Carte despre istoria unuia dintre cele mai mari cartiere ale României, Mănăștur, se lansează săptămâna viitoare în parcul central
Actualitate by Actual de Cluj - oct. 04, 2024 0 205
Apreciatul profesor clujean de istorie Vladimir Bogosavlievici lansează săptămâna viitoare o carte despre istoria Mănășturului, localitatea care dă numele celui mai mare cartier din Cluj-Napoca și unul dintre cele mai mari din țară.
E vorba de volumul ”Cluj-Mănăştur. O povestire istorică”, a profesorului Vladimir-Alexandru Bogosavlievici. ”După cum am obişnuit cititorii, şi în această carte veţi regăsi acelaşi stil colocvial, povestit, specific unui ghid prin meandrele istoriei locale”, arată editorii. ”Exploatând pasiunea pentru istorie şi dragostea pentru cultura oraşului nostru, l-am provocat pe autorul acestui volum la o incursiune în evoluţia şi viaţa cotidiană a vechiului Mănăştur”. „Locuiesc din anul 1987, în cel mai mare cartier al urbei noastre, Mănăștur, și am realizat că lumea îl cunoaște mai mult la „suprafață”. Așa că m-am gândit că ar fi un lucru benefic să încerc să le dezvălui, în primul rând, actualilor locuitori ai cartierului Mănăștur, cât și clujenilor, în general, o scurtă istorie a celui mai mare cartier al urbei noastre”, susţine autorul în introducerea acestui volum.
Punct de reper în spaţiul transilvan, acest loc s-a dezvoltat sub semnul unui conflict perpetuu între Clujul – cetate şi Clujul – mănăstire, între autorităţi şi dorinţa de libertate a mănăşturenilor. Volumul face o incursiune prin vremea voievodului Gelu, prin Evul Mediu, prin perioada istoriei moderne şi prin confruntările directe dintre mănăştureni şi autorităţi, până la construcţia blocurilor din Mănăştur şi a celor mai recente construcţii reprezentative, Institutul de Ştiintele Vieţii sau mall-ul de pe Calea Mănăştur.
”Parcurgem paginile unui volum necesar, un ghid real pentru ceea ce a fost şi a devenit Mănăşturul azi, un cartier apreciat al municipiului Cluj-Napoca. Un spaţiu care a depăşit traumele istorice şi în care regăsim, mai mult decât în alte zone, bine conservat spiritul cetăţii şi bunul simţ ardelenesc, transformate într-un civism specific marilor oraşe cu un trecut marcant în istorie. Satul, pe care s-a sprijinit cetatea Clujului atâta vreme, s-a transformat într-un cartier, ce a reuşit să „naturalizeze” populaţia adusă forţat pentru industrializarea oraşului şi să creeze un spaţiu generos pentru cei ce doresc astăzi să convieţuiască într-o zonă cu o vibraţie aparte”, mai arată editorii.
Lansarea volumului e programată săptămâna viitoare, în 8 noiembrie, la Casino-ul din parcul central, la ora 17.30. Un extras din aceasta, la solicitarea actualdecluj.ro, de către editura Arcadia Media:
„Din punct de vedere al evenimentelor istorice, trebuie să amintim răscoala de la Bobâlna, 1437-1438, răsculații având aici o înțelegere cu nobilimea, la conventul de la Cluj-Mănăștur (6 iulie 1437).
Conventul era un loc unde se adevereau actele, să spunem așa, un fel de notariat. Mai era un capitlu la Alba-Iulia, dar acest convent era răspunzător de actele emise pentru județe din nordul Transilvaniei.
Aici este amintit Budai Nagy Antal, sau Anton cel Mare, o căpetenie a răsculaţilor, căzut în luptă aproape de fortificaţiile bisericii Calvaria. Și să nu uităm de magistrul Ioan, alt conducător al răscoalei, locuitor al Clujului, pentru că nu din întâmplare una din străzile cartierului Mănăștur poartă numele Ioan Meșter. Este de la acest magistru Ioan.
Regele Matia dărâma zidurile de la Cluj-Mănăştur în anul 1465, la cererea cetăţenilor oraşului Cluj, cerere favorizată de faptul că abatele mănăstirii Péchváradi Péter a pactizat cu nobilimea răsculată împotriva marelui rege.
În iulie 1531, la Cluj-Mănăştur, principele Ioan Sigismund s-a căsătorit cu Johanna, fiica regelui habsburg Ferdinand.
Mai putem spune că prima universitate clujeană, care a fost instituită de iezuiţi, a pornit din Cluj-Mănăștur, aici a avut baza, din anul 1579. La 14 mai 1581, iezuiții au primit locul din partea de est a cetății Cluj, lângă Bastionul Croitorilor de astăzi, Biserica Reformată de astăzi, în Claustru, unde s-a înființat prima instituție academică feudală, cu titlul de universitate. În ceea ce privește această universitate, ea deţinea șase sate, care o aprovizionau, o sponsorizau. Iar satele astea aveau în jur de 578 de iobagi. Și din acest total, 221 se pare că erau din Cluj-Mănăștur, restul – din satele Baciu, Leghia, Chinteni, Tirbucz şi Băgara. La Cluj-Mănăștur, se pare că erau 23 de porți iobăgești.
În anul 1598, în timpul unei furtuni, Biserica de la Cluj-Mănăștur a fost lovită de un trăsnet și a fost incendiată. Soţia lui Sigismund Bathory, Maria Kristina, s-a îngrijit de repararea bisericii”.
***
„(…) în timpul primului război Mondial, mulți mănăștureni au fost înregimentați în armata austro-ungară. Nu sunt puţini la număr cei care au murit pe frontul rusesc sau pe frontul italian. Cei care au căzut prizonieri în Rusia au fost organizați de Pompiliu Nistor, Ion Matei și Sebastian Bornemisa (viitor primar al Clujului în perioada interbelică) în unitățile de voluntari români, care, sosiți la Iaşi, au luptat în cadrul armatei române. Dar trebuie reţinut, în Cluj situația era foarte tensionată, iar Amos Frâncu, celebrul nepot al unui tribun al Crăişorului Munţilor – Avram Iancu, s-a adresat conducerii Partidului Naţional Român şi lui Ştefan Ciceo Pop, cerându-le să-şi exprime public poziţia faţă de situaţia din ţară, printr-un manifest. Iar în iulie 1918, muncitorii români mănăștureni, de la fabrica de țigarete, arătau, într-un memoriu, că la Cluj, ca și în alte localități din Transilvania, salariile sunt mult mai mici decât ale altor muncitori din alte zone din monarhie.
Întoarcerea soldaților români de pe front, dintre care majoritatea cu arme, a dat un nou impuls mișcării naționale. Amos Frâncu lansează un important manifest intitulat sugestiv „Moților, Fraților”, prin care cheamă la luptă pe vitejii moți, pentru înfăptuirea unirii tuturor românilor.
Ofițerii și intelectualii din oraș s-au întrunit în localul Băncii Economul și au hotărât înființarea Senatului Român, care să preia conducerea orașului. Aflând de conținutul apelului făcut de Consiliul Național Român la 2 noiembrie 1918, mănășturenii s-au prezentat cu mic cu mare la un mănășturean numit Grigore Sălicean sau „A lu Purece”, după poreclă, fost ofițer în armata austro-ungară, și au cerut să fie încadrați în Garda Națională Română. Acest Grigore Sălicean a luat imediat contact cu Sebastian Bornemisa și primind instrucțiuni de la Consiliul Național Român, a trecut la organizarea Gărzii Naționale Române din Mănăștur. Sediul Gărzii Naționale din Mănăștur era într-o clădire situată în dreptul staţiei de autobuz din Grădini Mănăştur, casă cumpărată mai târziu de un alt mănăşturean, Albu Pavel, poreclit Tentu, de către consătenii săi, pentru că Mănășturul, deși făcea parte din Cluj, avea încă un aspect de comună, de sat. În curtea acestei clădiri se adunau de trei ori pe săptămână toți mănășturenii, care formau Garda Națională. Garda era compusă din 120 de bărbați, cu vârste între 25 și 45 de ani. Clădirea nu mai există în prezent.
Membrii gărzii erau îmbrăcați în civil, dar purtau pe brațul stâng o banderolă tricoloră și marea majoritate a lor era înarmată cu puști și pistoale. După ce se făcea apelul, membrii gărzii se încolonau pentru marş, în frunte aveau un steag care era purtat de oamenii cei mai înalți, bineînțeles, dintre gardieni, pentru a da un aer solemn acestei demonstrații.
Garda era comandată de ofițeri, foști ofițeri din armata crăiască, echipați bineînțeles în uniformă militară. Unul dintre aceștia era amintitul Grigore Sălicean sau Purece, cum i se spunea, funcționar la Primăria Cluj, la secția financiară, iar mai târziu a fost și arbitru de fotbal.”.
Citește și:
