Dialog cu arhitectul-aviator care a venit să le povestească proiectanţilor clujeni despre criterii şi proiecte. Plus un carnet de schiţe

E descris în World Architecture Magazine ca fiind “London’s leading Futurist” – aceasta este prima precizare din prezentarea pe care organizatorii au pregătit-o despre arhitectul britanic Bryan Avery, unul dintre cei doi invitaţi străini la conferinţa Arthitecture de la Cluj. Şi poate că după o astfel de primă frază nu te-ai aştepta ca tocmai un „leading futurist” să îşi scoată din geanta de arhitect un carnet de schiţe (în locul vreunei sofisticate maşinării sidefate cu măr-logo, de exemplu). Dar o face. Într-un dialog pentru Actualdecluj.ro, arhitectul care a vrut mai întâi să fie aviator Bryan Avery povesteşte despre carnetul cu schiţe şi idei, construcţia de turnuri şi ne spune de ce avem nevoie de concursuri şi cum se pot ele rata, chiar dacă sunt lansate.

Foto: Luminiţa Silea

A proiectat spaţii de artă şi muzee, dar şi turnuri de birouri, a fost membru de juriu în competiţii din domeniu, dar a şi participat la concursuri, iar biroul său a primit premii de la Royal Institute of British Architects. Fără să fie prezenţă celebră de “hall of fame” de „starchitect”i, despre Avery se scrie în presa internaţională: a colaborat cu artişti şi a fost implicat în proiecte de regenerare urbană, e interesat de dezvoltarea urbană, de loc, nu doar de obiectul de arhitectură, vrea să conecteze spaţii şi pune „verde” în proiecte. Zilele acestea a venit la Cluj pentru conferinţa Arthitecture care a avut loc vineri, cu o prezentare despre criteriile la care trebuie să aspire arhitecţii secolului XXI, exemplificate prin „ochii” proiectelor sale de portofoliu.

Aşa că arhitecţii şi ne-arhitecţii adunaţi vineri în sala de conferinţe a uneia dintre noile clădiri de sticlă şi birouri din oraş au văzut imagini de proiecte, la pachet cu poveştile care le-au generat: o frunză păstrată în carnet de schiţe care dă ideea unui pod, un carusel şi un film-Kodak din care se naşte un cinema Imax, o aripă de avion care devine turn. Avery le-a vorbit clujenilor despre principii, poezia arhitecturii şi poveştile din spatele unor proiecte, dar a adus şi teme despre constrângeri şi negocieri. Iar într-o pauză de conferinţă a fost de acord să îşi arate carnetul cu desene.

Carneţelul negru

După prezentarea pe care a susţinut-o în faţa arhitecţilor, prima întrebare pentru Avery mi se pare că trebuie să fie, fireşte: Ce mai aveţi în carnetul de schiţe în aşteptare unui inginer care să nu vă spună că nu se poate face? „Oh, Dumnezeule! Am sute de desene”, precizează arhitectul. „Port mereu un carnet de schiţe cu mine”. Îl aveţi acum? Şi da, carneţelul există şi e scos la lumină, deşi nu e tocmai simplu de găsit în geanta de arhitect. „Eu sunt din era pre-IT”, glumeşte Avery în timp ce scotoceşte în căutarea obiectului. „Poţi să vezi geneza lucrurilor. Aceste desene declanşează un gând, o idee.. care iese la suprafaţă la un moment dat. Sau nu…”, explică Avery destinul mai mult sau mai puţin concret în lumea reală a paginilor desenate.

Foto: Luminiţa Silea

Ca în caruselul care a inspirat clădirea unui cinematograf din portofoliul de proiecte, curg pagină după pagină, prinse în contururi negre: un pod în care cărămizile creează diagonale surpinzătoare (Isn’t that beautiful?), o scoarţă de copac văzută de departe sau de aproape, castele şi tuneluri, detalii de cupole, un aranjament de Ikebana schiţat după compoziţia unui maestru japonez. „Încerc să înţeleg de ce e atractiv (obiectul pe care îl desenează, n.red.), ce îl face interesant. Dacă atrage ochiul, înseamnă că e ceva acolo. Am multe imagini, se creează un „repertoriu”. Iar la un moment dat ceva se va declanşa. Ceva va declanşa memoria şi vei găsi un mod de a rezolva o problemă, pentru că ai mai văzut cândva situaţia”, sintetizează Avery mecanismul pe care îl sprijină caietul de schiţe.

Avioane. Sunt avioane în carneţel. De unde pasiunea pentru aviaţie care se poate citi în carnetul de schiţe? „Când eram mai mic, am învăţat să zbor”, explică Avery. Aţi vrut să fiţi pilot înainte să fiţi arhitect? „Da, am şi luat o bursă la RAF (Royal Air Force, structura aeriană a Forțelor Armate Britanice, n.red.)”. Chiar dacă a ajuns arhitect şi nu pilot, Avery încă nu a renunţat la ideea de a lucra cu avioane: cu câteva minute înainte, prezenta în sala de la Cluj imaginea unei clădiri inspirată din aripa unui aparat de zbor.

Orizontul cu turnuri

Printre proiectele bioului Avery Associates Architects aflate acum în lucru se numără un centru de concerte în Londra şi o clădire-turn, tot în capitala britanică, care a devenit centru de controverse în domeniu, cu zeci de proiecte în pregătire care ameninţă silueta oraşului şi moştenirea sa istorică, spun avertismentele. Citeşte AICI despre „ameninţarea” celor 230 de zgârie-nori.

Care e abordarea arhitectului cu proiecte în Londra despre viitorul cu turnuri? Să se oprească Londra din ridicat turnuri, să încetinească ritmul sau să le primească pe toate?

„E un subiect delicat şi complicat. Clădirile înalte sunt în regulă dacă sunt amplasate în locaţia bună”, punctează Avery. Londra încă mai are deci astfel de locuri? „Da, mai are. În special în estul oraşului, problema e că dezvoltatorii vor să fie prezenţi în centru, în locurile „la modă”, unde valoarea terenului e mare, e o presiune mare din partea dezvoltatorilor de a construi pe malul râului, aproape de Westminster, de zone cu valoare istorică. Aici vine prejudiciul. Nu din cauza clădirilor înalte în sine se creează probleme, pericolul apare atunci când ele nu sunt însoţite de un plan vizual”, precizează Avery. Planurile sunt deschise negocierilor şi în UK.

„Reguli există desigur. De exemplu, poţi ridica imobile foarte înalte doar în locuri unde există infrastructură care să le suporte. Aşa a fost construit The Shard (una dintre cele mai înalte clădiri din Europa şi subiect de controverse pentru capitala britanică, n.red.) – pentru că era în zona unei staţii majore de cale ferată. Dar lipseşte uneori coordonarea cu rezultatul vizual”, explică arhitectul cu birou în Londra.

Constrângerile

Fiindcă în prezentarea pentru arhitecţi a vorbit despre constrângerile pe care le poate impune un loc şi despre cum uneori acestea pot să dea naştere unor idei bune, vine şi o întrebare-completare: când un proiect nu mai e o provocare de a găsi soluţii ingenioase, ci e pur şi simplu unul în faţa căruia spui „Nu”?

„O dilemă morală, adică…”, punctează Avery şi stă câteva secunde scotocind un exemplu în memorie. „Nu, nu cred că mi s-a întâmplat. Am văzut întotdeauna proiectele ca fiind provocări”, conchide. Au fost în istoricul arhitectului totuşi proiecte ale căror rezultate au dezamăgit? Da, aici vine un răspuns cu „da” – dezamăgirile au venit din viaţa de după construire a clădirilor. „Nu toţi cei care preiau o clădire au grijă de ea. Uneori apar modificări, unii fac intervenţii şi schimbă ceea ce a gândit iniţial arhitectul. Nu întotdeauna cel care construieşte o clădire este cel care o foloseşte şi se întâmplă ca locatarul care o preia să vrea să îşi lase amprenta pe clădire. Sau chiar îşi ia un alt arhitect care să schimbe clădirea pe gustul lui”, arată Avery. Şi dă exemplul unei podele din granit negru instalată într-o clădire de birouri – sediu de companie din domeniul minier. „Arăta foarte bine. Apoi a venit un nou director de marketing care a stabilit un alt concept vizual pentru companie. Sediul era în Olanda şi s-a decis că trebuie schimbat şi biroul din Londra, pentru a se conforma noilor criterii de design. Aşa că acel granit minunat negru care a costat mii de lire sterline a fost scos şi în locul lui s-a pus mochetă. Peste un an a venit un alt manager şi a zis „vai, ce covor îngrozitor!”. Şi au cerut înlocuirea sa cu granit negru”, îşi aminteşte Avery amuzat încheierea episodului cu dezamăgiri.

La întrebarea despre proiecte de viitor pe care le-ar vrea realizate, dar care nu au avut încă prilejul să se materializeze, Avery nominalizează rapid un plan „de sertat”: amenajarea unei cascade în Green Park, în Londra. „E un proiect pe care sper să îl realizez, dar care nu a fost realizat. E complicat să construieşti într-un parc. Dar încă nu am renunţat la el”, spune Avery.

Sursa foto: http://www.avery-architects.co.uk

Despre concursuri în oraşul fără concursuri

Arhitectul britanic a participat ca evaluator în competiţii sau a fost arbitru în comisii care stabilesc acordarea de premii. Aşa că, aflat în vizită într-un oraş care nu a văzut de ani buni o competiţie pentru un spaţiu public, e întrebat la ce sunt bune concursurile şi cum convingi o administraţie să le lanseze (în condiţiile în care nu îşi dă singură seama că e bine să o facă).

„Competiţia în sine ce face? Învigorează conversaţia, discuţia. Ca să lansezi o competiţie, trebuie în primul rând să defineşti ce vrei să construieşti şi să fii deschis. Şi să ai o decizie politică. Trebuie să decizi ce vrei şi să formulezi un brief. E foarte important. Vrei să faci oraşul mai frumos, să îmbunătăţeşti infrastructura, foarte bine, dar trebuie să defineşti exact ce vrei. Bucuria competiţiei este că poţi să aduci idei care pot schimba lucruri. Dar cineva trebuie să judece într-un concurs şi trebuie să predai ceva, să livrezi, să ajungi la capăt. Multe competiţii eşuează, uneori se pierde curajul, în faţa costurilor sau a dimensiunii ambiţiilor iniţiale. Ca o procedură de acest fel să fie una de succes, e nevoie de o structură politică puternică. Altfel e pierdere de timp şi bani. Arhitecţii se satură rapid să piardă timp pe lucruri inutile”, punctează Avery. Menţinăm că în Cluj-Napoca ambele concursuri importante lansate de administraţie în ultimii ani (unul în 2004, altul în 2010) încă nu se văd complet în viaţa oraşului: în cazul concursului de modernizare a zonei Bd Eroilor – Piaţa Unirii, administraţia nu a pus nici până azi în aplicare întregul proiect, care viza şi închiderea circulaţiei pe ambele laturi de est şi de vest ale Pieţei Unirii, plus amenajări specifice în aceste zone. Primăria a mai organizat un concurs pentru stabilirea temei pentru proiectul Centrului Cultural Transilvania, ale cărui rezultate încă nu se văd. În acest caz proiectul nici măcar nu a ajuns în şantier.

Vezi AICI descrierea invitatului Arthitecture

Consultă AICI portofoliul de proiecte al Avery Associates Architects

Ce l-a adus pe Bryan Avery la Cluj

Evenimentului ARThitecture Conference & Expo, organizat de Libero Events, a avut loc vineri, cu o serie de prezentări şi discuţii. Tematica ediției din acest an (a doua a evenimentului) a vizat Ecosistemele și Arhitectura Sustenabilă. Printre cei care au susţinut prezentări s-au numărat Vlad Gaivoronschi (reprezentantul biroului responsabil de proiectul The Office), președintele Ordinului Arhitecților din România Șerban Tiganas, Alexandra Stoica, arhitectul Eugen Pănescu, Attila Varga (Academia Română).

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.