Cum a motivat Curtea de Apel Cluj sentința prin care un dezvoltator imobiliar a scăpat de acuzația de înșelăciune după ce a păgubit zeci de cumpărători cu milioane de euro
ActualitateTop News by Mihai Prodan - feb. 22, 2022 0 855
Etapă finală pentru una dintre cele mai mari ”țepe” imobiliare ale Clujului, un ansamblu imobiliar ce n-a mai fost ridicat niciodată și care s-a soldat cu zeci de persoane păgubite, care au plătit zeci de mii de euro fără să vadă nimic în schimb. A venit sentința finală: dezvoltatorii sunt nevinovați căci fapta nu există. Acum instanța finală, Curtea de Apel Cluj, și-a motivat decizia.
Între altele motivarea instanței include faptul că pe durata procesului a intervenit prescrierea faptelor, în 29 iulie anul trecut, dar inculpatul a cerut continuarea procesului, astfel că nu s-a luat act de intervenirea prescripției.
Vorbim despre proiectul imobiliar Tower, ce ar fi trebuit ridicat în cartierul clujean Mănăștur, cu zeci de apartamente dintre care aproape o sută au fost cumpărate cu antecontracte și avansuri plătite, dar care a rămas doar la stadiul de ruină – câteva etaje ridicate, după care proiectul s-a oprit. Dezvoltatorul a intrat în faliment iar păgubiții, aproape o sută, au dat în judecată dezvoltatorul pentru înșelăciune. Pentru că acesta din urmă a demonstrat în fața Tribunalului că nu a avut intenția de a înșela, instanța l-a absolvit de vină, susținând că, în absența intenției, infracțiunea de înșelăciune, în acest caz, nu există. Dosarul s-a pus în mișcare la acțiunea Direcției Naționale Anticorupție și are zeci de persoane vătămate, care acum, dacă vor să-și recupereze banii pierduți, trebuie să deschidă o acțiune civilă împotriva dezvoltatorului.
Curtea de Apel a dat sentința definitivă în caz, de achitare, după apelul la sentința instanței inferioare, Tribunalul Cluj, care a dat un verdict asemănător. Acum instanța și-a motivat decizia.
Dosarul se judeca deja din 2014, de opt ani. A avut nu mai puțin de 99 de părți vătămate, care au reclamat un prejudiciu de peste cinci milioane de euro și aproape cinci milioane de lei.
În rechizitoriu procurorii DNA au arătat că acuzații au înșelat aproape 100 de persoane pe care le-a convins să cumpere apartamente în ansamblul imobiliar care urma să fie construit în Cluj-Napoca, știind că nu au capacitatea financiară de a dezvolta respectivul proiect.
„În perioada decembrie 2007 – mai 2011, inculpații Chezan Mihai Dumitru și Bărbos Mihaela Maria au defăşurat o activitate complexă prin care au indus în eroare şi au păgubit un număr mare de persoane (99 de persoane care s-au constituit parte civilă), prin intermediul SC Tower SRL şi SC Tower Development SRL. Inculpaţii au anunţat public intenţia de a edifica un ansamblu rezidenţial, format din mai multe imobile, pe raza municipiului Cluj Napoca, deşi nu deţineau resursele necesare executării unui astfel de proiect imobiliar. În acest sens, inculpaţii au efectuat o campanie agresivă de publicitate, ascunzând situaţia reală de fapt (privind inexistenţa fondurilor) şi au determinat astfel numeroase persoane fizice şi juridice să încheie antecontracte şi acte adiţionale la acestea, privind vânzarea – cumpărarea unor apartamente, spaţii şi locuri de parcare, în clădirile care urmau a fi edificate. În temeiul acestor antecontracte şi acte adiţionale, promitenţii cumpărători au achitat inculpaţilor sume mari de bani, în mod repetat.În tot acest interval de timp, inculpaţii au administrat fraudulos activitatea şi bunurile celor două societăţi comerciale, în scopul decapitalizării acestora şi al obţinerii unor foloase materiale necuvenite. Astfel, părţile civile şi vătămate care au fost induse în eroare s-au văzut aduse în starea de imposibilitate de a recupera sumele de bani date inculpaţilor”, se arată în rechizitoriul procurorilor DNA.
Mai jos argumentele instanței Curții de Apel Cluj, dar până atunci, citiți și:
Sentință finală în cazul scandalului Tower, unde zeci de oameni au pierdut milioane de euro
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat, în baza aet. 16 al.1 lit.b C.p.p. a achitat pe inculpați cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăpciune calificată , în formă continuată, prev de art. 244 al,.1 și 2 Cp. cu aplicarea art. 35 al.1 C.p. și art. 5 al.1 C.p.
În temeiul art. 397 al.1 C.p.p., rap. la art. 25 al.5 C.p.p., a fost lăsată nesoluționată latura civilă a cauzei.
Potrivit art. 397 al.5 C.p.p. au fost menținute măsurile asiguratorii luate in cursul urmăririi penale prin ordonanța D.N.A.-Serviciul Teritorial Cluj emisă la 13 mai 2014, în dosarul nr. 85/P/2011.
În baza art. 404 al.1 lit.c C.p.p,. a fost respinsă cererea formulată de petenții KOR, KED, BC etc. privind ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța din 13 mai 2014 emisă în dosar nr. 85/P/2011 al DNA Serviciul Teritorial Cluj cu privire la imobilul situat in Cluj-Napoca.
Impotriva acestei sentințe, așa cum s-a arătat mai sus, au formulat apel DNA Serviciul Teritorial Cluj și partile civile și vătămate (…)
Susținerile DNA- Serviciul Teritorial Cluj, părțile civile și părțile vătămate referitoare la faptul că inculpații au organizat și executat, în perioada decembrie 2007-mai 2011 o activitate complexă de inducere în eroare și păgubire a unul număr mare de părți civile, că inculpații au anunțat public intenția de a edifica un ansamblu rezidențial format din mai multe imobile pe raza municipiului Cluj-Napoca, sens în care au încheiat un acord de asociere cu USAMV Cluj-Napoca (proprietara terenului pe care urmau să fie construite imobilele), totodată, au solicitat si au obținut mai multe autorizații de construire, că după parcurgerea acestor etape preliminare, deși nu dețineau resursele necesare executării unui astfel de proiect imobiliar, inculpații au efectuat o campanie agresivă de publicitate, ascunzând situația reală de fapt, determinând numeroase persoane fizice și juridice să incheie antecontracte și acte adiționale la acestea privind vânzarea-cumpărara unor apartamente, spații și locuri de parcare, în clădiri care urmaiu a fi edificate ulterior. In temeiul acestor antecontracte și acte adiționale, promitenții cumpărători au achitat inculpaților sume mari de bani, în mod repetat, iar pentru a fi mai convingători, inculpații au cheltuit sume importante de bani pentru prezentarea unei imagini publice cât mai favorabile, totodată, au demarat executarea lucrărilor de construcție efectivă la unele dintre imobile aferente proiectului, fapt ce a fost de natură să convingă persoanele interesate de seriozitatea și capacitatea financiară a inculpaților. În realitate inculpații nu dețineau capacitatea și resursele financiare de a duce la bun sfârșit proiectul, fapt pe care îl cunoșteau, însă l-au ascuns părților vătămate. In scurt timp, lucrările de construcție au fost tergiversate, iar în cele din urmă stopate, fapt care a dat naștere unor situații tensionate. În aceste condiții inculpații și-au multiplicat eforturile și activitățile de inducere în eroare a promitenților cumpărători, devenind din ce in ce mai agresivi și mai insistenți, solicitându-le acestora să plăteasacă în continuare sume mari de bani, invocând diferite pretexte mincinoase pentru a justifica stoparea lucrărilor, nu au fost probate în cauză.
Inculpatul Chezan, audiat la instanța de fond, a arătat că nu a înșelat și nu a încercat să înșele persoanele vătămate, că toate antecontractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu bună credință, că a investit personal in proiectul Tower Park mai mult decât toate persoanele vătămate la un loc, respectiv peste 5 milioane euro, pierzând la rândul său sume importante de bani și că a gândit finanțarea proiectului imobiliar, pe de o parte din fonduri ale dezvoltatorului proiectului, o parte urmau să fie atrase de la finanțatori persoane fizice sau bănci și o altă parte de la potențialii cumpărători de apartamente sau spații comerciale din cadrul proiectului, că a angajat firme de avocatură din Cluj-Napoca pentru înființarea firmelor din grupul Tower pentru întocmirea contractului de asociere cu USAMV Cluj-Napoca și pentru întocmirea modelelor de antecontracte de vânzare-cumpărare.
Cu privire la apartamentele din proiectul Tower Park, inculpatul a arătat că a atras personal calificat pe care să se poată baza pentru ducerea la îndeplinire a angajamentelor comerciale asumate, a achiziționat și modernizat o clădire de birouri, a cumpărat mobilier si calculatoare, precum și autoturisme pentru angajații grupului, iar in luna aprilie 2007 a fost întocmit contractul de proiectare, obținerea avizelor a autorizației de construire pentru intregul proiect imobiliar cu firma de arhitectură Inter Proiect, reprezentată de martorul TR, că a angajat expert contabil în persoana martorului XX, care avea experiență in finanțarea de proiecte imobiliare pentru coordonarea activității economico-contabile a grupului de firme Tower și pentru intocmirea dosarului necesar în scopul finanțării proiectului imobiliar de către bănci.
În urma prezentării proiectului Tower Park, a primit acordul de principiu în vederea finanțării de la mai multe bănci, cerințele bancare fiind aproximativ aceleași, respectiv antecontractarea de apartamente în proporție de 20% și un aport al dezvoltatorului între 15-25 % din valoarea construcției.
Bazându-se pe experiența în acest domeniu a expertului financiar XX, inculpatul a fost convins că va putea obține un credit de dezvoltare imobiliară pe acest proiect și în aceste condiții a început încheierea antecontractelor la proiectul imobiliar cu scopul de a contracta circa 80-100 de apartamente din cele 475 prevăzute în proiect, pentru a satisface cerințele minime de finanțare ale băncilor.
Antecontractele de vânzare-cumpărare specifică că proprietatea terenului nu face obiectul promisiunii de vânzare a firmei Tower, fiind vândut doar dreptul de proprietate a apartamentelor, cu drept de folosință asupra terenului, care se punea gratuit la dispoziția cumpărătorului.
In perioada anului 2007, după obținerea autorizațiilor de construcție, au fost demarate lucrările de efectuare a fundațiilor la toate cele șapte clădiri din proiectul Tower Park, iar până în luna decembrie 2007 firma a investit circa 1,5-2 milioane de euro în aceste lucrări, că, la începutul anului 2008 a fost depus dosarul de finanțare la aproximativ 7 bănci și împreună cu expertul XXa avut discuții cu privire la finanțarea proiectului și în cele din urmă a demarat obținerea de credit de la două bănci, însă în urma analizei juridice a titlului de proprietate asupra terenului adus in asociere de USMV Cluj-Napoca și a drepturilor conferite dezvoltatorului prin contractul de asociere, una dintre bănci a impus pentru acordarea creditului structurarea proiectului imobiliar pe două firme, respectiv una pe componența rezidențială și alta pe cea comercială, în sensul încasării de la clienți a sumelor finale de bani și o componentă comercială pentru clădirea de birouri si spații comerciale, care asigura construirea clădirii și se transforma într-un credit pe termen lung, ce urma să fie rambursat din chiriile lunare încasate de viitorii chiriași. În acest sens, s-au înființat două firme, respectiv Tower Development SRL și Tower Business SRL, astfel cum s-a cerut de către Unicredit și că în paralel au fost demarate discuții cu reprezentanții BCR până spre sfârșitul anului 2008, însă intervenind criza financiară, iar băncile au devenit reticente cu privire la creditele pentru investiții imobiliare, cele două linii de credit nu au fost finalizate.
La fel, inculpata audiată la instanța de fond a arătat că în luna ianuarie 2007 a fost contactată de către fratele ei, respectiv inculpatul, care i-a comunicat că urmează să dezvolte un proiect imobiliar in Cluj-Napoca și i-a propus să lucreze la acest proiect, activitate care a început la data de 28.02.2007 fiind angajată în funcția de director operațiuni, calitate în care verifica conformitatea actelor care intrau și ieșeau din firmă, că nu avea dreptul să încheie și să negocieze contracte, să facă vânzări, achiziții, fără viza persoanelor responsabile din departamentul respectiv, că negocierea vânzării de apartamente se făcea de către agentul de vânzări, împreună cu directorul de vânzări și că inculpata întocmea facturile pentru sumele care urmau a fi încasate în baza contractelor deja încheiate sau negociate.
Activitatea de dezvoltare imobiliară a firmei Tower a început in luna aprilie 2007 cu proiectul imobiliar River Tower situat in Cluj-Napoca – apartamente, spații comerciale și parcări subterane si supraterane, proiect care a fost realizat din resurse proprii ale inculpatului și finanțat parțial de către bancă, precum și sumele încasate de la potențialii cumpărători, că în luna aprilie 2007 inculpatul Chezan a încheiat un contract de asociere cu USAMV Cluj și urma să dezvolte un proiect imobiliar mult mai mare pe Calea Florești din Cluj-Napoca, că s-a încheiat un contract cu o firmă de proiectare, care urma să întocmească proiectul tehnic și să obțină avizele si autorizațiile necesare, perioadă în care inculpatul a achiziționat si alte terenuri pentru dezvoltarea unor proiecte imobiliare viitoare , în mun. Zalău și în Cluj-Napoca.
În vederea realizării proiectului imobiliar inculpatul a investit în clădiri de birouri, mobilier, calculatoare, personal și autoturisme pentru angajații firmei, iar în toamna anului 2007, după obținerea autorizației de demolare, au inceput lucrările de săpături, devieri de conducte, fundații până în decembrie 2007, fiind investite de către firma Tower în realizarea proiectului sume de circa 1,5-2 milioane de euro, că in toamna anului 2007 expertul contabil XX a intocmit dosarul de finanțare a proiectului imobiliar având discuții cu mai multe bănci în vederea obținerii de credite, însă această operațiune nu a fost realizată, motiv pentru care inculpatul a contractat un credit de la firma Mox Construction în valoare de 5,5 milioane lei garantat cu două terenuri aparținând inculpatului și girat de către inculpată cu bilet la ordin, că inculpata a contractat un credit de 500 mii euro de la BCR tot pentru realizarea proiectului imobiliar garantat cu un teren care aparținea inculpatului, iar în toamna anului 2008, intrucât intârzia acordarea creditului bancar, s-a hotărât mutarea tuturor cumpărătorilor de apartamente in blocurile A și B, care a fost negociată cu fiecare cumpărător în parte, motivul fiind lipsa finanțării la acel moment pentru a continua toate lucrările demarate, cu scopul de a realiza în parte proiectul imobiliar, însă intervenind criza financiară în cursul anului 2008, obținerea creditelor bancare nu a mai fost posibilă și astfel proiectul imobiliar nu a fost realizat.
Aceste susțineri ale inculpaților au fost confirmate prin declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești , înscrisurile depuse la dosar de către inculpați, precum și declarațiile unora dintre persoanele vătămate, constituite părți civile în cauză.
În faza de judecată a apelului au fost reaudiați următorii martori:
AA, care a arătat că, nu avea cunoștință despre situația financiară a firmei și credea că proiectul imobiliar va fi realizat, că după o perioadă de un an, în luna decembrie 2008 și-a dat demisia și a plecat de la firma inculpatului la o altă societate comercială, întrucât numai dorea să dea relații unor clienți nemulțumiți, că în urma unor discuții repetate avute cu inculpatul, acesta i-a comunicat că proiectul va fi realizat, întrucât se așteaptă finanțări de la anumite bănci, însă martora nu cunoștea faza în care se aflau contractele de împrumut, că în perioada în care s-a încercat realizarea proiectului imobiliar și alți dezvoltatori imobiliari solicitau avans de la potențialii clienți. La realizarea proiectelor imobiliare se utilizau și resurse proprii precum și credite bancare. Inculpatul nu s-a implicat in mod direct la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu potențialii cumpărători , ci exista un director de vânzări.
BB a arătat că, în perioada 2007-2008 a fost angajat la firma Tower în calitate de agent vânzări și avea convingerea că proiectul imobiliar poate fi realizat, că situația financiară a firmei este bună, iar în discuțiile cu potențialii cumpărători a prezentat această situație, că existau discuții săptămânale cu personal din conducerea firmei în care li se preciza ce anume să discute cu potențialii cumpărători, respectiv că situația firmei este bună, că la realizarea proiectului vor participa și alte firme , precum și finanțarea prin credite bancare, însă în luna decembrie 2008 și-a dat demisia, întrucât a obținut un alt loc de muncă.
CC a arătat că, a avut calitatea de contabil șef la firma Tower, iar în perioada în care a lucrat la această firmă era convinsă că situația financiară este bună, însă spre sfârșitul anului 2008 și începutul anului 2009 situația financiară a firmei s-a înrăutățit, iar martora a fost nevoită să își caute un alt loc de muncă, că sumele încasate din vânzarea apartamentelor de la cele două proiecte River și Silver, proiecte realizate anterior de către inculpat au fost folosite pentru proiectul Tower , că firma Tower respecta legislația și disciplina financiară în vigoare.
DD a arătat că, a fost angajat în calitate de manager de proiect și că anterior a participat la realizarea unui alt proiect imobiliar de către inculpat, că la proiectul Tower a participat la realizarea săpăturilor și la fundația de la primul edificiu, după care s-a retras pentru derularea proiectului imobiliar de la Clujana, iar alți colegi au preluat proiectul Tower, că în perioada în care a lucrat la acest proiect, situația financiară a firmei era bună și se lucra și la alte surse de finanțare, însă martorul nu cunoaște stadiul în care se aflau acestea.
EE a arătat că, a fost angajat al firmei Tower pe două componente de servicii, respectiv un studiu de fezabilitate a proiectului și un studiu de obținerea finanțării, că studiul de fezabilitate întocmit urma să fie folosit în vederea obținerii finanțării proiectului, însă de acest proiect nu s-a ocupat în mod efectiv, că nu s-a obținut finanțarea bancară a proiectului datorită unui risc determinat de faptul că firma nu era proprietara terenului, ci doar în participațiune cu USAMV, precum și datorită crizei financiare, care începând cu anul 2008 toate finanțările bancare au fost sistate.
FF a arătat că, firma pe care o administra a realizat proiectul de construcție, a căilor de acces, a rețelei sanitare, inclusiv realizarea proiectului. Contravaloarea acestor lucrări a fost achitată în parte de către inculpat, și a rămas o sumă de 204.000 euro neachitată până în prezent și că probabil criza financiară din anul 2008 a determinat neplata totală a lucrărilor de proiectare.
GG a arătat că, a fost angajată a firmei Tower în calitate de agent vânzări, iar în această calitate și-a desfășurat activitatea într-un stand amenajat la mall și prezenta posibililor clienți macheta privind proiectul imobiliar, că erau clienți nemulțumiți de fazele de realizare a proiectului, însă la ședințele unde a participat si inculpatul li s-a comunicat că există sumele de bani necesare și să convingă clienți în acest sens.
HH a arătat că, a comunicat clienților că există resurse financiare în vederea realizării proiectului, raportat la ceea ce i s-a comunicat de către conducerea firmei, că au existat momente în care lucrările au fost sistate, iar martora presupune că aceasta s-a datorat lipsei de resurse financiare.
II a arătat că, a fost încadrat la firma inculpatei în calitate de manager financiar al proiectului, în sensul că s-a ocupat de relațiile cu celelalte autorități în vederea realizării proiectului imobiliar, că a formulat cereri pentru contracte de creditare cu circa 10 bănci din România pentru realizarea proiectului imobiliar, însă doar două dintre acestea au răspuns favorabil, că s-a ocupat de întocmirea actelor necesare pentru obținerea creditelor până în momentul în care aceste cereri au fost trimise la București spre avizare, însă băncile au constatat că există un risc, raportat la situația juridică a terenului, care era proprietatea USAMV, iar contractele de credit nu au fost finalizate. Inițial băncile au cerut un raport de audit de la firma de avocatură T___ și Asociații, iar în raport de acest audit au existat impedimente la finalizarea contractelor de credit
Martorul a mai arătat că a participat la discuții cu agenții de vânzări, însă doar la cerințele fiscale, în sensul de a întocmi facturi, chitanțe, precum și acte contabile și nu ceea ce ar trebui să le spună potențialilor cumpărători
Perioada în care s-au demarat creditele a fost 2007-2008, însă acestea nu au fost finalizate, întrucât în vara anului 2008 a început criza financiară, care s-a extins și în România și care a avut un efect negativ asupra realizării proiectului.
În paralel cu obținerea creditelor bancare au fost demarate și alte proceduri în vederea obținerii finanțării, respectiv fonduri de investiții, însă și aceste încercări nu au fost finalizate tot din cauza crizei financiare începute în anul 2008.
La fel, martorul a mai arătat că a lucrat cu inculpatul și la alte proiecte imobiliare care au fost realizate și apreciază că și proiectul imobiliar care face obiectul prezentei cauze putea fi finalizat dacă erau asigurate resursele financiare
Martorul a mai arătat că personal a participat la discuții și cu alte instituții bancare, care în anul 2009 i-au comunicat că datorită crizei financiare nu mai pot realiza investiții și că nu se pot susține nici proiectele imobiliare care se aflau în anumite faze de execuție, că finanțarea personală a inculpatului la realizarea proiectului a fost de circa 5-6 milioane euro.
Finanțarea pentru realizarea proiectului avea 3 resurse: o resursă proprie, una a potențialilor cumpărători, iar cealaltă din credite bancare și că o cerință pentru obținerea de credite bancare era ca societatea să încheie contracte cu potențialii cumpărători într-un anumit procent, că aportul băncii la realizarea proiectului era între 50-70%. În prezenta cauză proiectul a început din resurse proprii ale inculpatului, completate cu aportul potențialilor cumpărători, însă resursele bancare nu au fost obținute, iar proiectul nu putea fi finalizat din resurse proprii și aportul potențialilor cumpărători.
Martorul a depus la dosarul cauzei și o opinie privind recursele financiare și sursele de finanțare în vederea realizării proiectului Tower Park potrivit căreia recursele financiare din proiectul Tower Park au fost de 12 milioane euro, că sursele de finanțare utilizate în proiectul imobiliar din încasările de avansuri de la clienți au fost de circa 5 milioane euro, iar diferența de circa 7 milioane euro a fost adusă în firmă din resurse proprii ale inculpatului sau împrumuturi bancare.
JJ a arătat că a fost angajat în calitate de colaborator al inculpatului, însă nu cunoaște dacă au existat sume împrumutate de la bănci pentru realizarea proiectului, dar pentru realizarea acestuia după aprecierea sa, era necesară o sumă de 50-60 milioane de euro, iar finanțarea bancară era absolut necesară în acest sens. Martorul a mai arătat că nu a ascuns clienților faptul că proprietarul terenului este USAMV și că există un contract de asociere între societatea inculpatului și USAMV în vederea realizării proiectului imobiliar.
HH a arătat că a fost încadrată la Unicredit Bank în calitatea de economist și că a demarat procedurile prealabile în vederea acordării creditului pentru realizarea proiectului imobiliar pe care urma să îl finalizeze inculpatul, însă după întocmirea dosarului și trimiterea acestuia la unitatea centrală din București, creditul nu a fost finalizat.
Martora a mai arătat că nu cunoaște motivele refuzului creditării, însă după părerea sa, departamentul de risc a apreciat că creditul nu poate fi acordat, însă nu a primit în scris motivul refuzului de creditare.
KK a arătat că este expert evaluator în cadrul unei firme de evaluare, iar în prezenta cauză s-a întocmit un asemenea raport de către colegii săi, însă nu cunoaște detalii cu privire la acesta , întrucât a trecut o perioadă îndelungată de timp. Declarația acestui martor nu are relevanță în cauză.
M M a arătat că l-a cunoscut pe inculpat în anul 2009 când s-a întors din SUA și a încercat să obțină diverse finanțări de la fonduri de investiții sau bănci pentru realizarea proiectului început de inculpat, însă toate aceste demersuri au rămas fără rezultat. Martorul a mai arătat că, începând cu anul 2008, când a intervenit criza financiară, băncile au fost reticente în acordarea de credite, solicitând diverse garanții, iar în situația din prezenta cauză, investitorul având doar un drept de superficie asupra terenului, băncile au refuzat creditarea.
NN a arătat că, a fost angajată la Unicredit Bank -Centrala din București și avea funcția de coordonator juridic al departamentului care verifica legalitatea actelor, însă nu are nicio cunoștință în prezenta cauză, că nu își amintește date concrete referitoare la creditul solicitat de către inculpat.
OO a arătat că a reprezentat o firmă din Germania pe fonduri de investiții, iar la un moment dat lucrările s-au blocat, întrucât a intervenit un litigiu între proprietarul terenului și investitorul care intenționa să realizeze proiectul imobiliar. Martora a mai arătat că era de notorietate că proprietara terenului era USAMV, iar realizatorul proiectului imobiliar avea doar un drept de folosință asupra acestuia și că după părerea sa, începând cu anul 2008, când a intervenit criza financiară, băncile au încetat să mai finanțeze proiecte imobiliare, întrucât nu aveau resurse financiare în acest sens. In această perioadă băncile vindeau garanțiile bancare la prețuri de circa 20% din valoarea reală a investițiilor , iar investitorii au fost interesați de cumpărarea acestor garanții la prețuri mult diminuate, sens în care nu mai erau interesați de realizarea unor proiecte în execuție.
Inculpatul audiat în faza de judecată a apelului a arătat că nu se consideră vinovat de acuzațiile care i se aduc în sarcină, deoarece nu a intenționat să înșele pe persoanele vătămate, că nu a obținut nici un beneficiu propriu de pe urma acuzațiilor care i se aduc, că nu a decapitalizat firmele pe care le deținea, ci dimpotrivă, a pierdut circa 6 milioane de euro din investiții personale în firmele pe care le-a administrat și încă circa 6 milioane de euro din garanțiile aferente terenurilor pe care le-a pierdut în vederea realizării proiectului care face obiectul prezentei cauze. Inculpatul a mai arătat că o să încerce in continuare să despăgubească pe persoanele vătămate, care nu și-au recuperat sumele investite până în prezent , întrucât mare parte dintre acestea au fost depăgubite.
In anul 2007 inculpatul a aflat că USAMV Cluj organiza o licitație publică în vederea construirii unui complex imobiliar în schimbul edificării unui hotel pentru Universitate, sens înc are a angajat o firmă de arhitectură, iar în baza proiectului întocmit, a câștigat licitația.
Dreptul de superficie asupra terenului a fost propunerea USAMV în schimbul construirii hotelului, că în vederea încheierii contractului de asociere a angajat o firmă de avocatură din Cluj, respectiv B… și Asociații, care să se ocupe de realizarea contractului cu USAMV, că aceeași firmă de avocatură a încheiat și contractele cu potențialii cumpărători cărora li s-a explicat că terenul este proprietate USAMV.
Inculpatul a mai arătat că în paralel cu firma de avocatură a angajat și un expert contabil care să pună de acord toate contractele încheiate cu legislația în domeniu comercial-contabil, că în anul 2007 a obținut o estimare prealabilă a proiectului, iar potrivit acestuia avea cunoștință că sumele necesare în vederea realizării proiectului pot fi asigurate.
Proiectul Tower Park a fost demarat din resursele proprii ale inculpatului de circa 2 milioane euro până în toamna anului 2007
Ulterior, discutând cu expertul contabil care l-a asiguerat că o să obțină credite bancare pentru realizarea proiectului, a început să încheie contracte de vânzare cumpărare cu potențialii cumpărători , după care a angajat o echipă de ingineri si de specialiști în vânzări pentru a se asigura că proiectul va fi finalizat, că în primăvara anului 2008 a primit asigurări ferme de la două bănci, respectiv Unicredit și BCR că se vor încheia contracte de credit pentru realizarea proiectului.
Unicredit a făcut o ofertă de finanțare prin care a solicitat îndeplinirea anumitor condiții, respectiv intocmirea unui raport de audit de către o firmă de avocatură TZ și contractarea a cel puțin 20% din apartamente pentru potențialii cumpărători
La fel, Unicredit a solicitat să fie separat proiectul în două părți, respectiv partea rezidențială, în care creditul să fie rambursat într-o perioadă de teri ani și partea locativă, unde creditul urma să fie restituit în 10 ani din chiriile pe care le plăteau locatarii.
Până în anul 2008 lucrările pe șantier au continuat din resurse proprii și tranșe plătite de clienți și că în acea perioadă avea mai mult proiecte imobiliare în faza de excuțăie în SUA , iar plus valoarea realizată în aceste proiecte era de circa 30-40 milioane dolari
Anterior proiectului Tower, inculpatul a realizat alte două proiecte in România, care puteau finanța proiectul Tower. In anul 2007 după calculele inculpatului, acesta putea aduce un aport personal în realizarea proiectului în cuancum de circa 10-20 milioane de dolari
Criza imobiliară a început în anul 2008 în SUA, iar edificarea proiectelor au fost blocate. In Anul 2008 criza imobiliară a început și în România, iar băncile au devenit reticente în acordarea creditelor pentru construcții imobiliare
La fel, o parte din cumpărătorii de apartamente din anul 2008 au încetat să mai plătească tranșele scadente
Pînă în primăvara anului 2009 au fost finalizate cele două linii de credit, respectiv Unicredit și BCR din punct de vedere juridic, însă creditele nu au fost acordate din lipsa resurselor financiare.
Inculpatul a mai arătat că, întrucât nu a obținut creditele bancare pentru realizarea proiectului imobiliar, a încercat să asigure finanțarea din alte surse, respectiv fonduri de investiții din Germania, însă și aceste încercări au rămas fără rezultat. Potențialii clienți aveau restanțe la achitarea tranșelor de credit in anul 2008 de circa două milioane euro și având posibilitatea juridică prevăzută în contract ca în situația neachitării tranșelor restante, contractele să fie reziliate cu pierderea sumelor achitate, însă nu a procedat la rezilierea acestora.
În primăvara anului 2010 USAMV nu a mai fost de acord cu continuarea proiectului, sens în care, în cursul anului 2011 a formulat o acțiune în instanță prin care a solicitat demolarea clădirilor edificate, motive pentru care investitorii nu mai aveau posibilitatea să aducă aporturi financiare în vederea realizării acestui proiect.
Analizând probele administrate în faza de judecată a apelului, acestea nu sunt în măsură să modifice hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Curtea constată că în cauză nu există infracțiunea de înșelăciune calificată prev. de art. 244 al.1 și 2 C.p. în formă continuată, ci doar o neexecutare a unor obligații comerciale din partea inculpaților care s-a datorat în mare parte crizei financiare care a intervenit la sfârșitul anului 2008 și care a afectat majoritatea proiectelor imobiliare aflate în curs de execuție, nu doar a proiectului care face obiectul prezentei cauze, lipsindu-i pe inculpați de o parte importantă a resurselor financiare pe care le-au avut în vedere la momentul demarării proiectului imobiliar.
În cauză nu se pune problema unui plan bine pus la punct de înșelare a persoanelor vătămate prin inducerea în eroare, așa cum se arată în motivele de apel ale DNA -Serviciul Teritorial Cluj în cazul inculpaților care au investit sume de circa 6 milioane de euro din resurse proprii pentru realizarea proiectului care face obiectul prezentei cauze, respectiv realizarea proiectului tehnic, obținerea autorizațiilor de construire, de deviere a unor conducte magistrale de gaz, de executare a fundațiilor, de amenajare a sediului fimei Tower, angajarea de personal, dotarea logistică necesară, inclusiv achiziționarea unui parc de autovehicule, cu angajarea unei firme de avocatură pentru întocmirea modelelor de antecontreacte, angajarea unei firme de consultanță financiară pentru demararea operațiunilor în vederea obținerii de finanțări bancare, înainte de încheierea oricărui antecontract de vânzare-cumpărare, întrucât primele antecontracte au fost încheiate doar in luna decembrie 2007, dată până la care inculpații au investit sumele de bani menționate mai sus în vederea realizării proiectului imobiliar, fără a avea certitudinea că se vor vinde apartamente ce urmau să fie edificate sau spațiile comerciale prevăzute în proiect.
Această atitudine nu este manifestarea unor persoane de rea credință, care să urmărească să înșele și să aducă prejudicii persoanelor vătămate, întrucât dacă urmăreau acest scop, nu avea rostul să facă toate aceste investiții din resurse proprii până în momentul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, precum și eforturile ulterioare depuse de inculpați pentru continuarea proiectului imobiliar, după intervenirea crizei financiare din anul 2008, sens în care s-au exprimat atât martorii audiați în cauză, cât și inculpatul în faza de judecată a apelului.
Curtea apreciază că inculpații au fost de bună credință în momentul în care au demarat acest proiect imobiliar, precum și ulterior, când au fost încheiate antecontractele de vânzare-cumpărare, fiind convinși că acest proiect poate fi realizat, având în vedere modul cum au demarat lucrările la nivelul anului 2007 când firma Tower avea o situație financiară foarte bună, investițiile imobiliare erau în creștere, iar băncile acordau finanțări pentru astfel de investiții, în condiții generoase de creditare.
Inculpatul a avut în vedere aceste condiții favorabile dezvoltării unui proiect imobiliar, bazându-se pe toate resursele financiare, respectiv resurse proprii, avansuri plătite de potențialii cumpărători și creditare bancară, cu atât mai mult cu cât inculpatul anterior a finalizat două proiecte imobiliare.
Raportat la această situație, inculpatul avea toate motivele să spună agenților imobiliari ca în discuțiile cu potențialii cumpărători să îi asigure pe aceștia că proiectul va fi finalizat și că resursele financiare o să fie asigurate, însă acesta nu putea să prevadă că la sfârsitul anului 2008 va interveni criza financiară, iar resursele bancare pe care s-a bazat la realizarea proiectului nu au fost asigurate și la fel, unii dintre potențialii cumpărători nu și-au mai achitat ratele scadente tot din acest motiv, respectiv intervenirea crizei financiare.
În aceste condiții inculpatul nu a abandonat proiectul imobiliar, ci a continuat să facă demersuri în vederea realizării măcar în parte a acestuia, pentru a putea finaliza apartamentele promise persoanelor vătămate în temeiul antecontractelor de vânzare -cumpărare, precum și obținerea unor resurse alternative de finanțare la diferite fonduri de investiții private, însă și aceste demersuri au rămas fără rezultat.
Neîntemeiate sunt și susținerile din motivele de apel referitoare la existența unui management defectuos din partea inculpatului, întrucât un asemenea comportament al inculpatului nu constituie faptă penală sau o intenție de inducere sau menținere în eroare a persoanelor vătămate, care să fie element al infracțiunii de înșelăciune privind pe acesta.
Tot neîntemeiată este susținerea referitoare la faptul că inculpatul a efectuat o campanie publicitară agresivă, întrucât campania publicitară este necesară fiecărui proiect imobiliar, iar această activitate nu poate constitui un mijloc fraudulos de inducere în eroare a persoanelor vătămate.
La fel, nici cesiunea proiectului Tower către cele două firme Tower Development și S.C. Ahq Management SRL nu constituie un mijloc fraudulos de inducere sau menținere în eroare a persoanelor vătămate, ci o condiție impusă de unitățile bancare în vederea asigurării finanțării, așa cum s-a arătat mai sus.
În cauză a fost invocată și intervenirea prescripției penale, sens în care se rețin următoarele:
Potrivit art. 244 al.1 și 2 Cod penal infracțiunea de înșelăciune este pedepsită de legea penală cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Din dispozițiile art. 154 al.1 lit.d C.p.p. rezultă că termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește cinci ani.
Potrivit art. 155 al.4 C.p.p. termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite încă o dată, vor fi socotite împlinite oricâte întreruperi ar interveni.
Raportat la data ultimului act al infracțiunii de înșelăciune în formă continuată reținută în sarcina inculpatului, respectiv 29 mai 2011, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 29 mai 2021 (5 ani+5 ani), la care se adaugă o perioadă de 2 luni în care a fost declarată starea de necesitate 15 martie 2020 – 15 mai 2020, perioada in care cursul prescriptiei a fost suspendat rezultă că, prescripția răspunderii penale a intervenit la data de 29 iulie 2021, însă inculpatul a solicitat continuarea procesului, sens în care nu s-a luat act de intervenirea prescripției răspunderii penale.
