Închide

O clujeancă a fost condamnată la 16 ani de închisoare, după ce și-ar fi ucis tatăl bolnav de Alzheimer cu cuțitul

Actualitate by Actual de Cluj - aug. 04, 2022 0 127

O clujeancă a fost condamnată în urmă cu câteva zile la 16 ani de închisoare, după ce și-ar fi ucis tatăl bolnav de Alzheimer cu cuțitul, în urma unei altercații.

Condamnata e o femeie de 52 de ani care locuia cu tatăl său, bolnav de Alzheimer, și care pe fondul unei altercații spontane l-ar fi înjunghiat pe acesta cu cuțitul.

Fapta s-a petrecut în urmă cu un an, în 25 iulie 2021. În timp ce se afla la domiciliul amândurora, femeia i-ar fi aplicat tatălui său o lovitură cu cuțitul, fapt care i-a determinat acestuia decesul. Motivul – bărbatul ar fi vrut să plece la Huedin, unde ar avea haine depozitate pe care ar vrea să le vândă la târgul de vechituri, fapt neadevărat.

Femeia și-a sunat rudele și le-a trimis poze pe WhatsApp spunându-le că tatăl său ar fi suferit un AVC, dar s-a dovedit că aceasta, asistentă medicală fiind, a conștientizat decesul și cauza acestuia după care a șters urmele de sânge de pe pardoseală înainte ca la fața locului să sosească echipajele de urgență și de poliție. În plus instanța a reținut că femeia, fiind plecată în străinătate unde a fost asistentă medicală pentru persoane în vârstă nu și-a întemeiat până acum o familie la 52 de ani și astfel ”nu este o persoană pe deplin integrată social”.

”În privinţa nivelului de educaţie, vârstei, stării de sănătate, situaţiei familiale şi sociale, tribunalul va reţine că inculpata are studii postliceale sanitare şi superioare de drept, prin urmare din perspectivă educaţională inculpata are abilităţi profunde de a înţelege consecinţele unui comportament antisocial, are calificări profesionale, ultimele locuri de muncă fiind ocupate de către inculpată în străinătate, în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice, iar din ultima caracterizare de la locul de muncă depusă la dosar rezultă că inculpata s-a îndeplinit corespunzător de sarcini, dar fără a excela. Inculpata este în vârstă de 52 de ani, în etapa maturităţii plenare, într-o perioadă în care inculpata ar trebui să se bucure de acumulările de până la această vârstă, dar nu are întemeiată propria familie, are o stare de sănătate aparent bună, însă având în vedere că a lucrat mult timp în străinătate, are legături incerte şi nu foarte trainice cu ţara de origine, şi de asemenea conexiuni încărcate de animozitate cu singurele rude ce i-au mai rămas în ţară. Din această pricină vom reţine că nu este o persoană pe deplin integrată social”.

Decizia de condamnare a fost dată în urmă cu trei zile de Tribunalul Cluj, și poate fi atacată cu apel în zece zile de la comunicare. Instanța a reținut că nu a existat un motiv al crimei, gestul fiind unul spontan. Femeiai-a refuzat, practic, victimei orice ajutor ulterior acestui moment, refuzând să sune la numărul unic de urgență. ”Astfel inculpata, după ce i-a aplicat lovitura victimei, a preferat să ascundă urmele faptei sale, spălând urmele de sânge, să facă poze cadavrului victimei și să le trimită pe WhatsApp în Belgia și respectiv Italia, și abia apoi să-l sune pe fratele său, mințind că tatăl său a făcut un AVC sau un infarct și determinându-l pe acesta să sune, prin soția sa, la numărul 112”, a arătat instanța. ”Apreciem că inculpata și-a formulat toate aceste apărări alambicate, profitând de faptul că în momentul fatidic era singură în apartament cu tatăl său, iar câtă vreme acesta a decedat, ea era singura deținătoare a adevărului despre ceea ce s-a întâmplat între ei, în seara zilei de 25 iulie 2021”.

Redăm din motivarea instanței prezentarea stării de fapt și motivele pentru care femeia a fost condamnată:


Aşa cum vom arăta în cele ce urmează inculpata şi-a construit pe întreg parcursul procesului penal o apărare haotică, care nu are un fir roşu, este lipsită de logică şi consistenţă, cea ce nu poate conduce decât la o singură concluzie şi anume că inculpata nu a spus adevărul, sau nu tot adevărul, în cadrul declaraţiilor şi explicaţiilor date. Singurul lucru necontestat de către apărare, este decesul victimei , tatăl inculpatei, deces care a fost cauzat de hemoragia internă şi externă ce a urmat plăgii înţepat-tăiate.
O primă dovadă că inculpata minte, este cea legată de cantitatea de sânge ce trebuie să se fi scurs în locul în care victima a căzut. Astfel, raportul de expertiză medico legală susţine, indubitabil, că decesul victimei a fost provocat de hemoragia internă şi externă consecutivă plăgii înţepat-tăiate. Or, cu ocazia autopsiei efectuate cadavrului victimei, s-a descoperit în corpul lipsit de viaţă cantitatea totală de sânge de doar 1900 ml (1600 ml în cavităţile pleurale şi 300 ml în cavitatea pericardică).
Cantitatea de sânge din corpul uman variază destul de mult, depinzând de factori precum vârstă, sex, stare de sănătate, etc. Spre exemplu, bărbaţii au mai mult sânge în organism comparativ cu femeile, chiar dacă indivizii, de sexe opuse, au aceeaşi înălţime şi greutate.
Se estimează că volumul de sânge din organismul unui om este în medie de 7% din greutatea sa, un adult în greutate medie de 70-81 kilograme are între 4,7-5,5 litri de sânge.
Deşi victima , părea să aibă mai mult de 81 kg, estimând că avea doar 4,7 litri de sânge, din care 1,9 litri s-au găsit în cadavrul său, la autopsie, rezultă că, prin plaga înţepat-tăiată de la nivelul toracelui superior, acesta a pierdut, cel puţin, aceeaşi cantitate de sânge, dacă nu chiar dublu, ceea ce, sub nicio formă, nu putea produce „pătuţa” de sânge la care s-a referit inculpata în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei.
Prin urmare la faţa locului trebuia să fie o pată mare de sânge, care nu avea cum să nu fie observată de către inculpată, cu atât mai mult cu cât aceasta avea studii medicale, având pregătire de asistentă medicală.
În schimb echipajul de pe ambulanţă sosit la faţa locului, urmat la scurt timp de către cel de poliţie, l-au găsit pe victimă în poziţia indicată de planşele foto de la filele 22-26 din volumul I al dosarului de urmărire penală, în preajma sa, nefiind nicio pată de sânge, nici măcar o „pătuţă”, pe pardoseala pe care zăcea victima, ori pe corpul său, ceea ce înseamnă că inculpata a şters urmele de sânge atât de pe corpul victimei cât şi de pe pardoseală, prin urmare în mod cert a văzut sânge în cantitate mai abundentă decât a lăsat să se creadă, şi în mod cert, date fiind cunoştinţele sale medicale, dacă am admite, prin absurd, că până în acel moment nu a văzut plaga înţepat-tăiată, cantitatea respectivă de sânge trebuia să o facă să îşi pună probleme legat de ce anume s-a întâmplat de fapt cu tatăl său, şi nu să susţină că „pătuţa” de sânge provenea de la rana de cădere – fiind convinsă că tatăl său a murit de infarct.
De altfel că inculpata a șters urmele de sânge de pe cadavrul tatălui său, rezultă cu prisosință și din planșa foto aflată la fila 27 din volumul I al dosarului de urmărire penală, care atestă că atunci când echipa de cercetare la fața locului a sosit în apartamentul familiei și efectuând fotografii asupra cadavrului au observat pe partea laterală stângă a toracelui şi abdomenului urme de substanță brun roșcată cu aspect de curgere, care nu au continuitate spre zona de provenienţă a scurgerii de sânge, adică spre rana din partea superioară a toracelui, semn că inculpata a spălat doar parţial sângele de pe cadavru, respectiv de pe piept şi abdomen, neobservând urmele de curgere de pe partea laterală stânga a corpului.
Că inculpata a desfăşurat activităţi intense de spălare a urmelor de sânge de pe cadavru şi de pe pardoseală, rezultă şi din declaraţia martorei , care a relatat cum în jurul orei 19:00 a auzit din apartamentul familiei o bufnitură puternică, acela fiind momentul căderii victimei, urmată de zgomote de paşi în zona băii principale, ca şi cum cineva umbla prin apartament dintr-un anume loc până la baie, pentru că spăla ceva.
De altfel, cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a stabilit că pe mânerul bateriei din baie era o pată de substanţă brun roşcată, iar în camera unde se afla cadavrul, pe canapea, un cuţit cu urme de substanţă brun roşcată şi un prosop albastru lângă cadavru cu urme de substanţă brun roşcată. a fost examinată, folosindu-se substanţa tipică de reliefare urme de sânge, fiind evidenţiată o reacţie tipică pe clapeta bateriei de la chiuvetă, în interiorul chiuvetei şi pe marginea laterală a căzii. În raportul criminalistic de interpretare a urmelor, se concluzionează astfel că în grupul sanitar au fost desfăşurate activităţi de spălare şi îndepărtare a urmelor de sânge de pe mâinile şi obiectele folosite în contextul ascunderii unor mijloace de probă.
O altă dovadă că inculpata nu a spus adevărul este și faptul că aceasta, deși „credea” că tatăl său a făcut un infarct, este foarte dubios, cunoscut fiind că în astfel de momente esenţială este promptitudinea reacţiei de acordare a primului ajutor celui în cauză, inculpata a preferat să facă poze corpului tatălui său întins pe pardoseală și să le trimită pe WhatsApp în Belgia nepoatei sale, fiicei persoanei vătămate , și în Italia fostului său partener de viață, în loc să sune la numărul unic de urgență 112 pentru ca cei sosiți la fața locului să încerce să salveze viața victimei. Din această atitudine a inculpatei nu se poate desprinde decât o concluzie şi anume aceea că inculpata știa, în mod cert, că sosirea echipajului de ambulanță la fața locului era cât se poate de superfluă, ea cunoscând de fapt momentul și cauza decesului victimei, care nu a fost nici de cum infarctul, ci plaga înțepat-tăiată pe care chiar inculpata a provocat-o.
Mai trebuie să subliniem că raportul de expertiză criminalistică genetică şi raportul criminalistic de interpretare a urmelor, ambele emise de Institutul Naţional de Criminalistică, subliniază că actul de agresiune care a dus la deces a debutat în holul 2, în imediata apropiere a accesului în camera din mijloc, unde au fost descoperite tipare de sânge de picurare. Lovitura a fost aplicată cu cuţitul cu mâner din material plastic de culoare roşu găsit la faţa locului, direcţia loviturii fiind dinspre lateral stânga spre medial, dinspre superior spre inferior şi dinspre anterior spre posterior, victima fiind cu spatele spre dormitor şi faţă în faţă cu inculpata. Potrivit raportului de expertiză criminalistică genetică, proba recoltată de pe cuţitul cu mâner de culoare roşu prezintă sânge uman, iar genotiparea ADN extras a pus în evidenţă un profil genetic majoritar, identic cu profilul genetic al victimei .
Ulterior actului de agresiune, victima s-a prăbuşit la sol, iar în cădere corpul acesteia, în contact cu tocul uşii, a creat tiparul de transfer de forma unei mânjituri. În acest context, în urma căderii, victima s-a lovit cu capul de podea, fiind prezente la autopsie două infiltrate sangvine, temporo-parietal stânga şi parieto-occipital dreapta. Tiparele de sânge fixate cu ocazia cercetării la faţa locului, potrivit raportului criminalistic de interpretare a urmelor, susţin ipoteza în care victima purta un articol vestimentar, raportat la faptul că pe faţa abdomenului victima prezenta două excoriaţii liniare dispuse paralel , care ar fi putut fi provocate în acţiunea de tăiere şi îndepărtare a obiectului vestimentar.
Rezumând materialul probator de la dosar şi interpretarea acestuia, tribunalul va conchide că decesul victimei a fost provocat ca urmare a loviturii aplicate de către inculpată cu cuţitul, pe fondul unui conflict spontan, determinat de faptul că victima vroia să iasă din apartament, iar inculpata dorea să-l împiedice.
Așa cum am arătat, pe parcursul întregului proces penal inculpata a formulat apărări contradictorii.
Inițial aceasta susținut, în fața organelor de poliție care s-au prezentat primele la faţa locului, că tatăl său a făcut un AVC sau un infarct, destul de neclar, aşa rezultă, în tot cazul, din susținerile inconsecvente ale inculpatei, și că nici nu a observat plaga înțepat-tăiată din partea stângă superioară a toracelui victimei. În cele ce au precedat am explicat de ce această susținere a inculpatei este nesinceră și nu poate fi luată în considerare, dat fiind că în mod cert inculpata a văzut cum victimei îi curgea sânge din abundenţă, a spălat aceste pete de sânge, prin urmare trebuia să-și pună probleme legate de proveniența volumului de sânge.
Dându-şi seama de inconsistenţa acestei apărări, inculpata a renunțat la ea, susținând apoi, în fața instanţei de judecată că tatăl său de fapt și-a provocat acea rană, în timp ce ei doi se împingeau, el vroind să iasă, iar ea încercând să-l împiedice. Apreciem că și această apărare este lipsită de consistență, dat fiind că actul medico-legal de la dosar atestă că plaga tanatogeneratoare a avut ca direcție de aplicare din lateral stânga spre medial, de sus în jos, dinspre anterior spre posterior, ori dacă victima, ar fi aplicat această lovitură cu mâna dreaptă, deoarece nicio probă nu relevă că ar fi fost stângaci, este greu de crezut că ar fi dus mâna dreaptă în lateral stânga și din această poziție și-ar fi aplicat lovitura, accidental – aşa cum susţine inculpata, deoarece nu avea ce să caute cu mâna în acea poziţie, câtă vreme inculpata susţine că cuţitele erau îndreptate înspre ea, care se afla faţă în faţă cu victima.
Pe de altă parte, inculpata nu oferă nici o explicație referitoare la cum anume cuțitele, respectiv cuţitul cu care s-a produs plaga, îndreptat înspre ea, ajung/ajunge, în cele din urmă, să fie împlântat de victimă în propriul corp.
Mai mult, deşi victima, după susținerile inculpatei, avea în ambele mâini câte un cuțit, pe care le ținea îndreptate înspre inculpată şi în același timp încerca să o țină de mâini pe inculpată, însă suspect, şi total necredibil, inculpata nu are nici măcar o zgârietură pe corp provocată în cadrul acelei altercații. Acest aspect este o altă dovadă că inculpata minte cu privire la ce anume s-a întâmplat concret între ea şi tatăl său pe parcursul acelei seri fatidice.
De asemenea un alt aspect din care rezultă nesinceritatea inculpatei este reprezentat de susținerile acesteia cum că a avut echimoze pe mâini provocate de la încercările victimei de o ține de mâini, precum și lovituri la cap din cauza faptului că altercația s-a produs în hol, care era o încăpere strâmtă, astfel că inculpata s-a lovit de pereți, în timpul disputei cu tatăl său. În ciuda celor afirmate de către inculpată, a fost examinată medico-legal la data de 27.07.2021, în vederea infirmării unui eventual atac asupra sa de către victimă, iar raportul de expertiză medico-legală că inculpata prezenta leziuni de vechimi diferite, dintr-un interval de timp cuprins între 3 şi 7 zile anterior examinării, dar fără legătură cu ziua în care s-a comis fapta.
În ceea ce privește apărările formulate de către inculpată cu ocazia dezbaterii judiciare a fondului cauzei, vom arăta că aceasta a susținut că apărarea sa nu trebuie să fie clară, ci Parchetul trebuie să formuleze o acuzație clară. Este adevărat că acuzația trebuie să fie clară, iar nu apărările inculpatului, însă atunci când cel acuzat face declarații, acesta își asumă că declarațiile respective pot fi folosite împotriva sa. Din acest punct de vedere orice neconcordanta în declarația celui acuzat poate fi exploatată în defavoarea sa.
Apoi, tot referitor la susținerile inculpatei pe parcursul dezbaterii judiciare a fondului cauzei, trebuie să observăm că deși s-a depășit momentul camerei preliminare și nu se mai poate pune în discuție neclaritate acuzației, aceasta este, totuși, cât se poate de clară şi elocventă, iar faptul că inculpata a înțeles acuzația ce i se aduce rezultă din chiar apărările pe care aceasta le-a făcut. Faptul că actul de acuzare nu detaliază momentul loviturii efective, nu reprezintă o neclaritate a actului de acuzate, deoarece Parchetul a exploatat maxim toate probele pe care le avea la îndemână, în condițiile în care inculpata a refuzat să facă declarații în cursul urmăririi penale, uzitând de unul din drepturile procesuale de care beneficiază. Prin urmare fiind singura persoană care ar fi putut lămuri exact situația, și refuzând să o facă, Parchetul trebuia să utilizeze alte mijloace de probă ce le avea la îndemână, lucru pe care l-a şi făcut, și a explicat de ce anume apreciază că inculpata este cea care a aplicat lovitura victimei.
Aceasta este și opinia tribunalului și anume că, indiferent de contextul în care lovitura a fost aplicată și indiferent care ar fi fost motivul pentru care a intervenit disputa dintre inculpată şi victimă, deşi apreciem că acestea sunt exact cele afirmate de către inculpată, adică o altercaţie spontană determinată de dorinţa victimei de a ieşi din casă, în mod cert rezultă că inculpata este cea care a aplicat această lovitură de cuţit, acest aspect rezultând cu prisosință din conduita ulterioară a inculpatei, care inițial a negat evidenţa şi anume existența unei plăgi înțepat-tăiate, apoi acceptat posibilitatea existenței unei atare plăgi, susținând însă că victima și-a provocat-o, în cadrul altercației pe care cei doi au avut-o. Însă într-o atare situație inculpata nu ar fi avut niciun motiv să spele urmele de sânge de la fața locului și să susțină ulterior că ea nici măcar nu a văzut urme de sânge sau vreo plagă înțepat-tăiată.
Un alt motiv pentru a aprecia că inculpata este cea care a aplicat victimei lovitura, este și faptul că aceasta i-a refuzat, practic, victimei orice ajutor ulterior acestui moment, refuzând să sune la numărul unic de urgență. Astfel inculpata, după ce i-a aplicat lovitura victimei, a preferat să ascundă urmele faptei sale, spălând urmele de sânge, să facă poze cadavrului victimei și să le trimită pe WhatsApp în Belgia și respectiv Italia, și abia apoi să-l sune pe fratele său, mințind că tatăl său a făcut un AVC sau un infarct și determinându-l pe acesta să sune, prin soția sa, la numărul 112. Aşadar, probabil că decesul victimei a intervenit mai aproape de ora 19:00, aspect ce se coroborează cu declaraţia martorei dar şi a martorei , care a relatat că atunci când a fost resunată de doamna de la ambulanţă, aceasta i-ar fi spus că decesul a intervenit cu aproximativ două ore în urmă.
Apreciem că inculpata și-a formulat toate aceste apărări alambicate, profitând de faptul că în momentul fatidic era singură în apartament cu tatăl său, iar câtă vreme acesta a decedat, ea era singura deținătoare a adevărului despre ceea ce s-a întâmplat între ei, în seara zilei de 25.07.2021.
Desigur că ne-am pus problema de ce anume inculpata nu a declarat de la început că tatăl său a încercat să o lovească cu cuțitul, acţionând în legitimă apărare, în contextul în care, în cadrul cercetării judecătorești, a invocat că tatăl său a avut un episod de agresivitate la adresa cadrelor medicale de la Clinica de diabet și nutriție, folosind în cadrul acelui episod un briceag, iar răspunsul a venit destul de simplu și anume din pricina faptului că probabil inculpata cunoștea aspectul că în mediul său de vecini, prieteni și familie, o asemenea poziţie din partea sa nu ar fi credibilă, prin prisma situației sale personale.
Și aici intervine problema consumului de alcool din partea inculpatei. Apărarea a susținut că inculpata nu era sub influența băuturilor alcoolice la momentul la care au venit organele de poliţie la faţa locului. În mod cert, din înregistrările realizate cu body-cam-ul de către polițiștii care s-au prezentat la fața locului în seara zilei de 25 iulie 2021, nu pare că inculpata să fie în stare de ebrietate, dar posibil să fie sub influența băuturilor alcoolice, aceasta manifestându-se coerent şi firesc, cu excepţia faptului că stătea în faţa poliţiştilor destul de neglijent îmbrăcată, răspunzând întrebărilor puse, chiar dacă în legătură cu situația critică despre care a fost chestionată aceasta a dat răspunsuri contradictorii, ele nu se datorează stării de ebrietate, ci situației particulare a inculpatei, care încerca să se salveze și să nu recunoască sub nicio formă că ea este cea care l-a lovit pe tatăl său.
Tribunalul însă nu are la îndemână alte constatări decât cele vizuale ce rezultă din aceste înregistrări. Este posibil ca inculpata să fi mirosit a alcool, deoarece de mai multe ori polițiștii au întrebat-o dacă a consumat alcool, ceea ce ne duce la concluzia că probabil aceștia aveau o bănuială în legătură cu acest aspect, determinată, probabil de aceste contatări ale simţurilor proprii.
Deși nu dorim să intrăm pe terenul speculațiilor, este posibil ca inculpata să fi comis fapta în timp ce se afla sub influența alcoolului, aspect relatat de către persoana vătămată , care a susţinut că, din discuţiile telefonice purtate cu inculpata, a dedus că aceasta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, însă activitatea fizică de îndepărtare a sângelui de pe cadavrul tatălui său și de pe pardoseală, să o fi făcut să-și revină din această stare.
În mod cert, indiferent că la acel moment inculpata se afla sau nu sub influenţa băuturilor alcoolice, dar mai degrabă credem că da, prin prisma ţinutei neglijente abordate, cu desuurile la vedere în faţa celor doi poliţişti, inculpata are probleme legate de consumul de băuturi alcoolice, aspecte care au fost relevate de fratele său – persoana vătămată , de martora , de martora și chiar de martora Lugerdean , prietenă bună cu inculpata și foste colege de școală, care întrebată fiind în legătură cu acest aspect a răspuns că inculpata consumă băuturi alcoolice. De asemenea și martora a declarat că inculpata bea și fumează.
Răspunzând unei alte apărări a inculpatei formulată în cadrul dezbaterii judiciare a fondului cauzei, vom arăta că inculpata nu a avut un motiv preconstituit de a-şi omorî tatăl. De altfel nici Parchetul nu reține acest lucru, intenția în uciderea părintelui său fiind una repentină (spontană), care a intervenit pe fondul acelei altercații determinate de faptul că victima vroia să iasă din casă.
Legat de aspectul că polițiștii care s-au prezentat la fața locului, în urma sesizării lor de către echipajul de ambulanță, ar fi fost implicați în mai multe scandaluri, această apărare este total lipsită de consistență și nu are nicio legătură cu cauza de față, în condițiile în care înregistrările camerei purtate de către polițistul evidențiază un comportament profesional ireproșabil din partea celor doi polițiști.
O altă apărare formulată de către inculpată pe parcursul cercetării judecătoreşti, de data asta, deşi total incoerentă și lipsită de logică, în ansamblul situaţiei faptice relevate chiar de către inculpată, este aceea că, nici nu știm precis, că victima ar fi agresat-o pe inculpată sau că pur și simplu se manifesta agresiv în general, din cauza afecțiunii neurologice pe care o avea, și anume aceea de Alzheimer.
În rest nici o persoană audiată, nu a putut relata că victima era o persoană agresivă. Dimpotrivă, toţi cei audiaţi, inclusiv inculpata, au arătat că victima era o persoană care manifesta multă empatie, era o persoană plină de omenie, harnică și îndemânatică, inculpata îl defineşte ca fiind o persoană cu o nobleţe sufletească aparte, ceea ce nu se prea potriveşte cu susținerile apărării sale, cum că victima ar fi „fugărit niște asistente cu o brişcă în mănă”. Ori aceste susţineri formulate de către avocatul inculpatei, care par să redea un episod de puternică agresivitate, nu par a echivala cu „ușoare tendințe spre aloagresivitate”, așa cum atestă actele medicale.
Tribunalul va trebui să înlăture această apărare deoarece nu acesta a fost motivul pentru care organele judiciare de urmărire penală au suspicionat comiterea unei crime, ci faptul că inculpata a mințit dintru început aceste organe, spunându-i fratelui său că tatăl lor a suferit un AVC sau un infarct, astfel că echipajul de ambulanţă sosit la faţa locului a găsit cu totul altceva, respectiv o victimă decedată ce avea o plagă înțepat-tăiată în zona toracelui superior, pe partea stângă subclavicular, plagă despre care inculpata nu a făcut niciun moment vorbire la acel moment. Or, în mod clar, era datoria organelor judiciare de urmărire penală să ia în considerare și această ipoteză, a unei posibile crime. Prin urmare, nimic altceva sau altcineva, decât propria atitudine a inculpatei a condus organele de urmărire penală şi spre ipoteza unei crime.
ITribunalul va avea în vedere că inculpata a acţionat spontan, fără un motiv determinat şi că nu a urmărit un scop anume.
Tribunalul va avea în vedere şi conduita inculpatei după săvârşirea infracţiunii, reţinând aici faptul că inculpata nu s-a preocupat de soarta victimei, nu a apelat numărul de urgenţă 112, care era vital de apelat în varianta de apărare susţinută de aceasta, cum că era convinsă că victima a făcut un AVC sau un infarct, preferând să trimită poze cu cadavrul tatălui său, întins pe pardoseală, unei nepoate în Belgia şi fostului ei partener de viaţă în Italia, nu a manifestat regret autentic pentru fapta sa pe care, de altfel, nu şi-a asumat-o, iar în cursul procesului penal aceasta a participat la toate termenele de judecată, pentru că era arestată preventiv, dar nu a manifestat o conduită din care să se tragă concluzia că inculpata manifestă căinţă.
Sintetizând aceste date pe baza cărora se va aplica pedeapsa, tribunalul apreciază că, lipsa de regret manifestată de către inculpată şi tendinţa acesteia de a muta atenţia instanţei asupra unor chestiuni colaterale faptei în sine, şi anume asupra relaţiei tensionate, din partea sa doar, cu fratele său – persoana vătămată, se impune aplicarea unei pedepse care nu se poate limita la minimul special prevăzut de lege, dar nici nu trebuie să se orienteze spre maxim, astfel cum acesta rezultă prin aplicarea circumstanţei de agravare a răspunderii penale prev. de art. 199 alin. 1 Cod penal, limitele de pedeapsă fiind închisoare de la 10 la 25 de ani, astfel că i se va aplica inculpatei pedeapsa de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie sub forma omorului, prev. de art. 199 alin. 1 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu