Închide

Cum locuiesc cei fără casă în cel mai scump oraş imobiliar din ţară?

ActualitateSocialTop News by Kristina Reştea - iul. 09, 2017 0 939

Asociat cu Statuia Libertăţii, care priveşte nepăsătoare în zări, de pe tricoul său, Ionică îşi sintetizează off-ul: a ajuns să locuiască pe strada Cantonului (zona Pata Rât), după ce nu şi-a mai permis traiul în oraş. „Din cauza chiriilor, am ajuns să locuiesc în zona aia, am locuit câţiva ani cu chirie în oraş, apoi nu am mai avut ce face şi m-am mutat acolo”, spune Ionică. Leontina, de alături, locuieşte tot lângă rampa de gunoi a oraşului, după ce a trecut prin 6 evacuări. Adina e agent imobiliar şi chiriaşă de Cluj şi face rapid un calcul: nu e firesc, zice ea, ca un om să muncească opt ore pe zi, o lună întreagă, doar ca să poată să îşi plătească locuinţa. O tânără povesteşte şi ea cum prietenii au început să părăsească Clujul, fiindcă nu îşi mai permit pur şi simplu să plătească chiria aici. S-au adunat cu toţii la o discuţie, în cerc, vineri seară, alături de reprezentanţi de ONG-uri, grupuri informale şi fundaţii din Cluj, Bucureşti şi Timişoara să discute despre locuinţe sociale şi „dreptate locativă”.

A treia ediție a Forumului Justiției Locative aduce împreună grupuri și organizații din România ce militează pentru “dreptate locativă”, spun organizatorii. Evenimentul e inițiat de Campania Căși sociale ACUM / Social housing NOW din Cluj şi organizat împreună cu Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, E-Romnja și Dreptul la Oraș. Cei de la Căşi Sociale au iniţiat deja demersuri, care au ajuns până în Parlament, în ceea ce priveşte locuirea şi locuinţele sociale. Vor să pună bazele unei platforme comune, alături de celelalte asociaţii care se ocupă de problemele celor mai defavorizaţi locuitori ai marilor oraşe. Deocamdată, s-au adunat cu toţii la acest forum de trei zile de la Cluj. Sunt formulate şi câteva propuneri. Asociaţiile cer interzicerea şi oprirea oricărei evacuări fără relocare în locuinţă adecvată, dar şi asigurarea condiţiilor proprii şi recunoaşterea legală a persoanelor din locuinţe informale. Activiştii mai cer criterii de alocare a locuinţelor sociale care susţin persoanele cu cele mai mici venituri şi creşterea fondului de locuinţe publice şi sociale. Soluţie propusă pentru creşterea stocului de locuinţe sociale: transformarea clădirilor goale în spaţii de locuit.

Dacă la Cluj sunt de acum celebrele cazuri ale relocărilor şi locuirea în condiţii extrem de precare a comunităţii de lângă rampa de gunoi a oraşului, în Pata Rât, nici celelalte mari oraşe din ţară nu sunt ferite de probleme sociale generate de lipsa locuinţelor. La Timişoara, spun asociaţiile care activează acolo, sunt peste 500 de cereri de locuinţe sociale anual şi un stoc de jumătate. Asta în condiţiile în care, prin condiţiile de triere, administraţia a „reuşit” să ajungă la această cifră de la cele câteva mii de cereri din anii anteriori. Numărătorile diferă mult, dar se pare că în Timişoara sunt acum între 800 şi 2000 de oameni fără adăpost. Mulţi dintre ei sunt copii instituţionalizaţi până la 18 ani, care apoi nu au mai avut nicio şansă şi „copii ai străzii” crescuţi să ajungă, maturi, „oameni ai străzii”. Sunt peste 5000 de persoane în aceste condiţii în Bucureşti, spun reprezentanţii asociaţiilor din Capitală, în vreme ce locuinţe sociale ar fi abia 1000. Au apărut mari probleme sociale după „curăţarea” centrului şi retrocedări, fără soluţii reale pentru cei rămaşi fără adăpost.

Procedurile de atribuire a locuinţelor sociale au nevoie de îmbunătăţiri şi la Cluj, spun cei din asociaţii, chiar dacă modificări s-au mai făcut în ultimii ani. „Administraţia locală se gândea la un moment dat ce să facă cu acest număr mare de cereri de locuinţe sociale, care ajungea la nivelul miilor; s-au folosit de criteriile de atribuire în aşa fel încât s-a ajuns la 4-500 dosare pe an. Din 2009 se cere dovada unui venit permanent, dovada că aceste persoane sunt angajate pe perioadă nedeterminată, aşa că la Cluj nu se recunosc venituri din drepturi de asistenţă socială. În ultimii doi ani, am făcut presiuni pentru schimbarea acestor criterii. În 2015 a fost schimbată un pic procedura: persoanele ce locuiau cu buletin provizoriu au devenit eligibile. Lucrurile s-au îmbunătăţit, dar mai e loc – sunt criterii care ar trebui să fie prioritare şi anume condiţiile de locuit actuale, care nu sunt luate în considerare sau nu sunt punctate, doar dacă oamenii duc dovadă de închiriere. Asta pentru cei fără contracte sau pentru cei care locuiesc în barăci improvizate înseamnă excluziunea locativă”, spune Simona Ciotlăuş, care lucrează cu asociaţia Desire / campania Căşi sociale. „Statul continuă să subvenţioneze piaţa imobiliară”, subliniază Eniko Vincze, dând ca exemplu programul Prima Casă, care încurajează achiziţia de locuinţe. Trebuie spus însă şi că pentru mulţi tineri din cea mai scumpă piaţă imobiliară a ţării aceasta a fost şansa să îşi achiziţioneze locuinţă, fie ea şi cu credit. Totuşi, spun cei din asociaţii, la un calcul general al situaţiei din ultimii ani, ar fi vorba de o foarte mare diferenţă între fonduri şi programe de locurie publică şi socială (inclusiv pentru persoane ce riscau evacuare sau romi), în comparaţie cu fondurile publice direcţionate către programe de locuire care încurajează proprietatea privată – adică prima categorie ar fi primit cam o zecime din fonduri, comparativ cu cealaltă, spune Simona.

Despre cum au fost primite la primărie cererile marginalizaţilor:

Ce au cerut săracii și marginalizații orașului și cum au fost primiți la primărie

Subiectul „locuinţa – drept sau marfă” e de interes nu doar pentru cei care îşi duc traiul în barăci, sunt ameninţaţi cu evacuare ori vin din rândurile activiştilor. Mulţi dintre cei care locuiesc în chirie în Cluj sunt îngrijoraţi de evoluţia pieţei şi se întreabă dacă vor reuşi să îşi menţină statutul. Adina, spre exemplu, e chiriaş în Cluj şi… agent imobiliar. „E meseria mea, e o meserie care îmi place, dar vreau să militez pentru dreptul pentru locuinţă. Sunt şi chiriaş şi ştiu ce înseamnă asta, în ultimii 2-3 ani simt că e tot mai greu să fii chiriaş în Cluj, văd dinamica pe piaţă şi nu mi se pare normal ca un cetăţean al unei ţări să fie nevoit să muncească 30 zile pe lună, opt ore pe zi ca să îşi poată asigura o locuinţă. Nici măcar nu ajunge, dacă facem calcule. Cred că e necesar să se facă ceva”, spune Adina. „Simt pe pielea mea cât e de greu să plătesc chirie, să ai acces la chirie decentă. Pentru unii e imposibil să stea în acest oraş, am prieteni care simt acest lucru”, spune o tânără chiriaşă în Cluj.

Citeşte şi:

S-a lansat asociaţia Chiriaşilor în cel mai scump oraş imobiliar din ţară. Primele discuţii, primele teme, primele probleme

şi

Povara ratelor la apartament. Clujenii o duc cel mai greu

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.