Închide

195 de ani de la dezvelirea Obeliscului Carolina, primul monument laic al Clujului și probabil cel mai vechi încă în picioare în oraș / Povestea monumentului care a fost mutat din Piața Unirii în Piața Muzeului ca să-i facă loc lui Matia

Istorie by Dan Andrei - oct. 07, 2026 0 128

În urmă cu 195 de ani, la 4 octombrie 1831, Clujul dezvelea primul monument cu caracter laic ridicat în oraș. Este, actualmente, și cel mai vechi monument din oraș dacă exceptăm un soclu.

Obeliscul Carolina fusese conceput pentru a păstra memoria vizitei împăratului Francisc I și a împărătesei Carolina Augusta la Cluj, în vara anului 1817. Monumentul se afla atunci în ceea ce este astăzi Piața Unirii. Avea să rămână acolo mai bine de șase decenii, înainte de a fi mutat în Piața Muzeului.

Povestea monumentului începe în august 1817, când cuplul imperial a făcut o vizită în Transilvania, într-un moment în care Imperiul Habsburgic trecea printr-o perioadă dificilă după războaiele napoleoniene. Francisc I și Carolina Augusta au ajuns la Cluj în 18 august și au rămas în oraș până în 27 august.

Vizita a avut și o importantă componentă politică. Împăratul a participat la manifestările dedicate Sfântului Ștefan, a participat la ședința Dietei și a vizitat instituții ale orașului, între care spitalul orășenesc. Cuplul imperial a fost găzduit la palatul guvernatorului Bánffy.

Pentru autoritățile orașului, vizita a devenit un eveniment care trebuia să rămână în memoria Clujului. La inițiativa judelui primar Sámuel Páll, administrația locală a decis ridicarea unei coloane comemorative.

La 1 mai 1818, consiliul orașului a înaintat Guberniului Transilvaniei și curții imperiale cinci proiecte pentru monument. Planurile au fost legate de profesorul de desen Sámuel Nagy și de meșterul constructor György Winkler. În anii următori au fost contractați pentru lucrările de piatră meșterii clujeni Mihály și Antal Schindler, iar pentru lucrările decorative a fost implicat Sámuel Nagy. Proiectul avea însă să se împotmolească dintr-un motiv foarte concret: banii.

Lucrările au avansat greu, iar lipsa fondurilor a întârziat ani de zile ridicarea monumentului. Salvarea proiectului a venit prin implicarea procurorului orașului, Imre Topler, cunoscut și ca orator. Acesta s-a angajat să completeze fondurile și să coordoneze finalizarea monumentului. Topler a schimbat inclusiv concepția artistică a ansamblului. Cei patru vulturi de piatră au fost refăcuți, portretele cuplului imperial au fost comandate la Viena, iar pentru reliefurile care urmau să redea momente ale vizitei a fost apelat sculptorul vienez Josef Klieber, profesor la Academia de Arte din Viena.

O sursă istorică dedicată monumentelor Clujului menționează că Topler a comandat portretele imperiale la Viena în locul celor pregătite inițial de Sámuel Nagy și a solicitat noi reliefuri de la Klieber. Sculptorul vienez a lucrat la Cluj, dar s-a întors la Viena în septembrie 1831, înaintea inaugurării monumentului. În cele din urmă, după mai bine de un deceniu de la primele demersuri, Obeliscul Carolina a fost dezvelit la 4 octombrie 1831, chiar de ziua onomastică a împăratului Francisc. O relatare despre inaugurare, reprodusă ulterior de istoricul presei ardelene Lajos Ürmössy, consemnează că monumentul fusese ridicat în mijlocul Pieței Mari din Cluj și că a fost dezvelit la 4 octombrie 1831, de ziua onomastică a împăratului.

În primul număr al ziarului se face mențiune despre monumentul (coloana comemorativă) din piața principală a Clujului. După ce se arată că sculptura este vestitoarea faptului că, potrivit ei, regele Francisc și soția sa au fost la Cluj în 1817, într-un loc continuă astfel: „pentru ca această vizită să o poată, cu încuviințarea împărătească și regală, să o perpetueze și posteritatea, … a vrut să eternizeze amintirea sosirii prea-fericite a măriei sale într-o coloană comemorativă, ce urma să fie ridicată în mijlocul pieței mari, din cheltuieli adunate prin donații voluntare. La opera aceasta, care a costat mult, a contribuit din averea sa cetățeanul clujean Topler Imre cu peste 10.000 de forinți bancnote, iar capitala noastră a fost atât de norocoasă încât opera a putut fi încheiată chiar astăzi (4 octombrie) — în ziua onomastică a măriei sale — și o putem privi cu bucurie îndoită.”

În continuare se descrie pe scurt cum arăta coloana comemorativă și demolarea ei, cu menționarea tuturor numelor ei. Coloana comemorativă există și astăzi, dar a fost mutată în altă parte a pieței principale, deoarece simțul estetic nu admite ca lângă uriașa statuie a lui Matia Corvin, aproape față în față cu ea, să stea și un monument mic și pitic. Cu această știre ni se încheie conținutul ziarului, căci știrile interne se referă la ocuparea posturilor oficiale și vorbesc despre holera care bântuia în țară. Dar relatările se limitează în mare parte la rapoarte statistice, din care aflăm următoarele: între 13 iunie și 20 decembrie 1831, în întreaga țară s-au îmbolnăvit 455.954 de oameni, dintre care au murit 196.837. A fost o mare epidemie de holeră și în ’73, când au murit în toată țara 235.000 de oameni, dar frica a existat doar la început, iar cauza morții a fost exclusiv în rândul celor mai săraci; decesele din rândul clasei intelectuale s-au petrecut sporadic. Pe bună dreptate: din tineretul universității clujene a avut loc un singur deces, în persoana contelui Csáky Miklós. L-am înmormântat cu mare fast.

Pentru această operă costisitoare, cetățeanul clujean Topler Imre a contribuit cu mai mult de 10.000 de forinți de hârtie (bankó forint), iar orașul nostru a avut norocul ca lucrarea să poată fi admirată finalizată chiar în acea zi, 4 octombrie, de ziua onomastică a Majestății Sale, cu o bucurie dublă.

În continuare este descrisă pe scurt înfățișarea coloanei și este prezentată demontarea ei, bucată cu bucată. Coloana comemorativă există și în prezent, dar a fost mutată într-un alt loc din piața centrală, deoarece nu corespundea simțului estetic ca, lângă statuia uriașă a lui Matei Corvin, respectiv aproape în fața acesteia, să se afle și o statuie mică, „pitică”.

Obeliscul avea aproximativ zece metri înălțime și era mult mai complex decât sugerează astăzi numele de „obelisc”. Pe una dintre fețe era reprezentată stema orașului, iar pe o altă latură se afla inscripția comemorativă. Celelalte fețe prezentau scene legate de vizita imperială.

Unul dintre basoreliefuri înfățișează intrarea cuplului imperial în oraș prin Poarta de Mijloc, într-o trăsură însoțită de călăreți, în timp ce locuitorii Clujului îi întâmpină. Celălalt reprezintă vizita la spitalul orașului: împărăteasa Carolina este prezentată oferind ajutor unei femei sărace îngenuncheate.

Aceste două scene au fost realizate de Josef Klieber. Monumentul păstrează astfel nu doar memoria celor doi suverani, ci și o imagine sculpturală a modului în care autoritățile doreau să prezinte vizita imperială și relația dintre familia domnitoare și oraș. În partea superioară se află medalionul cu portretele cuplului imperial, încadrat de un înger care poartă efigiile într-o cunună de lauri. La cele patru colțuri ale monumentului au fost amplasați vulturi din piatră, fiecare ținând în cioc o cunună de lauri din fier forjat.

Coloana propriu-zisă și o parte a elementelor decorative au fost realizate de meșteri locali, între care Schindler Mihály și Antal, în timp ce reliefurile au fost realizate de Klieber. O cercetare dedicată locurilor memoriei din Cluj indică și numele fierarului Henczenberger János pentru coroanele de fier ale vulturilor.

De ce „Carolina”?

Numele monumentului este legat direct de împărăteasa Carolina Augusta, dar și de memoria pe care vizita ei a lăsat-o în oraș. Carolina a vizitat în 1817 spitalul orășenesc și i-a oferit o donație. Instituția a ajuns să poarte numele împărătesei, devenind Spitalul Carolina. Piața în care se afla spitalul, actuala Piață a Muzeului, a fost cunoscută la rândul ei drept Piața Carolina.

Astfel, atunci când obeliscul a ajuns aici la sfârșitul secolului al XIX-lea, monumentul și piața aveau deja o legătură directă cu memoria împărătesei.

Obeliscul a dispărut din centrul Clujului pentru a face loc lui Matia Corvin

Timp de aproape șapte decenii, monumentul a stat în Piața Mare, actuala Piață a Unirii. Pe măsură ce centrul Clujului a fost reorganizat, însă, vechiul obelisc a devenit un obstacol în noul proiect urban. În 1898-1899, în contextul reamenajării Pieței Centrale și al pregătirii amplasării monumentului Matia Corvin, Obeliscul Carolina a fost demontat și mutat în Piața Mică, actuala Piață a Muzeului. Schimbarea amplasamentului s-a făcut în cadrul transformării Pieței Centrale pentru noul ansamblu monumental dedicat lui Matia Corvin.

„Constructorul monumentului din piața principală.

Acum, când monumentul din piața principală este demolat și mutat, nu va fi lipsit de interes să readucem în memorie pe cel care l-a construit. Frigyes Hirschfeld, maestru cioplitor în piatră, a fost tatăl iubit al concetățeanului nostru József Hirschfeld. Acesta a fost un meseriaș cinstit și destoinic, care la începutul acestui secol a făcut o muncă atât de frumoasă, atât în asamblarea marilor blocuri de piatră, cât și în execuția sculpturilor artistice, încât și astăzi ar fi o cinste pentru orice meseriaș iscusit. Ca orice operă veche de meșteșug, și acest monument dovedește că pregătirea profesională a strămoșilor noștri se afla la un nivel atât de înalt, încât nu avem niciun motiv să ne lăudăm cu realizările noastre mari de astăzi.”

Astăzi, Obeliscul Carolina se află în Piața Muzeului, la câteva sute de metri de locul în care fusese ridicat inițial. Este încadrat în lista monumentelor istorice cu codul CJ-III-m-B-07816 și este considerat unul dintre cele mai importante monumente publice neoclasice din Transilvania. E, de asemenea, cel mai vechi monument din Cluj-Napoca, dacă exceptăm soclul fostei statui a Fecioarei Maria, aflat astăzi la intersecția străzilor Mihail Kogălniceanu și Universității. Monumentul original al Fecioarei Maria a fost ridicat în 1744, însă statuia a fost îndepărtată în 1959, iar cea amplasată în prezent este o copie modernă. Soclul este însă cel istoric, astfel că, dacă luăm în calcul elementele originale păstrate in situ, acesta este mai vechi decât Obeliscul Carolina, inaugurat în 1831.

Citește și:

În final, un articol publicat de reputatul istoric Lukács József în revista Apostrof, în urmă cu 21 de ani:

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Dan Andrei

Scrie pe domeniul justiție, urmărind anchete ale poliției și dosarele penale instrumentate de procurori. Acordă atenție subiectelor care privesc educația și serviciile sociale. Este preocupat, de asemenea, de istoria orașului și de poveștile oamenilor care s-au remarcat în comunitate