Colindatul în satele din Cluj: cine sunt ”pițărăii” și care e rolul ritualic al măturii

IstorieTop News by Actual de Cluj - dec. 25, 2024 0 345

Etnologii din Cluj prezintă obiceiurile din perioada Crăciunului în satele din Cluj, în special cele de munte, arată care erau tradițiile în urmă cu decenii sau, după caz, secole.

”Colindatul se face necondiționat pe la toate casele, ceata de colindători intră în toate curțile cu porțile anume lăsate deschise. După interpretarea unei „corinde” în ogradă sau pe trepte, tinerii intră în casă, unde cântă colindele specifice locului”, arată Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj. ”Pentru colindă, gazdele îi servesc cu cozonaci, vin şi pălincă de pe masa anume pregătită cu bunătăți. Tarostele cetei „alduieşte” colacul, cozonacul, băuturile şi bucatele, banii primiţi şi rostește „mulţămite” pentru omenia gazdei”.

în zona de munte a județului Cluj, dar și pe Valea Crișului Repede, colindătorii sunt însoțiti de muzicanţi care cântă un joc scurt, pentru ca fetele tinere și gazda casei să fie jucate. Plecarea cetei are loc cu colinda ”uşii”, colindătorii plecând apoi spre alte gospodării.
În zilele a doua şi a treia de Crăciun se va organiza ”joc” la căminul cultural, unde participă toţi sătenii şi nu numai, de mare onoare ajungând să fie consideraţi cei întorşi în sat, de la oraş sau chiar din străinătate, localnici care vin special de sărbători, pentru a se bucura împreună cu consătenii lor de frumuseţea tradiţiei.

Cetele de colindători, alcătuite din câte opt-zece tineri, numiți în zona de munte a județului Cluj „juni”, se formează la începutul Postului Crăciunului. În ajunul sărbătorii, se îmbracă în straie populare, iar peste umărul drept îşi aşează, în diagonală, o eşarfă tricoloră. Junii poartă căciulă din blană de miel, care, pe partea dreaptă, are prinsă ”pana de jun”, compusă dintr-o crenguţă de brad, o pană de păun, un fir de busuioc, un spic de grâu şi o paglică tricoloră. „Această pană simbolizează puterea, bărbăţia, frumuseţea, norocul și bogăţia”, aflăm de la profesorul Ioan Mariș, coordonatorul Grupului tradițional ”Mărișana” din Mărișel.

În Ajunul Crăciunului, în satul tradițional, porneau la colindat „pițărăii” – copii colindători sau ”corindători”. Aceștia purtau un băț de alun, numit în aproape toate zonele Transilvaniei „colindeț” și erau organizați asemănător „cetei junilor”. În Cluj, în localitatea Mihăiești, era îndătinat ca ”pițărăii” să se formeze în două cete, care se adunau la câte o gazdă, încă din Postul Crăciunului, pentru a învăța colindele. Cu o zi înainte de a porni la colindat, grupurile își pregăteau hainele groase „uioșele”, țesute din lână și cojoacele, cioarecii și opincile. În această zonă, la capătul de sus al „colindețului” se agăța un bănuț, care suna atunci când copilul colindător lovea bățul de pământ, în timp ce făcea urările pentru gazdă. În traistele de lână, îmbăierate după gât, ”pițărăii” adunau ”plata colindatului”: colăcei, mere, nuci, alune. De multe ori, darurile erau aruncate pe pământ, în zăpadă, iar copiii se repezeau să le adune. Acest gest, potrivit etnologilor de la CJCPCT, constituia, în realitate, un rit de fertilitate, ce amintea de semănatul grânelor și culesul roadelor.

La final, copii rosteau „”mulțămita”, o urare de belșug pentru noul an:
„𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑚𝑖-𝑜 𝑑𝑎𝑡 𝑚𝑎̆𝑟𝑢𝑡̦𝑢’
𝐹𝑖𝑒-𝑖 𝑚𝑎̆𝑟𝑢’ 𝑝𝑙𝑖𝑛 𝑑𝑒 𝑚𝑒𝑟𝑒
𝑆̦𝑖̂ 𝑝𝑜𝑖𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑗𝑖𝑡̦𝑎̆𝑙𝑒
𝐶𝑎 𝑠-𝑎𝑣𝑒𝑡̦’ 𝑛𝑜𝑟𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑒𝑙𝑒 !
𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑚𝑖-𝑜 𝑑𝑎𝑡 𝑛𝑢𝑐𝑢𝑡̦𝑎
𝐹𝑖𝑒-𝑖 𝑛𝑢𝑐𝑢’ 𝑝𝑙𝑖𝑛 𝑑𝑒 𝑛𝑢𝑐𝑖
𝑆̦𝑖̂ 𝑝𝑜𝑖𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑗𝑢𝑛𝑐𝑢𝑡̦’…”

Copiii sunt cei dintâi care pornesc cu colindul, atât în seara de Ajun a Crăciunului, cât şi de Anul Nou. În colindele copiilor urarea este directă, textele sunt scurte – vestesc sărbătoarea, urează belşug şi în versuri, adesea pline de haz, cer darurile cuvenite.
Melodiile tipice sunt formate din câteva trepte şi prin componenţa motivică amintesc de cântecele de copii. Uneori, textele lor sunt cântate pe melodiile mai simple, preluate din colindele adulţilor.
„Puică neagră, bagă-n sac,
Am vinit după colac,
Râmâi, gazdă, sânătosă,
C-ai plătit colinda nostă,
C-un cârnaț’, c-un cartaboș,
Cât pcișioru’ mneu de gros.”

În atribuţia copiilor, cel puţin în prezent, intră şi colindatul cu steaua, în perioada dintre Crăciun şi Bobotează, mai arată etnologii. Cu această ocazie, ei poartă în mână o stea confecţionată din carton şi execută cântece de stea cu tematica despre naşterea lui Hristos.

Steaua, sus, răsare,
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Șî lumnii vestește,
Că astăz’ curata,
Pre’nejinovata,
Ficioara Maria,
Naște pă Mesia…

Masa era întotdeauna cel mai important obiect din casă. Aici, de sărbători, se punea colacul de grâu, alături de alte daruri pentru colindători. În multe sate, prima colindă se zicea la casa preotului, ca să se dezlege postul.  ”Nu era gospodărie în lumea satului care să nu se pregătească din timp pentru venirea Crăciunului și a tuturor sărbătorilor de iarnă. Toate erau puse în rânduială, atât în ogradă, cât și în casă. Curățenia și împodobirea casei cădea în seama femeilor, în special a fetelor mari, cele de măritat”, arată etnologii.

Curățenia ceremonială era una deosebită, iar împodobirea odăilor era una specială, fapt relevat și în unele colinde de gazdă:
„Sculați, sculați, boieri mari
Că vă vin colindători
Pe la miez de cântători
Sculați, sculați, nu durmiți
Sculați și vă-mpodobiți
Și sculați și slugile
Să măture curțile
Cu mătură de mătasă
Să iasă răul din casă.”

Rolul ritualic al măturii este vizibil în colindă, atât în sens propriu, cât și în cel figurat, acela de a scoate răul din gospodărie. În alte colinde este lăudată hărnicia fetei gazdei. ”Asta-i fata cea frumoasă / Mândru și-o gătat prin casă”.

O practică obișnuită a colindatului în satele județului Cluj este aceea între vecini, neamuri, prieteni, după ce au trecut cetele de colindători. Această practică poate avea loc și în zilele următoare ale sărbătorii Crăciunului, ca semn de întărire a prieteniei și încrederii reciproce între localnici, reînnoite cu prilejul schimbărilor aduse de sfârșitul anului și începutul celui nou. Acest fel de colindat este unul liniștit, în primul rând pentru că este practicat de oameni maturi, în vârstă.

Foto jos: Copii colindători din Răchițele, jud. Cluj/Arhiva CJCPCT Cluj

Nici un comentariu