Ce au cerut săracii și marginalizații orașului și cum au fost primiți la primărie

Lideri ai romilor care trăiesc la Pata Rât – groapa de gunoi a orașului –  au venit luni la primărie și au participat la întreaga ședință de Consiliului Local pe parcursul căreia au afișat foi A4 cu diferite mesaje adresate consilierilor locali: anti segregare, pro condiții mai bune de locuire și obținerii de locuințe sociale. Cele câteva comunități distincte de la marginea orașului au cerut chestiuni diferite: unii să se întoarcă în oraș prin obținerea de locuințe sociale, alții să intre în legalitate și să li se recunoască urbanistic casele construite deja. Primăria i-a tratat cu clișee: discuții, deschidere, preocupare permanentă, s-a luptat mult pentru ameliorarea lucrurilor, facem tot ce putem. Primarul a recunoscut, însă, că orașul are o problemă la capitolul incluziune.

Liderii din cele trei comunități de romi care trăiesc în ghetoul de lângă groapa de gunoi a orașului, Pata Rât,(în proces de închidere) dar și lângă platforma temporară de stocare a gunoiului (deschisă anul trecut în subordinea Regiei Domeniului Public a primăriei) au venit să ceară primăriei să se implice pentru a le rezolva problemele, susținuți de profesorul universitar de la UBB Eniko Vincze sau de Simona Ciotlăuș de la Fundația Desire, inițiatorii campaniilor Căși sociale acum! și Consultați-ne. Romii nu sunt gunoaie!

Vorbim de trei comunități distincte, după cum chiar aceștia au explicat. Una pe strada Cantonului creată temporar de primărie în 2000, prin contracte pe 5 ani pentru containere de termopan care au rămas și în ziua de azi locuite, una mai aproape de goapa de gunoi și botezată Dallas ridicată pe un teren privat cumpărat de un olandez și una pe strada Platanilor (aproape de rampa noua temporară de gunoi), creată de primărie în 2010 când a construit aici locuințe modulare pentru a muta romii pe pe strada Coastei (care aveau contracte de închiriere cu primărie) pe un teren care s-a oferit bisericii și pe care s-a construit Campusul studențesc Nicolae Ivan.

Romii au participat la întrega ședință a Consiliului Local din 28 noiembrie și au afișat diferite mesaje pentru aleșii locali, pro îmbunătățirea condițiilor de locuire, anti segregare. La final au luat și cuvântul.

„În 2002 ne-am mutat pe Cantonului pentru o perioadă scurtă. Am 42 de ani. Acum se împlinesc 16 ani de când stau acolo. Copii au crescut, am fete în clasa a X-a, care învață coafor, manichiură. N-avem alte posibilități pentru ele, le-am făcut barăci lângă noi să stea. În 19 noiembrie a avut loc un incendiu pe stradă. N-a fost unul pus, ci de la un scurtcircuit. O baracă a ars și focul s-a extins la alte 5-6. Așa ceva n-am văzut în viața mea. 7 familii au rămas făcă adăpost. Ana Adam a cărei casă a ars și-a depus dosarul pentru a primi o locuință socială și e pe locul 200. Ce șanse avem noi? Să mai stăm încă 20 de ani în aceleași condiții? Eu cred că omul este impotant iar noi cei de aici suntem tot oameni”, a subliniat Ioan Doghi, care a repezentat comunitatea de romi de pe strada Cantonului. El a mai militat pentru ca Ana Adam, cea care și-a pierdut locuința în urma incendiului să fie tratată cu mai multă preocupare de administrația locală. Chiar, femeia a intervenit și a spus că nu e pretențioasă, nu vrea apartament sau garsonieră ci un acoperiș deasupra capului.

„Pe lista de priorități pentru locuințele sociale (listă aprobată de Consiliul Local la ședința din 28 noiembrie – n.red.) am observat că au fost 384 de cereri din care au primit punctaje 254 de persoane. Locatarii de pe Cantonului au depus 83 de cereri din care 60% au primit punctaje și sunt pe lista de priorități până la poziția 254. Sperăm să și primească locuințe în 2017”, a adăugat și Eniko Vincze.

Mihai Ciorbă de 54 ani ca vorbit în numele coloniei Pata Rât, cunoscută ca Dallas-ul și a semnalat faptul că cei 30 de angajați la noua rampă de gunoi a orașului luați din rândul coloniei nu primesc beneficiile salariale legale, nici nu lucrează în condiții de securitate. „Trebuie să vă gândiți și la marginile orașului unde sunt mii de copii care merg la școală și care vor crește fără viitor. Ei n-au posibilitatea să facă o școală înaltă. Noi trebuie să lucrăm și lucrăm să le creăm un viitor. Eu nu doresc locuințe ci să schimbați destinația pământului cumpărat de olandez unde ne-am făcut case și s-au făcut și școală, grădiniță. Așa vom putea să ne punem lumină, apă, să trăim civilizat”, a subliniat Ciorbă.

O repezentantă a celeilalte comunități rome de pe strada Platanilor, din casele modulale, a clarificat lucrurilor. „Suntem colonii diferite, unii de pe Cantonului vrea să locuiască acolo, alții nu. Cei de pe Costei care străm pe Platanilor în locuințele modulare nu vrea să stea acolo. Cei din Dalas vor să stea acolo, dar n-au acces la apă și enegie. Noi dorim să ne mutăm, dar nu suntem lăsați. Și suntem și foarte aproape de rampa temporată de gunoi. Avem trei copii la facultate în Cluj și 30 de copii la liceele bune din oraș. Am fost mutați de pe Coastei iarna și duși cu tot cu lucruri cu mașina de gunoi la locuințele modulare. Noi vrem să ne mutăm. Condițiile în care locuim sunt precare. 40 de persoane folosesc o singură baie. Stăm toți într-o cameră de 16 mp. Is sătulă ca din birou și de la masă se se spună că ne este bine”, a completat aceasta, care a și părăsit sala de ședință după intervenție.

Eniko Vincze și Simona Ciotlăuș au mai cerut lămuriri asupra modului în care s-au cheltui cei peste 4 milioane de euro prinși în bugetul pe 2016 la capitolul locuințe (fără ca nimeni din Sala de Sticlă să spună vreun cuvânt despre acest buget), au cerut continuarea proiectului de locuințe sociale de pe Sighișoarei (56 apartamente) început încă din 2008, au militat pentru atribuirea locuințelor sociale libere (90 după datele deținute de acestea) sau pentru continuarea proiectelor antisegregare și pro incluziune a romilor care s-au anunțat pe bani europeni dar nu s-au mai realizat (centru de consiliere, reabilitarea unor imobile din proprietatea primăriei de pe străzile Locomotivei şi Căii Ferate şi transformarea acestora în locuinţe pentru 11 familii), plus au solicitat schimbarea criteriilor de atribuire a locuințelor în așa fel încât oamenii de la Pata Rât chiar să aibă șanse se obțină o locuință ca fiind în situații de forță majoră.

Președintele de ședință, Florin Stamatian i-a tratat pe romi cu tact, dar fără speranță și cu clișee care nu schimbă sau nu vor schimba nimic: „există perocupare”, „s-au făcut pași”, „sigur, necesitățile nu sunt acoperite”, „la cum cunosc eu oamenii din executiv, locuințele vor fi atribuite onest”, „primarul este preocupat”, „poate știm înaintea dumneavoastră ce se întâmplă (la Pata Rât – n.red.)”, „s-a luptat mult pentru ameliorarea lucrurilor”, „sunt proiecte în derulare și o preocupare permanentă”, „ce au spus oamenii este mai mult decât un apel la umanitate”, „trăim cu toții în această comunitate și trecem pe lângă lucruri pe care nu le vedem sau ne rusinăm de ele și aplecăm ochii”, „e neplăcut”, „ne doare sufletul”.

Consilierul PSD Horia Nasra a apreciat că problema de la Pata Rât trebuie tratată serios, printr-un consens politic și un proiect asumat pe câțiva ani pentru rezolvarea problemenlor. Nu populist, prin replici sau glume de la masa de ședinte ci cu măsuri concrete. El a mai invitat primăria și oamenii din fruntea ei să mai viziteze Pata Rât.

Primarul Emil Boc a recunoscut că orașul are o problemă cu incluziunea socială pentru că oamenii nu vor locuințe sociale în cartiere. Edilul a dat ca exemplu viitoarelor locuințe sociale de pe Sighișoarei care urmează să se edifice la 10 minute de blocul în care el locuiește în cartierul Zorilor. „Am 500 de memorii împotriva acestor locuințe de la oamenii din cartier. Dar mi-am asumat că acestea se vor face pentru că clujenii au nevoie de ele. Aici trebuie să veniți (asociațiile – n.red.) parteneri și să spuneți că aceste locuințe sunt ale tuturor clujenilor, indiferent de situația socială. Jumătate din cei de aici din sală au fost la mine în problema locuințelor. Avem locuințe sociale retrocedate pe care, legal, nu putem să le atribuim. Sperăm ca viitorii parlamentari de la aceasta masă să schimbe legislația”, a afirmat primarul.

Boc a mai spus că primăria e deschisă unor discuții urbanistice, însă nu consideră oportună legalizarea comunității Dallas. „Nu mai vreau să ajungem la cuvinte ghetou ca după aceea să veniți tot dumneavoastră să spuneți că nu aici vrem să stăm și că aici vrea primăria să ne pună lângă Pata Rât să locuim”, a completat primarul. Despre problemele oamenilor de pe Cantonului, edilul a spus că primăria s-a implicat prin Direcția de Asistență Socială și Cantina instituției. Despre situația punctuală a celor care au rămas fără un acoperiș în urma incendiului din 19 noiembrie, primarul a oferit ca alternativă centrul social al primăriei, unde existră locuri libere și unde oamneii pot sta temporat, în așteptarea unei alte soluții. Boc a mai subliniat că primăria ofertă, prin direcția de asistență socială, ajutoare sociale, hrană, transport către școli pentru copii, susține o unitate mobilă de asistență medicală, dar și participarea copiilor la programul școală după școală.

Consilierul PNL Radu Moisin, viceprimar în timpul mutării romilor de pe Coastei, a ținut să spună că, chiar dacă momentul mutării n-a fost unul fericit, primăria a acționat legal, în ciuda diverselor platforme politice și organizații non-guvernamentale care susțin public contrariul pentru a obține fonduri de pe urma situației. Cu mențiunea că nu se referă la cei de la Desire sau la Eniko Vincze. „Pe Coastei erau construcțíi pe stradă, întreg cartierul Mărăști arăta ca Statele Unite ale Americii în secolul al XVIII-lea. Atât am putut ca soluție atunci, regulile urbanistice erau mai flexibile (cu referire reproșuri aduse primăriei pentru că a făcut terenul de pe Platanilor afost făcut pretabil pentru construcția de locuințe, unul aflat aproape de cel din Dallas și unul lângă care a făcut recent rampa temporară de gunoi, la mai puțin de 800 de metri – n.red.). Astăzi este mai greu să schimbi destinații ale unor terenuri pentru că toți se cred competenți și vor să avizeze și reavizeze ceea ce decide autoritatea locală, de la prefect, la arhitectul județului. Problemele dumneavoastră sunt imporante, dar la fel și parteneriatului și corectitudinea pentru rezolvarea lor. Clujul nu merită critica în afară. Toți suntem interesați de aceste probleme dar nu ne criticăm orașul înainte de a a le rezolva”, a subliniat Moisin.

Comunitate de la Pata Rât număra o mână la oameni. Dar a crescut vertiginos, printre gunoaie și pe gunoaiele orașului, sub ochii administrațieie locale în ultimii mai bine de zece ani. Este una dintre probleme sociale ale Clujului pe care nimeni nu vrea să și-o asume sau să o numească public și pentru care nu s-a găsit o soluție viabilă. O pară pe obrazul orașului. Romii nu sunt doriți în oraș, nici pe capul primăriei și sunt pur și simplu lăsați în pace să conviețuiască la Pata Rât și să fie subiect de reportaje internaționale atunci când jurnaliștii străini vin în Cluj-Napoca.

Prea-fericitii din groapa de gunoi from Veioza Arte on Vimeo.

Nici un comentariu

Luminiţa Silea

Este reporter la ActualdeCluj.ro din aprilie 2014. A lucrat la cotidianul Ziua de Cluj de la lansarea sa, în 2004, până în aprilie 2014. A absolvit Facultatea de Jurnalism a universității "Babeș-Bolyai" în 2004 şi are două diplome de master - în Administraţie Publică la aceeaşi universitate şi în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti.