O clujeancă a fost condamnată definitiv la închisoare, 16 ani de detenție, după ce și-a omorât tatăl bolnav de Alzheimer

O clujeancă a fost condamnată definitiv la închisoare, 16 ani de detenție, după ce și-a omorât tatăl bolnav de Alzheimer.

Femeia a fost trimisă în judecată anul trecut pentru infracțiunea de violență în familie sub forma omorului. În primă instanță a fost condamnată la 16 ani de închisoare, dar atât inculpata, cât și procurorii, au atacat decizia. Instanța superioară, Curtea de Apel Cluj, a respins apelul, astfel că decizia Tribunalului Cluj a rămas definitivă.

Parchetul a cerut în apel o pedeapsă mai mare pentru femeie, înspre maximul prevăzut de lege, de 25 de ani. Parchetul a apreciat că pedeapsa de 16 ani de detenție ”este mult prea blândă”, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de prevederile legale, respectiv între 10 şi 25 de ani, ”cu atât mai mult cu cât vorbim de o infracţiune comisă asupra unui membru de familie, tatăl inculpatei, care în plus era şi o persoană vulnerabilă prin prisma vârstei de 81 de ani şi a afecţiunii neurologice degenerative cauzată de vârsta înaintată”.

În plus, au arătat anchetatorii, din probele de la dosar, rezultă o serie de aspecte care justifică, în opinia acestora, o pedeapsă mult mai mare decât cea aplicată de instanţă. Astfel, inculpata ar fi manifestat ”un total dispreţ faţă de cel mai de preţ drept al unei persoane, dreptul la viaţă”, atât la momentul incidentului, prin faptul că în loc să sune la 112, pentru a solicita ajutor pentru tatăl său căzut pe jos, care potrivit susţinerilor din cursul urmăririi penale suferise un AVC sau infarct, respectiv se autolezase în îmbrânceala avută cu inculpata, potrivit celor declarate în faţa instanţei de judecată, ”a preferat să ascundă urmele faptei sale, spălând urmele de sânge, să facă poze cadavrului victimei şi să le trimită pe WhatsApp”.

Totodată, au arătat anchetatorii, din probatoriul administrat rezultă ”cu certitudine” că femeia, în mod intenţionat şi conştient a încercat să şteargă urmele infracţiunii, atât de pe corpul victimei cât şi de pe pardoseală până la sosirea Poliției și a Ambulanței. De asemenea anchetatorii au arătat că inculpata nu a manifestat nici un fel de regret faţă de fapta sa, ”pe care de altfel nu şi-a asumat-o în nici o clipă, în ciuda probatoriului care a fost administrat în cauză prezentând diverse versiuni a celor întâmplate în data de 25 iulie 2021, declaraţia sa din faţa instanţei de judecată – singura de altfel, având în vedere că în cursul urmăririi penale, aceasta a uzat de dreptul la tăcere, cuprinzând numeroase contradicţii, semn că inculpata nu este sinceră”.

De cealaltă parte, inculpata a cerut în apel schimbarea încadrării juridice a faptei, în ucidere din culpă. Avocatul acesteia a arătat că femeia a muncit în străinătate mai bine de 20 de ani ca asistentă medicală, în ultimii ani în Marea Britanie, și a renunţat la serviciu şi s-a reîntors în ţară întrucât nu a dorit să îşi lase tatăl internat in spital sau părăsit în azil.

Inculpata a dat declaraţie doar în cursul judecăţii cu privire la cele întâmplate, iar cu privire la modalitatea în care victimei i-a fost cauzată plaga înţepată a arătat următoarele: ”Am văzut că tatăl meu avea în mână un cuţit şi am observat un altul jos pe care l-a ridicat. În acest context între noi a avut loc o altercaţie, în sensul că tatăl meu voia să iasă, iar eu voiam să îl împiedic să facă acest lucru … Reţin că în timpul acestei altercaţii a spus la un moment dat ”Lăsaţi-mă” şi m-a prins de mâini, fără să îmi amintesc acum în mod clar cum anume şi de unde însă de genul acela în care doi oameni se prind unul de celălalt când se împing reciproc. La un moment dat am văzut că tatăl meu a căzut, eu m-am speriat, am crezut că făcut un AVC sau un infarct, nu mi-am imaginat că ar fi fost rănit de cuţit. În momentele altercaţiei cuţitele erau în mâinile tatălui meu orientate spre mine. Deoarece această altercaţie s-a desfăşurat cu multă rapiditate nu îmi dau seama ce s-a întâmplat dar probabil că mişcându-şi mâinile aşa s-a tăiat tatăl meu, în condiţiile în care mişcările erau foarte rapide, iar el era foarte tulburat. După ce tata a căzut am observat că a mai mişcat picioarele, eu am strigat de două ori ”tati”, după care probabil tatăl meu a încetat din viaţă. După ce a căzut am văzut o pătuţă mică de sânge, însă eu am crezut că aceasta provine de la vreo lovitură cauzată de cădere, eu fiind convinsă că a căzut din cauza infarctului”.

Curtea de Apel însă a arătat că modalitatea în care inculpata a descris derularea evenimentelor ”nu poate fi luată în considerare”, având în vedere cele stabilite prin raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, cu privire la tipul, localizarea şi mecanismul de producere a leziunii, care a cauzat decesul victimei.

În motivarea deciziei Curții de Apel Cluj de a respinge ambele apeluri și de a stabili astfel ca definitivă decizia Tribunalului se arată că referitor la conduita anterioară a inculpatei, dincolo de faptul că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, aceasta a fost o persoană integrată în societate, ”care a realizat venituri licit, a manifestat interes pentru ascensiune profesională, continuând studiile în domeniul medical în străinătate. Totodată persoanele care au ales să trimită caracterizările la dosar au făcut referire şi la preocuparea inculpatei pentru a asigura mijloacele financiare necesare părinţilor săi, trimiţând în mod constant sume de bani acestora pentru a-şi putea întreţine locuinţa. Din susţinerile cetăţeanului italian care a fost partenerul de viaţă al inculpatei reiese faptul că inculpata s-a implicat mult şi în sprijinirea familiei fratelui ei, a trimis constant sume de bani părinţilor, relaţia dintre cei doi deteriorându-se şi din aceste motive”.
”Întoarcerea inculpatei în țară, după ce a locuit aproximativ 20 de ani în străinătate şi avea o poziţie profesională bună, a fost determinată de faptul că a trebuit să aibă grijă de mama ei, de care s-a ocupat până a intervenit decesul acesteia. Ulterior, inculpata a rămas să locuiască cu tatăl ei, persoană diagnosticată cu demenţă mixtă (Alzheimer şi vascular, tulburare delirantă), care necesita supraveghere, în actele medicale depuse la dosar fiind consemnat faptul că era dependent parţial de altă persoană, această persoană fiind inculpata.
În acest context, situaţia psihică a inculpatei s-a degradat, din actele medicale depuse la dosar rezultând că în data de 23 aprilie 2021, a fost diagnosticată cu episod depresiv mediu, iar în iunie 2021 medicul specialist a recomandat creşterea dozei de antidepresiv, având în vedere că simptomatologia se ameliorase parţial, după care inculpata nu s-a mai prezentat la controlul medical recomandat (fila 65 dosar fond). Se pare că inculpata a ales varianta consumului de băuturi alcoolice pentru a putea depăşi situaţia în care se afla”.

Decizia Curții de Apel a fost emisă ieri și e definitivă.

Citește și:

O clujeancă a fost condamnată la 16 ani de închisoare, după ce și-ar fi ucis tatăl bolnav de Alzheimer cu cuțitul

Nici un comentariu

Actual de Cluj