Închide

Cu cine bateţi palma, domnule preşedinte?

Opinie by Luminiţa Silea - apr. 21, 2014 0 432

Acum poartă mai des pălării cu boruri largi, după ce-a făcut 12 ani opoziţie faţă de două regimuri locale. Ne-am văzut recent la o întrunire inaugurală  pe malul unui lac transformat în scenă de luptă oarbă, unde s-au intersectat orgoliile de catâr ale oficialilor din Cluj-Napoca. Priveam amândoi un spectacol cu doi oameni care ţineau să-şi aroge public meritele construirii unui spaţiu  în oraş, în condiţiile în care acesta a fost făcut de privaţi, în schimbul câtorva etaje bune de birouri cu vedere la apă.

Revenind la interlocutorul meu, el mi-a sugerat că ar trebui să fiu deranjată în vremurile astea noi pentru că am fost doar o unealtă în mâinile unor patroni care odată ce s-au reinventat, au refuzat să-şi mai respecte partea lor de înţelegere. Aici greşeşte . Este o situaţie similară cu cea a unui om aflat la o masa ovală, care a fost desemnat să reprezinte interesele comunităţii şi şi-a asumat în acelaşi timp să servească şi un anumit grup de interese. Când cel puţin doi cetăţeni anonimi înţeleg această latură duală şi zic „bravo, mă!” cel puţin o dată pe săptămână, atunci şi el şi eu ne-am făcut treaba şi nu există motiv pentru regrete.

Spunea că vremurile s-au schimbat, la fel şi politicienii locali, iar aici are dreptate. Dacă ar mai sta azi la masa de şedinţe, ar fi printre puţinii cu care, dacă comunitatea ar încheia un ‘Gentlemen’s Agreement’ , aceasta din urmă nu s-ar simţi trădată sau n-ar fi nevoită să bată cărările palatului administrativ local pentru a-i bate obrazul că a uitat termenii acordului.

Mi-am imaginat ce-ar scrie cu un laptop în faţă la una dintre şedinţele din sala unde odată, dacă deschidea microfonul, era la fel de respectat ca pe un mal de lac sau pe o pistă plină de politicieni. Oare ar fi de acord că un lider de grup trebuie să mulţumeacă de cel puţin şapte ori într-o intervenţie în plen chiar şi atunci când face opoziţie ca să câştige respectul? Oare ar zice că politeţea exacerbată trădează de multe ori blaturile cu puterea din forul local sau interese merschine, până la urmă ale unei persoane publice? Ar sesiza că există oameni care şi-au schimbat în câţiva ani ţinuta de şedinţă, înlocuind costumele gri proletare cu haine smart-casual, însă n-au renunţat la metehne.  Că fac şi acum mult prea vocal politica “de orgolii şi mai mari” ale  unui fost premier al României şi nu pe cea a unui primar de municipiu. În faţa unui document gol, mă întreb dacă prima propoziţie ar fi: mulţi sunt, pe puţini îi respect şi pe şi mai puţini îi respectă comunitatea pentru cine sunt, iar pe alţii nici măcar partidul nu-i respectă.

Cum ar scrie el un material de culoare din Consiliul Local? Ar zice că sunt tineri cărora costumul le vine ca turnat din prima zi în care-au intrat în CL şi că singurul merit este că sunt fiii parinților lor, pentru că până acum s-au remarcat doar prin câteva afaceri imobiliare reuşite pe strada Frunzişului. Ar remarca că tinerii politicieni uită să deschidă microfonul şi să vorbească comunităţii, chiar dacă asta înseamnă să zică cu un “să trăiţi, şefu” mai puţin decât într-o zi obişnuită?

Sunt convinsă că ar sesiza că sunt şi alţii care nu au aceleaşi atuuri sau nu şi-au scos încă la purtare costumele în public . Aceştia ies din tiparele grupului care i-a propulsat pe liste, dar tot nu înţeleg că doar atunci când ai respectul colegilor şi electoratului poţi să te lauzi că , într-adevăr, faci politica omului de rând.

Când un politician din noul val i-ar spune  că poţi să faci politică fără bani şi fără susţinători puternici în spate, ce i-ar răspunde? “Păi tu din ce trăieşti, nu tot dintr-o sinecură care îţi dă aripi?”

Un studiu al Institutului pentru Politici Publice realizat pe primii trei ani de mandat portocaliu la Cluj, atesta că alegătorii nu îşi cunoşteau reprezentanţii în administraţia locală , dar nici modul în care aceştia lucrează. Mă întreb dacă acelaşi om, tot cu laptopul în faţă, ar face o analogie între prezent şi respectivul studiu şi ar zice că în acest moment comunitatea nici măcar nu doreşte să-şi mai cunoască aleşii de la masa ovală. Pe cei noi. Dar nu pentru că sunt neofiţi, ci pentru că au uitat că într-o sală cu sobă de teracotă şi lambriu din lemn, ei sunt cei care trebuie să epateze. Şi nu pentru a omorî limba română, nu pentru a bifa o sarcină anti sau pro putere/opoziţie sau a demonstra că pot să fie trântiţi foarte uşor de cel care conduce instituţia.

Pe cine ar alege dintre noii consilieri ca să-i reprezinte un punct de vedere sau să-i rezolve o problemă? Pe un membru de partid care propunea public (nu într-un proiect de hotărâre) ca primăria să cumpere un hotel de tradiţie al oraşului, în condiţiile în care deja un om de afaceri anunţase că îl cumpără? Sau poate şi pe un mai tânăr coleg de partid al acestuia care intră în forul local cu o descoperire de card, dar promite că va purta un costum Zara.

În acelaşi studiu al IPP s-a apreciat faptul că în Cluj-Napoca toţi consilierii locali au avut cel puţin două iniţiative individuale de proiecte de hotărâre. Unul dintre ei, în prezent tot consilier, dar într-un alt partid, a avut chiar 18 iniţiative. Ar scrie într-un material de presă personajul nostru că, din păcate, nu este nicio voce a opoziţiei care să poată ţine piept Primadonei din Consiliul Local? Că avem doar voci sau lideri de grupuri politice care aleg calea comunicatelor de presă şi îl acuză pe primar de “furt” al ideilor, fără să facă nimic concret pentru a pune în practică ideile pro-comunitate. Sau mai rău, lideri care au doar meritul că au reuşit, în mai bine de două mandate la masa ovală, să îşi înlocuiască bicicleta cu Loganul despre care chiar fostul şef de organizaţie spune public că el i-a inventat. Cred că ar fi de acord că la masa ovală de şedinţă mai stau și câţiva băieţi deştepţi care ştiu să facă administraţie publică şi măcar din acest considerent comunitatea îi respectă.

Am convingerea că ar remarca şi că partidul unei comunităţi etnice nu a renunţat la vechile obiceiuri de a-și aloca fonduri publice pentru activități non-guvernamentale sau că avem câţiva consilieri ajunși veritabile personaje – inginerul sfătos, fizicianul-decan de vârstă, taciturnul italian, lăcătuşul mecanic cu freză retro etc.

Când ne-am întâlnit pe malul lacului, personajul meu părea dezamăgit. Cred că aşa ar fi şi în faţa laptopului. La fel ca şi clujenii care ar participa pentru prima dată la o şedinţă a deliberativului local clujean. Ei nu-şi cunosc aleşii, nu-i respectă, vor un ‘Gentlemen’s Agreement’ doar cu primarul, chiar dacă de multe ori ştiu că doar ei îşi vor respecta partea de înţelegere şi vor cotiza în continuare la bugetul din care cei 27 trebuie să le rezolve problemele colective.

Repet, doar cu primarul, cu nume şi prenume. În calitatea sa trecută de cel mai activ şi vocal consilier local, mă întreb pe cine ar alege omul cu pălătie acum din plen, din noul val de politicieni susţinuţi de cele patru partide? Despre cine ar zice că a dat lunar comunităţii măcar contravaloarea indemnizației de 600 de lei?

 

 

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Luminiţa Silea

Este reporter la ActualdeCluj.ro din aprilie 2014. A lucrat la cotidianul Ziua de Cluj de la lansarea sa, în 2004, până în aprilie 2014. A absolvit Facultatea de Jurnalism a universității "Babeș-Bolyai" în 2004 şi are două diplome de master - în Administraţie Publică la aceeaşi universitate şi în Comunicare şi Relaţii Publice la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) Bucureşti.