Un artist clujean expune la Muzeul Țăranului Român, vernisajul e diseară. ”Am recuperat rame ale geamurilor din clădiri monumentale clujene ce se ”reînnoiesc” cu termopane. Sunt meșterite la sfârșitul secolului XIX lea în atelierele de la Budapesta iar lemnul, feroneria și îmbinările sunt intacte, cu siguranță făuritorii lor au muncit temeinic”
CulturăTop News by Actual de Cluj - feb. 16, 2023 0 261
Un artist clujean expune la Muzeul Țăranului Român, vernisajul e diseară.
E vorba de pictorul Flavius Lucăcel, care deschide diseară la ora 18 în sala Tancred Bănăţeanu expoziția ”Edenul din Silvania”. La vernisaj expoziția e prezentată de criticul internațional de artă Antonio Calderon de Jesus, și de cunoscutul Grigore Leșe.
”Pe fereastră te poţi uita la lume. Din casă. Pe fereastră te poţi uita şi în casă. Din lume. Proiectul lui Flavius Lucăcel ne propune o fereastră-oglindă. Dar şi o fereastră-tablou. O oglindă dramatică, tristă şi veselă, a unei lumi care nu mai există decât în casă. O lume care, de fapt, nu prea mai există. Decât în amintirile unor bătrâni, uitaţi de lume. Nici în Alunişul Sălajului atât de drag pictorului. Pe această fereastră şi muzeu sentimental te poţi uita şi din afara casei, dar parcă artistul ne îmbie să ne uităm din casă. Să ne aducem aminte de lumea modestă dar înălţătoare a satului românesc, de obiectele casnice ori ceremoniale cu care ţăranul şi-a petrecut trecerea prin lume. Tabloul-fereastră poate fi şi „opac”, rod al celebrei autonomii a esteticului, zăgaz între lumi interioare şi lumi exterioare, între cosmos şi microcosmosuri, între lumină şi întuneric. Flavius Lucăcel, cred, susţine mai degrabă o „înălţare” a ferestrei, chiar „plină” de rememorări ale unui trecut fizic, o salvare, fie şi patetică, a unei lumi care, cum spuneam, nu prea mai există. Nu prea mai există nici fereastra mică dublă, specifică caselor vechi, nu prea mai există nici tradiţionalele case vechi, nici ţărani. Există, poate, ţărani care nu au ajuns orăşeni sau orăşeni care nu au devenit ţărani. Ici, colo, mai găseşti case vechi în care mai există o închipuită expoziţie cu lădoaie şi perini… Ţăranul Flavius Lucăcel, până la urmă, ca un găzdăgoi, scoate pe fereastră averea, zestrea satului de odinioară, să o vadă lumea de azi, lume care şi-a pierdut şi deprinderea de a privi pe fereastră. Să se uite, adică, în oglindă. Să-şi rememoreze nemurirea. Şi Edenul din Silvania. Un paradis nu doar imaginar… Şi pentru acest demers – susţinut de Consiliul Judeţean Sălaj şi Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj – Flavius Lucăcel merită felicitat”, prezintă managerul Centrului de Cultură și Artă din Sălaj, Daniel Săuca. Expoziţia va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănăţeanu, până la 5 martie 2023, de marţi până duminică, între orele 10 și 18, cu excepția sărbătorilor legale și a zilei de luni.
Expoziția a fost deschisă și în Madrid, la sediul Centrului Cultural Român, în vară. ”Tablourile expuse sunt practic rame de ferestre recondiționate care încadrează obiecte textile reconvertite: cămăși și cuverturi, vestoane și cearșafuri, ștergare și covoare de perete”, arăta atunci ICR. Prin această expoziție artistul valorifică artistic patrimoniul material și imaterial al Țării Silvaniei. ”Am folosit pentru aceste lucrări: ștergare și țoale vechi țesute de femeile din satul meu Aluniș, Sălaj: Clara Năprădean, Suciu Maria și Rozalia, mama mea”, spunea atunci Lucăcel. ”Geamurile, meșterite de Gheorghe Sână din satul Tihău, mi-au fost dăruite de fiul acestuia, care le-a păstrat cu grijă după demolarea vechii case părintești. Am recuperat de asemenea rame ale geamurilor din clădiri monumentale clujene ce se ”reînnoiesc” cu termopane. Sunt meșterite la sfârșitul secolului XIX lea în atelierele de la Budapesta iar lemnul, feroneria și îmbinările sunt intacte, cu siguranță făuritorii lor au muncit temeinic. Le-am folosit cu bucuria și încrederea unui constructor, ce adaugă într-un edificiu ca liant energia trecută prin mințile și gândurile unui îndelungat șir de creatori din familiile noastre și nu numai. Ieșit din îngrijorarea pierderii rădăcinilor noastre, demersul meu e un îndemn timid să păstrăm ceea ce au făcut ei”.
Flavius Lucăcel (pseudonimul lui Gheorghe Traian Lucăcel) s-a născut pe 26 august 1968 la Aluniş, în județul Sălaj. Pictor cu numeroase expoziții la activ și totodată dramaturg jucat și publicat, ”clujeanul este un polivalent greu de prins într-o formulă”, după cum arăta ICR: a publicat 13 volume de teatru, a fost nominalizat pentru Premiul UNITER pentru cea mai bună piesa a anului 2015 cu ”Singurătatea pietrelor”, a obținut numeroase premii, printre care Premiul Piesa anului conferit de Clubul Dramaturgilor din Bucureşti, Premiul ”Radu Stanca” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România sau Premiul ”Negoiţă Irimie” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. A prezentat o serie de spectacole-lectură și are la activ numeroase proiecte expoziționale.
