Un fost student la Arte Plastice în Cluj a făcut fotografii la Revoluția din Piața Libertății, pe care nu le-a văzut nimeni timp de două decenii.

George Mureșan are acum 55 de ani și e administratorul unei fundații, dar la Revoluția din Cluj era student la UAD și vindea felicitări în piața Mărăști când a auzit primele împușcături. Mureșan rememorează pentru actualdecluj.ro: „eram în Mărăști la sensul giratoriu, vindeam felicitări, și am văzut că se duc TAB-urile în centru, dar și grupuri de bărbați, hotărâți și tăcuți, cred că erau de la CUG și atunci am zis că trebuie să fiu și eu prezent acolo, să fac poze. Am fugit repede acasă după aparat, deși știam că o să pierd din evenimente. Și în drum spre casă, stau pe strada Tulcea din Între Lacuri, am auzit primele împușcături. Mi-am luat rămas bun de la nevast, i-am și spus soției că e posibil să nu mă întorc, mi-am luat rămas bun de la ea, a plâns. Și am plecat în centru cu troleul. A oprit lângă Sora, erau blocate mașinile, o coloană lungă. Am mers cu aparatul ascuns sub haină până în zona pieței Libertății (actuala piață a Unirii-n.red.), unde am găsit un chioșc metalic după care m-am ascuns când au început să tragă, ca să fotografiez mai ferit. Mulți fugeau după colțul străzii, alții s-au pus pe jos”.

Mureșan a surprins și dispozitivul de militari din zona podului Horea, cu tehnica de luptă – aici, după câteva ore, urma să se tragă iar câțiva oameni să-și piardă viața.

A doua zi, în jurul amiezii, Mureșan s-a întors în zona centrală a orașului – cu frica de a-și pierde viața.  „Am plecat în zona centrală pe la amiază, când deja începuse să se anunțe că Ceaușescu a fugit. Era foarte multă lume adunată în piața Libertății. De acolo am coborât în piața Mihai Viteazu, apoi ne-am întors la catedrală. Dacă am mers în prima zi nu am putut sta acasă, i-am zis și soției nu pot să stau, îmi pare rău, și dacă nu mă întorc, trebuie să particip la evenimentul ăsta. Mi-am luat rămas bun pentru orice eventualitate, am și plâns. În prima zi s-au auzit împușcături, știam la ce mă duc. Adică nu știam dacă vor continua sau nu atacurile, orice s-ar întâmpla. Nu era de glumă. A doua zi am stat până am văzut că nu se întmplă nimic. A venit și un prieten și am mers în Grigorescu, la cineva acasă”.

După câțiva ani a fost căutat de reprezentanți ai Armatei, care i-au cerut filmul ca parte din cercetările ce urmau să stabilească exact desfășurarea evenimentelor de la Revoluție. Mureșan a refuzat să le predea filmul, dar le-a dat fotografii tipărite, de 20×30 centimetri. „Au plecat mulțumiți, după câțiva ani m-au chemat și la Tribunal ca să depun mărturie, dar nu mai știu ce am spus”, spune fotograful.

George Mureșan a făcut publice fotografiile pe blogul său după aproape 25 de ani de la evenimente, în urmă cu mai puțin de un an. A făcut fotografiile cu un aparat Praktika L. „Multe au ieșit neclare – emoția, viteza”, spune el acum.

Citește și:

Fotografiile de la Revoluția din Cluj pe care nu le știe aproape nimeni – și de ce fotograful i-a băgat în sperieți pe revoluționari

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.