Închide

Un preot-medic din Cluj vrea să deschidă un spital pentru copiii aflați în stadii terminale.  „Închipuiți-vă cum e să fii sunat de un părinte al cărui copil e în stare terminală și urlă după un strop de ajutor specializat și să nu-i poți fi de folos”

SocialTop News by Actual de Cluj - nov. 14, 2021 0 346

În Cluj funcționează din 2012 centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie, pe strada Fabricii de Zahăr. Aici vin oameni aflați la finalul vieții.

„Vin să treacă demni dincolo, pe cât posibil fără dureri și împăcați”, povestește preotul-medic Bogdan Chiorean, cel care conduce centrul de mai mulți ani. Preotul spune pentru g4media.ro că există liste de așteptare, centrul funcționează zilnic la capacitate maximă, cu 40 de paturi ocupate,  iar cererile sunt enorme.

În plus, aici sună și părinții unor copii aflați în pragul morții, cu boli incurabile. Cu toate că centrul paliativ Sfântul Nectarie nu poate primi minori. Preotul-medic vrea acum să construiască un spital pentru copiii bolnavi, unde să fie angajat personal specializat. Unde copiii să se simtă, pe cât posibil, cât mai aproape de o viață obișnuită. Unde să se joace, să facă diverse activități, să învețe.

„Avem în gând de câțiva ani să înființăm un centru de îngrijiri paliative pediatrice. Serviciile vor fi 100% gratuite. Ne-am documentat pe tema asta. Abordarea e diferită, copilul nu e un adult mic, ci are cu totul alte nevoi. Unii apropiați au început de ceva vreme să confecționeze diverse produse tradiționale, alții și-au oferit disponibilitatea în a pune la dispoziție spații de expoziție pentru eventuale târguri caritabile. Unii au promis ajutor concret cu bani, alții cu materiale de construcții sau instalații”, afirmă preotul Bogdan Chiorean.
În acest moment, spitalele din România sunt nevoite să facă diverse artificii legislative pentru a putea ține, de exemplu, un copil aflat în stadiu terminal de boală sub îngrijire. Ei sunt mutați de pe o secție pe alta, iar medicii încearcă să-i țină cât mai mult. Dar cum România nu are îngrijire paliativă specializată, copiii ajung să fie externați atunci când terapiile curative se epuizează. Practic, ei sunt trimiși să moară acasă, fără ajutor specializat, fiindcă internarea nu se mai justifică, potrivit legii. 
„E o nevoie foarte mare de paliație pediatrică, fiindcă e un segment total neacoperit în România. În toți acești ani de funcționare a centrului de Paliație de adulți, am primit solicitări disperate pentru pacienții minori. Sunt oameni care sună în disperare și cred că există anumite porți legislative. Ne spun: <<știm că nu primiți miniori, dar oare nu s-ar putea? Plătim. Plătim tot, mai mult. Și nu ai ce să faci.  Să-i dai cu ordinele de ministru peste cap?  Închipuiți-vă cum e să fii sunat de un părinte al cărui copil e în stare terminală și urlă după un strop de ajutor specializat și să nu-i poți fi de folos. Ce să-i explici? Credeți că au vreo valoare argumentele raționale când te doare de copilul tău pe care urmează să-l îngropi curând? Sunt mulți copii aflați în stadii terminale, pe care spitalele îi mai pot ține cu foarte mare dificultate pentru că nu au cum. Sunt copii care au nevoie de ajutor, copii care mai au de trăit câteva zile sau poate câteva săptămâni. Mai sunt copii care au boli incurabile, dar cu prognostic mai bun, cum sunt cei cu distrofii musculare, de exemplu. Ei ar avea nevoie permanentă de îngrijire„, adaugă preotul.
Părintele Chiorean a identificat și două locații pentru viitorul centru de paliație pediatrică, un teren din vecinătatea centrului Sfântul Nectarie și fosta clinică de Hematologie din Cluj, care s-a mutat într-un alt spațiu.
„Vom începe în curând documentația și sper să găsim cea mai bună soluție. E mult de muncă, dar e nevoie mare de așa ceva. Și există oameni de bine, există oameni care vor să ajute. Am urmărit, ne-am documentat în ultimii ani despre ce se întâmplă în Occident, unde sunt aceste centre pentru copii, care sunt cu totul diferite față de paliația la adulți. Copilul nu e un adult mic, iar abordarea e total diferită. E nevoie să ai personal specializat, să ai activități, școlarizare. Dacă pornim de la premisa că de ce să mai școlarizezi un copil, că și așa va muri, ai ratat totul. Trebuie să investești în el ca și cum ar avea tot viitorul în față. Și angajarea personalului va fi o piatră de încercare, fiindcă e destul de dificil să găsești oameni disponibili să lucreze cu copii cu asemenea patologii. Dar scrie în Scriptură că „suntem datori noi, cei mari, să purtăm și slăbiciunile celor neputincioși.”
Pretoul-medic Chiorean studiază de mult timp Paliația.  „În urmă cu mai mulți când m-am apucat să citesc diverse studii despre paliație. Am zis atunci că occidentalii sunt ei mai sensibili de felul lor, căci acolo ei atrăgeau atenția cât de dificil este ca personal medical, auxiliar și așa mai departe, să rămâi să lucrezi în acest domeniu. Ei bine, efectele există, iar presiunea este extraordinară. Din acest motiv sunt oameni care renunță să mai lucreze în acest domeniu. Orice pregătire ai avea, tu ești învățat să lupți pentru sănătate, pentru viață. Aici nu vezi sănătate și viață și riști să vezi fiecare caz ca pe un eșec. Dar medicina nu e numai despre vindecare, ci și despre îngrijire, să-i faci unui om suportabile ultimele zile. E suferința mare. Eu mi-i amintesc pe cei mai mulți care au fost la noi. Uneori ne amintim între colegi, stăm de vorbă, ne mai vedem cu familiile. Pe cei pe care i-am întâlnit, fiindcă pe unii nici nu am apucat să îi văd. Cea mai scurtă ședere în centru a fost de două minute. Dar îi percep pe toți ca pe niște oameni.  Seneca a spus că <<fiecare om, oricât de bătrân ar fi, tot mai merită o zi de viață.>> Așa și este, dar sunt și oameni foarte tineri pe care-i vezi că mor. E cumplit. Dar sunt oameni, iar finalul, oricât de dureros sună și oricât de groaznic sună, e parte din firescul vieții. Eu nu am răspuns la toate lucrurile, deși sunt preot. Nu îi pot spune unui bolnav că boala face parte din firescul lucrurilor, mi se pare inept. Încer să fiu lângă ei, lângă toți. Și să mi-i amintesc pe toți.”
Părintele e zi de zi la  Centrul Sfântul Nectarie, unde există liste de așteptare.
„Avem 40 de paturi și sunt ocupate zilnic. Vin oameni de pe lista de așteptare, de unde jumătate sau chiar mai mulți nici nu mai rueșesc să ajungă. Din nefericire există liste de așteptare. E singura variantă mai obiectivă, nu neapărat echitabilă. Avem pacienți de toate vârstele.  Am avut o domnișoară de 25 de ani, avem pe cineva de 36 de ani. Sunt conștienți de ce li se intamplă și mi-e greu să înțeleg de foarte multe ori cum reușesc să își asume boala într-o manieră atât de liniștită. E de învățat. Un domn de 42 de ani mi-a zis că, de când s-a îmbolnăvit, a început să înțeleagă mai multe lucruri decât atunci când era sănătos. Să găsești o bucurie într-o boală incurabilă, pentru mine e ceva de neînțeles.”
Centrul de Îngrijiri Paliative Sfântul Nectarie, din Cluj-Napoca, singurul din această zonă a României, funcționează din 2012 și a fost înființat de Biserica Ortodoxă. Toate serviciile oferite sunt gratuite. Pacienții primesc îngrijire medicală specializată, au suport psihologic și spiritual.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu