Închide

MULTIMEDIA Au pus în scenă "momentul zero" al Revoluției de la Cluj. Cum au murit oamenii acum 25 de ani

ActualitateRecomandarea redacției by Mihai Prodan - dec. 21, 2014 1 2494

Dramatică punere în scenă a tragicelor evenimente din 21 decembrie 1989 din piața Libertății, unde au fost omorâți mai mulți clujeni. După fix 25 de ani un artist pune în scenă „momentul zero” al Revoluției de la Cluj.

Vreme însorită și neobișnuit de caldă pentru un 21 Decembrie azi în Cluj, dar cu zece minute înainte de ora 15.35 în piața Unirii începe să bată Crivățul, care aduce și fulguiala – cam cum era vremea în urmă cu 25 de ani, când în punctul zero al Revoluției din Cluj, în fața Librăriei Universității, mai mulți clujeni cădeau răpuși de gloanțe. Celebrele fotografii ale lui Răzvan Rotta, dar și procesul-verbal al autorităților la două ore după incidente, au ajutat la reconstituirea momentelor de atunci.


Evenimentul are la bază un scenariu inspirat din „fotogramele Revoluţiei” (fotografii realizate de Răzvan Rotta în acele clipe) şi din primul document oficial de constatare a victimelor din Piaţa Libertății (Procesul Verbal „încheiat în 21 decembrie 1989 în legătură cu ridicarea unor cadavre din zona Piaţa Libertăţii Cluj-Napoca”, întocmit de către colonel de justiţie Tit-Liviu Domşa), explică organizatorul, Ciprian Butnaru. Click pe iconița audio ca să auzi ce l-a ajutat în acest demers

Fără alte comentarii, vă prezentăm punerea în scenă a evenimentelor din urmă cu fix 25 de ani:

Am vorbit cu două dintre tinerele care au ajutat la punerea în scenă a momentelor din urmă cu 25 de ani. Ioana Pașca și Anamaria Pop au 21 de ani iar la Revoluția din 1989 nu erau încă născute. Acum sunt studente în anul III la actorie și interpretează o rănită și respectiv una dintre victimele soldaților care au tras la ora 15.35, în 21 decembrie 1989. Le-am întrebat care li se pare cel mai mare câștig al Revoluției, și răspund, fiecare: libertatea de exprimare. Click pe iconiția audio ca să asculți un scurt dialog

Cel care a documentat în amănunt evenimentele din urmă cu exact 25 de ani e jurnalistul clujean Victor Lungu: a publicat deja trei volume pe temă și explică ce s-a întâmplat:

Cadavrele celor împușcați de către militarii Armatei a IV-a Transilvania, în 21 decembrie 1989, pe străzile din Cluj-Napoca, „depozitate” pe holul IML Cluj

Din păcate, armata, în decembrie 1989, şi-a luat foarte în serios noul rol: acela de pază şi ordineun rol total ilegal şi anticonstituţional. Raportul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 (Secţiunea 6: Evenimentele desfăşurate în perioada 16 – 31 decembrie 1989 în municipiul Cluj-Napoca şi judeţul Cluj, Bucureşti 1992) descrie iniţierea acţiunii protestatare din Piaţa Libertăţii după cum urmează: “În ziua de 21.12.1989, în jurul orelor 12.00, în timp ce posturile naţionale de radio şi televiziune transmiteau mitingul din Piaţa Palatului din Bucureşti, în momentul în care Nicolae Ceauşescu a fost întâmpinat cu proteste de către participanţii la miting şi emisiunile radio şi TV s-au întrerupt, din clădirea aflată în Piaţa Libertăţii şi care avea la parter Librăria Universităţii, s-a strigat de 3 – 4 ori «Victorie!». (Ulterior s-a aflat că cel care a strigat – dar nu de la fereastra revistei “Tribuna” ci de la fereastra sediului Asociaţiei Scriitorilor – a fost criticul literar Valentin Taşcu, poet şi cercetător la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară “Sextil Puşcaru” din Cluj-Napoca). Persoanele aflate în piaţă au fost dezorientate, neştiind ce se întâmplă. Ulterior s-a aflat că populaţia Bucureştiului, chemată la «miting de adeziune şi înfierare a acţiunilor de la Timişoara», l-a huiduit pe Ceauşescu. Unele persoane aflate în Piaţa Libertăţii, printre care şi Călin Nemeş, au încercat să oprească trecătorii pentru a organiza ad-hoc un miting de solidaritate cu acţiunile revoluţionare, antidictatoriale, desfăşurate în oraşul Timişoara. Nereuşind acest lucru, acest grup unic protestatar au hotărât să se deplaseze la rude, prieteni şi cunoştinţe, pentru a-i mobiliza pentru ca la orele 15.00 să organizeze o formă concretă de protest împotriva dictaturii şi de solidaritate cu Timişoara. Îhttp://sareinochi.files.wordpress.com/2010/12/pag-053.jpgntâlnirea urma să se desfăşoare în Piaţa Libertăţii. Nemeş Călin şi Radu Negru s-au deplasat în apropiere, la restaurantul Pescarul unde au discutat despre formarea unui grup de demonstranţi care să protesteze în Piaţa Libertăţii. Tot aici s-a aflat că în jurul orelor 14.00, muncitorii de la C.U.G. se pregăteau să se deplaseze spre centrul oraşului pentru a-şi mainfesta solidaritatea faţă de muncitorimea din Timişoara. În jurul orelor 15.00 un grup de aproximativ 15 persoane, între care Călin Nemeş, Matiş Lucian, Lodin Gavril (de fapt, Ladiu Gavril – n.n.), s-au deplasat în Piaţa Libertăţii, iar către orele 15.20, Nemeş Călin s-a adresat celor din jur, solicitându-le să-şi manifeste dezaprobarea faţă de pierderile de vieţi omeneşti săvârşite la Timişoara, încercând totodată să oprească circulaţia publică din zonă. Mai multe persoane au început să scandeze «Jos dictatura!», «Libertate!», «Timişoara!» şi să cânte «Deşteaptă-te române!». Aceste manifestări pro-Timişoara şi antidictatoriale, receptate de persoanele aflate în Piaţa Libertăţii, coroborate cu ştirile propagate de posturile străine de radio despre evenimentele de la Timişoara, a acţiunilor deschise anticeauşiste ce se aflau în derulare în Bucureşti, precum şi pe fondul stării precare economice şi sociale a populaţiei, au permis obţinerea adeziunii unui număr tot mai mare de trecători. Către orele 15.30 – 15.40, mulţimea aflată în piaţă era într-o stare puternic tensionată, opţiunile antidictatoriale se clarificaseră şi se exteriorizau fără teamă. Grupul avea şi un lider care îi striga ideile, fiind ascultat şi urmat de cei cu care venise în jurul orei 15.00 în Piaţa Libertăţii.

 

Citește aici toate amănuntele

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.