Închide

Cum am trăit lecția londoneză de spațiu public, stând la o cafea

ActualitateOpinie by Kristina Reştea - iun. 06, 2018 0 246

 

„Nu știm mai nimic despre spații publice”. Ăsta a fost gândul care se tot repeta, în timp ce stăteam pe o băncuță în fața Tate Modern. Londra. „Nu știm nimic, de fapt, despre spații publice”. Treptat, am mai nuanțat gândul, spunându-mi că poate știm, totuşi, câte ceva sau poate că învățăm, măcar, ori că suntem la început și încă e de luptat cu administrația și oamenii care abia acum încep să priceapă ce fac spațiile publice dintr-un oraș. Sigur, Londra e o metropolă aglomerată și înțesată de mașini, dar are și artere largi, și trotuare generoase, și parcuri ce par infinite. Revenind la Tate. E aici o piațetă generoasă, mărginită de copaci și cu vedere la râu. Pe mal tocmai s-a instalat un artist ambulant și cântă la chitară și, ceva mai încolo, altcineva face baloane uriașe de săpun, pe care le aleargă toți copiii care trec pe acolo. Un domn însoțește o doamnă în cărucior cu rotile. Cei doi tocmai au ieșit din spațiul muzeului, care are, desigur, acces pentru cărucioare și facilități care să asigure accesul celor cu dizabilități sau a părinților cu copii. De altfel, prin săli dai (nu o dată) de părinți care și-au adus juniorii, în cărucioare, în vizită la expoziții.

 

 

Tate Modern, în sine, e o fostă centrală electrică reconvertită în spațiu de artă, după un proiect al starchitecților elvețieni Herzog & De Meuron. Beneficiarii explicau că au ales aces proiect mai ales datorită faptului că propunerea lor păstra din caracterul original al clădirii.

Iar ceea ce a rezultat e impresionant. Mă feresc, de obicei, de cuvinte mari, dar de data asta corect e să spun că da – m-a impresionat. Nu e așa că „hai să ocupăm o fostă fabrică, să zugrăvim și, poate, să recompartimentăm”. Acolo e un proiect uriaș, integrat, cu spații generoase de expunere și cu o grămadă de alte zone dedicate pentru activități conexe: spații de educație, cafenele, locuri de proiecții și altele și altele. Chiar la intrare, dau de un grup mare de școlari. S-au trântit pe jos și scot de prin rucsacuri ceva ce par a fi caiete de notițe (sau desen).

 

 

Aflu că, de fapt, cam toate muzeele din Londra au activități și spații dedicate celor mici și învățării, în mod interactiv.

 

 

Urci în turn, la etajul 10 (în lift ai detalii despre spații și activitățile pe care le conțin), îți iei o cafea și ai vedere spre Londra.

 

Nu intru în detalii despre nivelul expozițiilor, zic doar că atunci când m-am nimerit eu pe acolo era o expoziție cu lucrări de Picasso (plus, desigur, multe altele). Sunt alții mai competenți în evaluări pe segmentul acesta, las doar o impresie de vizitator. E un spațiu generos și prietenos, pentru oameni. Și pentru artă, desigur, dar așa l-am simțit din primul moment: un loc pentru oameni.

Nu poţi să nu te gândeşti că ai vrea o aşa atmosferă şi o aşa infrastructură şi acasă. Sigur, nu ne comparăm noi cu Londra. Noi doar ne credem, fără cine ştie ce motive, „Silicon Valley” european.

Totuși…

Ce frumos ar fi să facem reconversii de-adevăratelea, cu proiecte integrate şi bine gândite, cu bugete (nu de milioanele Tate, dar, totuşi, cu nişte bugete realiste), cu concursuri şi seriozitate.

Ce frumos ar fi să ne mai treacă teama asta că dacă nu avem multe, multe parcări și multe drumuri pentru mașini o să fie dezastru. Și să lăsăm mai mult loc pentru oameni.

 

 

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare