Tudor Giurgiu vrea film despre masacrul de la Fântâna Albă din al doilea război mondial. „Lucrăm la scenariu”

Nu a terminat bine a 18-a ediție a festivalului de film Transilvania de la Cluj că regizorul Tudor Giurgiu spune că următoarea producție e un film despre un masacru din al doilea război mondial, de la Fântâna Albă, când rușii au masacrat 3.000 de români. Proiectul e la început, spune el, dar există deja o variantă de scenariu și variante de locații pentru filmare. Nu vor fi la fața locului, spune el, preferabil, ci în Republica Moldova.

Filmul are un buget estimat de 1,5 milioane de euro, iar o parte din bani ar urma să vină de la Centrul Național al Cinematografiei (CNC), sens în care Giurgiu a și depus deja o cerere de finanțare. În paralel, adaugă el pentru actualdecluj.ro, se lucrează la scenariu și urmează să se caute locații de filmare. „Sunt încă foarte departe de locații, distribuție, e un proiect pentru anul viitor. Acum suntem la început, avem un draft de scenariu, urmează la toamnă să lucrăm la el și vreau să merg și în prospecție pentru filmări, în Moldova și în Ucraina”. L-am întrebat dacă vrea să filmeze la fața locului, la Fântâna Albă, dar spune că ar prefera să filmeze în Republica Moldova, „sunt frații noștri, mă înțeleg mai bine cu ei”.

Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord unde între 2.000 și 4.000 de români au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din Uniunea Sovietică în România.

Deși, potrivit unor date, nu au fost omorâți mai mult de 48 de civili, martorii locali au povestit despre un număr de victime mult mai mare, susținând că supraviețuitorii au fost torturați, executați sau îngropați de vii în morminte. Alți supraviețuitori au fost luați pentru a fi torturați și uciși de către NKVD, poliția secretă sovietică, informează wikipedia. Localitatea se află acum pe teritoriul Ucrainei.

Unul dintre supravieţuitorii masacrului de la Fântâna Albă, profesorul Gheorghe Mihailiuc, a relatat scenele înfiorătoare în cartea sa ”Dincolo de cuvintele rostite”, apărută la Editura obştească „Vivacitas” în 2004.

„Peste sate se abătuse teroare bolşevică. Dacă nu făceai cârdăşie cu noii stăpâni, erai pierdut. În aceste condiţii insuportabile, o parte din populaţia română a ţinutului a hotărât să fugă din ţară ca să scape de prigoană.

La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemaţi de dorul libertăţii, au pornit paşii spre Fântâna Albă, la frontieră. Dar pentru mulţi acest drum a fost fără întoarcere. Eram şi eu, împreună cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular şi am văzut cum s-au desfăşurat lucrurile. A fost un adevărat masacru, un genocid. Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam şi ţară a românilor Bucovineni. Deodată, liniştea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morţii s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: «La pământ!». Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată.

În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: «Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!». Dar chiar atunci a început măcelul.

Tragedia de acum jumătate de secol mă nelinişteşte până astăzi, deoarece nu sunt convins că-i imposibilă repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am văzut la Varniţa. Era un adevărat iad de la pământ până la cer. În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge. Aud şi acum strigătele lui cu groaza morţii pe buze: «Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!». În învălmăşeală m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă”.

Nici un comentariu

Actual de Cluj