Frații Lapedatu, 150 de ani de la naștere, comemorați la Academia Română. Unul a pus bazele școlii clujene de istorie, celălalt a predat economia la Cluj
Istorie by Dan Andrei - sept. 11, 2026 0 16
Frații Ion și Alexandru Lapedatu, două dintre personalitățile care au contribuit la construirea României moderne, sunt comemorați luni, 14 septembrie, la 150 de ani de la naștere. Evenimentul are o legătură importantă cu Clujul, unde cei doi au avut o contribuție majoră la dezvoltarea învățământului superior și a cercetării istorice și economice.
Academia Română și Fundația Lapedatu organizează luni, de la ora 11, în Aula Academiei Române, sesiunea comemorativă „Ion și Alexandru Lapedatu – 150 de ani de la naștere”. La eveniment sunt anunțate alocuțiuni ale președintelui Academiei Române Marius Andruh, ale guvernatorului BNR Mugur Isărescu, ale directorului Bibliotecii Academiei Române Nicolae Noica, precum și ale istoricului Ioan Opriș, profesorului Cezar Boghici și Ioanei Wild, președinta Fundației Lapedatu și nepoata lui Ion Lapedatu.
Pentru Cluj, una dintre cele mai importante dimensiuni ale comemorării este activitatea lui Alexandru I. Lapedatu în oraș. După înființarea Universității românești din Cluj, în 1919, acesta a contribuit, împreună cu istoricul Ioan Lupaș, la fondarea Institutului de Istorie Națională în 1920, instituție care avea să devină una dintre bazele cercetării istorice românești din Transilvania. Institutul este astăzi continuat instituțional de Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca.
Alexandru Lapedatu a condus Institutul de Istorie Națională de la Cluj până în 1938 și a fost profesor al Facultății de Litere și Filosofie. Prin activitatea sa universitară, a contribuit la formarea mai multor generații de istorici și la consolidarea ceea ce avea să devină cunoscut drept școala clujeană de istorie. Documentele UBB despre istoria universității îl menționează pe Lapedatu drept unul dintre directorii Institutului de Istorie Națională, alături de Ioan Lupaș.
Și fratele său geamăn, Ion I. Lapedatu, are o legătură directă cu Clujul. Specialist în economie și finanțe, acesta a fost profesor la Catedra de Economie și Finanțe a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj, unde a elaborat un curs dedicat noțiunilor fundamentale de știința finanțelor și a publicat studii consacrate sistemului bancar și problemelor monetare.
Ion Lapedatu a avut o carieră importantă în sistemul financiar românesc. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a fost membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei și ministru de Finanțe în perioada 1926-1927. În 1928 a devenit director al Băncii Naționale a României, ulterior viceguvernator, iar între 1944 și 1945 a ocupat funcția de guvernator. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1936.
Alexandru Lapedatu a avut, la rândul său, o carieră academică și politică de prim-plan. A fost ministru al Cultelor și Artelor în mai multe guverne liberale, senator și președinte al Senatului între 1936 și 1937. În perioada în care a condus Ministerul Cultelor și Artelor a fost implicat inclusiv în reorganizarea teatrelor și muzeelor și în dezvoltarea instituțiilor culturale.
Destinele celor doi frați s-au încheiat însă în condițiile represiunii comuniste. Ion Lapedatu a fost exclus din Academia Română după schimbarea regimului și a rămas sub supravegherea Securității până la moartea sa, în 1951. Alexandru a fost exclus din Academie în 1948, arestat în noaptea de 4 spre 5 mai 1950 și închis la Sighet, unde a murit după aproape patru luni de detenție, în 1950.
Frații gemeni Ion și Alexandru Lapedatu s-au născut la 14 septembrie 1876 în Cernatu Săcelelor. La un an și jumătate au rămas orfani de tată, profesor la Colegiul ‘Andrei Șaguna’ din Brașov. Elevi ai aceleiași școli, frații au avut evoluții profesionale diferite: Ion a studiat economia la Brașov și Budapesta, Alexandru, istoria la București.
După finalizarea studiilor la Universitatea din Budapesta Ion I. Lapedatu a fost numit al doilea secretar al Asociațiunii Transilvane pentru Limba Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), ulterior, secretar și director la banca ‘Ardeleana’ din Orăștie; a fost directorul Băncii de Asigurare din Sibiu, prima instituție de acest fel a românilor transilvăneni, la a cărei înființare a avut un rol hotărâtor; a deținut și funcția de secretar al ‘Solidarității’ – federala băncilor române din Transilvania.
A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și la alcătuirea Consiliului Dirigent al Transilvaniei ca secretar al Resortului Financiar. Renumit specialist în probleme economico-financiare, a fost delegat al guvernului român la Conferința financiară internațională de la Bruxelles, membru al delegației române pentru lichidarea datoriilor postbelice de la Budapesta, delegat în Comisia reparațiilor de la Paris. A fost în mai multe rânduri deputat și senator, iar între 1926-1927, ministru de Finanțe.
Profesor la Catedra de Economie și finanțe a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj, a elaborat cursul dedicat noțiunilor fundamentale de știința finanțelor și numeroase studii consacrate sistemului bancar și problemelor monetare. În 1928 a fost ales director al Băncii Naționale a României, ulterior viceguvernator, iar între 1944 – 1945, guvernator.
A devenit membru de onoare al Academiei Române în anul 1936. Odată cu schimbarea regimului politic a fost exclus din Academie și supravegheat continuu de securitatea statului până la finalul vieții în 1951.
Licențiat în istorie și geografie al Universității din București, Alexandru I. Lapedatu și-a început cariera la Biblioteca Academiei Române, la Secția manuscrise. Un an mai târziu a fost desemnat secretar al Comisiunii Monumentelor Istorice și al Comisiei Istorice a României, calitate în care a redactat ‘Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice’. Împreună cu Ioan Lupaș a fondat Institutul de Istorie Națională din Cluj în anul 1920, la conducerea căruia s-a aflat până în 1938. Între 1920-1923 a făcut parte din Comisia pentru organizarea muzeelor din Transilvania. Istoric de vocație, a îndrumat timp de aproape douăzeci de ani generații de studenți ai Facultății de Litere și Filosofie din Cluj.
S-a remarcat drept unul dintre cei mai activi oameni politici de la începutul secolului trecut, participând la Conferințele de Pace de la Paris și de la Geneva, în calitate de consilier al delegației române; a fost ales, în mai multe rânduri, senator și președinte al Senatului între 1936 -1937. Activitatea sa de ministru al Cultelor și Artelor în patru guvernele liberale a însemnat instituirea premiilor pentru literatură, fondarea Teatrului de Vest din Oradea, reorganizarea teatrelor din Cluj și Iași, reorganizarea unor muzee din întreaga țară și o contribuție esențială la crearea Școlii de Arte Frumoase de la Cluj; a fost ministru ad-interim la Muncă, Cooperație și Asigurări Sociale. A coordonat activitatea Arhivelor Statului din funcția de director general.
Membru marcant al Academiei Române, a făcut parte din conducerea prestigiosului for în calitate de președinte, vicepreședinte și secretar general până în 1948 când regimul comunist l-a exclus din Academie. În noaptea de 4/5 mai 1950 a fost arestat și întemnițat la Sighet împreună cu alți demnitari din perioada interbelică, unde, după aproape patru luni de detenție, a încetat din viață.
Sesiunea de la Academia Română deschide seria manifestărilor dedicate celor doi, programate în 14 și 15 septembrie. În aceeași zi, la ora 13.30, Muzeul Național de Istorie a României va deschide expoziția „Alexandru și Ion Lapedatu – două destine dedicate României”, care va putea fi vizitată până în 18 octombrie. Expoziția reunește documente, fotografii, manuscrise, cărți și obiecte personale ale celor doi.
Intrarea la sesiunea comemorativă de la Academia Română este liberă, iar manifestarea va fi transmisă și online de Academia Română.
În imagine Prof. Al. Lapedatu în atelierul sculptorului I. Dimitriu Bârlad din Parcul Cornescu, str. D, nr. 16, Bucureşti. Februarie 1937 / Fotografie cu gelatino-bromură / Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe, nr. inv. 201546
