanele puteau fi dispuse în scrumiere, frapiere, farfurii”. În plus, centrala telefonică era acoperirea perfectă: făcea legătura, electronic, la telefoanele din toate camerele hotelului, astfel că operatorii ar fi putut, cu un drum, să și înregistreze convorbirile. La Continental, o dată stabilit că ascultarea se făcea prin operatori și că dispozitivele erau înregistrate, activitatea presupunea și existența unui spațiu de funcționare în care să lucreze mai multe persoane ce să administreze aceste informații. În plus, amplasarea camerei era strategică – de aici se putea supraveghea întreaga zonă a pieței Unirii, atunci piața Libertății. Camera are, deasupra spațiului de lucru, trei ferestre circulare care se deschid spre strada Napoca, piața Unirii și respectiv strada Universității. De altfel e certificat că de aici au filmat cadrele Securității evenimentele de la Revoluție, din fața librăriei Universității.

Intrarea și ieșirea din cameră a acestor angajați ai Securității ar fi trebuit să atragă atenția personalului hotelier, dar din informațiile pe care le avem astfel de curiozități erau trecute repede sub tăcere. Gheorghe Petrov explică: „nu era hotel în Cluj în care să nu existe măcar o cameră folosită de Securitate, unde să se întâlnească cu informatorii; aveau locuri rezervate și nimeni un punea întrebări la ce se folosește camera”. actualdecluj.ro l-a găsit pe unul dintre foștii recepționeri ai hotelului, acum pe aceeași funcție la hotelul Victoria. Ovidiu Sârbu a lucrat timp de cinci ani la hotelul Continental și spune că nu a remarcat nimic ieșit din comun – cum ar fi persoane străine care să intre în cameră – dar admite și că, în cinci ani cât a lucrat la hotelul Continental, a intrat în cameră o singură dată. „În rest sarcinile erau bine trasate, fiecare era pe domeniul lui iar eu eram la recepție”, spune el.

„Hotelul era considerat de lux, avea și un magazin de prezentare la parter, cu marfă doar pentru străini și nomenclatură”, explică jurnalistul Victor Lungu, unul dintre specialiștii care au documentat în amănunt tulburile evenimente de la Revoluția din 1989 de la Cluj. „Din păcate despre postul acela știu prea puțin spre nimic – știam că există, că era pentru monitorizarea celor cazați în hotel și că de acolo s-a filmat în decembrie 1989”, spune el.
Braseria de la parterul hotelului era punctul fierbinte al orașului, în special în perioada interbelică, dar și în timpul regimului comunist, când aici funcționa o cafenea literară. Hotelul avea la parter un „shop” pentru străini și nomenclatură, în care nu aveau acces clujenii de rând. „Aici găseai salam, băuturi fine, mezeluri, brânză – ce nu găseai în rest”, spune Lungu. „Nici nu-ți puneai problema să intri, iar dacă o făceai oricum nu te servea nimeni, că nu erai arondat, chipurile, cu cartela”.

Hotelul a fost cumpărat în 2005 de omul de afaceri albaiulian Dorel Tamaș, care l-a vândut la rândul său recent omului de afaceri Ioan Bene. Lăsat în paragină, acum acesta e folosit doar ocazional, la diverse evenimente culturale – cum ar fi Zilele Maghiare, ce au loc în aceste zile.

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Cursuri de specializare la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.

Scrie un comentariu

Articole similare