Închide

VIDEO Solistul trupei Impex, Andrei Dinescu, prezent la Pata Rât, la festivalul romilor din Cluj: „Favele de dimensiunea asta, n-am mai văzut. E sinistru ce este aici. Mă bucur că sunt două zile de bucurie, cu muzică”

ActualitateAdministrațieFestivalTop News by Actual de Cluj - aug. 14, 2022 0 1043

Trupa Impex a cântat la Khetane, festivalul comunității de romi din Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului, în seara a doua a evenimentului. Andrei Dinescu, solistul trupei, spune că a auzit doar din povești despre această zonă unde trăiesc sute de oameni de etnie romă, cu o lună înainte de festival a venit prima dată aici și a rămas șocat.

„Știu orașul. Ultima oară am fost în Cluj când a murit Rodion, rockerul nebunatic din anii 70. Noi am cântat împreună, l-am ajutat să scoată primul disc după 30 de ani, să susțină primul concert după 30 de ani. Am fost atunci la înmormântare. Am rude în Târgu Mureș. O verișoară a locuit în Cluj. Am fost de multe ori în oraș. Despre Pata Rât știu din povești și articole. Am văzut locul acum o lună când am venit prima data să stabilim detaliile pentru Khetane. E cu atât mai șocant cu cât e în contrast cu cel mai bogat oraș din România care este Clujul și cel mai cochet și cel mai și așa mai departe. Aveam și noi favele de acest fel în București și Craiova, dar ele au fost rezolvate de primării. Este șocant că orașe mai sărace decât Clujul au reușit să ajute oamenii, să le găsească locuințe, iar aici nu s-a reușit. Aici văd că este invers. De dimensiunea asta nu am văzut niciodată. Mai aveam în București bucățele de zece case improvizate, dar nu așa de multe. Am mai cântat în fața unui public majoritar rom și este o probă pentru noi”, a vorbit Andrei Dinescu despre experiența sa la Cluj și la Khetane.

Înainte să cânte în Pata Rât la Khetane, Impex a cântat la festivalul Tinerilor Regizori din Craiova, într-o parte a teatrului, Marin Sorescu, afară.

Anul trecut trupa a susținut un concert la Festivalul Electric Castle, la Bonțida.  „A fost o situație din asta: ei, ca și alte festivaluri, au fost acuzați că nu cheamă artiști care cântă manele. Un artist pe care l-au chemat ei a pus manele, apoi ei s-au dezis de acesta. Nu știu dacă ne-au chemat pe noi ca să își mai spele din păcate. Am cântat la festival și a ieșit super. Ne-au ascuns la scena de Jazz. Înaintea noastră au cântat niște copii și au fost vreo 15 oameni în public. Când am început noi cu manele s-a umplut, a ieșit foarte bine. Au fost încântați și ne-au asigurat că ne vor chema și anul acesta, însă nu s-a întâmplat.

Eu am o problemă că sunt albicios, dar sunt și cu lăutarii și pe mine mă cheamă în locuri unde nu sunt chemați lăutarii. Nu știu dacă să boicotez sau să accept invitații. Tot timpul sunt într-o situație ingrată. Aici, la Pata Rât, aș putea trece ca rom. Mai ales că tatăl meu (scriitorul Mircea Dinescu – n.red.) e posibil chiar să fie. E din mahalaua din Slobozia, extrem de populată  de romi. N-a vorbit rromani. Dacă sunt romi, sunt romi românizați. Mama era jumătate unguroaică, jumătate rusoaică. Eu am început cu muzica clasică. Bunica și mama au cântat la pian, a terminat liceul de muzică. Sora mea, la fel, a studiat pianul clasic. Apoi am trecut prin mai multe stiluri, jazz, rock, muzică electronică. Apoi am ajuns la lăutari. Am avut colegi romi la liceul de muzică, studiau și ei muzica clasică dar în paralel cântau și muzică lăutărească, manele. Eu nu mai eram satisfăcut de nivelul meu, după ce trecusem prin toate stilurile pentru că în România rock-ul este slab, jazz-ul este slab. Cu adevărat în lăutărie sunt mulți și foarte buni și ștacheta este foarte sus. Ca să înveți trebuie să stai cu oamenii mai buni decât tine. Rockerii nu erau destui și nici mai buni decât mine. Fiind puțini, imediat la chitară bass, în jumătate de an, eram printre cei mai buni după ce m-am apucat. De ce eram printre cei mai buni? Pentru că erau puțini rockeri în București. Eram 5 basiști. Normal că eu cu nouă ani de vioară în spate eram bun. Și ca să nu mai cred că sunt așa de bun am luat contact cu lăutarii care sunt chiar foarte buni. Pentru învățătură și pentru evoluție. Având contact cu ei și pentru că eram interesat să amestec stilurile pentru că și etniile celelalte au plusurile lor. Mi-a plăcut să amestec ce e mai bun din muzica gagiilor (străini în limba rromani – n.red.) cu ce e mai bun din muzica romilor. Facem o colaborare. Pentru că și în formația asta (Impex – n.red.) suntem și gagii și romi. Deci colaborăm. Cu problema rasismului am empatizat de mic. Poate și pentru că și bunicul era ungur și bunica rusoaică. Taică-miu e un mare fan de lăutari. Lui nu îi plac manelele, are 72 de ani, normal că ascultă muzica pe care a auzit-o de când era mic, care nu erau manelele. Ele sunt varianta modernă a muzicii de petrecere. Este ce produc lăutarii în secolul 21, cu instrumente electronice. Mie îmi plac și cele vechi și cele noi. În capul meu nu e un concurs. Când te ocupi  profesionist de muzică, așa cum mă ocup eu, vezi altfel lucrurile. În general ai mei m-au încurajat. Acum sunt student la limba rromani. Am un proiect cu deținuții romi din penitenciare. Am avut niște concerte cu ei în afara penitenciarului și atunci au venit și bunicii și părinții mei și le-a plăcut la nebunie. Una e să asculți manele pe youtube și care sunt producții de studio, altele sunt manelele cântate live. Lumea nu ajunge la ele, live, pentru că nu sunt la festivaluri, nu sunt la săli de concerte. Le e greu să ajungă. Dacă auzi live și e bună muzica, te cucerește mult mai repede decât o înregistrare. Bunica mea a suferit demult, nu de manele. Ci, când aveam 15 ani și m-am lăsat de vioară clasică, atunci a suferit. Dar la concert la noi i-a plăcut tare”, a mai povestit Mircea Dinescu.

Despre experiența la Pata Rât, solistul Impex a mai spus că a rămas impresionat de copilașii din comunitate și de energia lor.  „Nu vreau să zic vreo prostie, dar m-a impresionat libertatea lor. Normal că le doresc bunăstare, dar li se simte libertatea. Acesta este un clișeu cu romii care apreciază libertatea. Nu vreau să zic că sărăcia e bună, e groaznică, dar într-un fel ciudat, când ei se bucură, se bucură pe bune. Mă bucur că avem două zile de bucurie, în rest e sinistru ce se întâmplă aici, la Pata Rât”, a mai spus Mircea Dinescu.

În echipă mai e și Jerry Boacă din Ferentari, pe care Dinescu l-a cunoscut în timp ce colabora la proiectul cu deținuții din penitenciare. Impex cântă „neomanele”, adică manele reinventate, adaptate la noile stiluri muzicale. Mai precis, houserockmanele. În 2020, ei au lansat Cobra, „o lucrare audio-video ce vorbește despre poziția muzicianului lăutar în societate, cu precădere în zilele-lunile de carantină din anul 2020, când rasismul și xenofobia din păcate au atins noi cote”.

IMPEX LA KHETANE, în PATA RÂT Cluj

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu