Toamna decadenței “studențești”
Opinie by Catalin Suciu - oct. 02, 2015 0 1073
Ce au în comun derbedeii de azi cu eroii de ieri? Nimic, în afară de numele pe care au început să-l tăvălească în mocirlă.
“După meci, am plecat cu toții să sărbătorim. Luam masa paralel cu cei de la Arad și apare Petschovschi la noi si zice: “Băieți, mă lăsați și pe mine să cânt cu voi?”. Era o atmosferă extraordinară. Am încins o petrecere și ne-am bucurat toți, așa era obiceiul. Mergeam împreună, după meci, la bere și cantam “Haide U” sau “Când ploaia bate încet intr-una”, astea erau primele noastre de victorie”.
O poveste despre camaraderie, una dintre multele povești frumoase din istoria Universității, spusă de regretatul Mureșan Felician. Era, dacă nu greșesc, prin 2010, când fostul fotbalist avea sănătatea destul de șubredă. M-a primit în casă împreună cu Marta, soția ce i-a fost alături până la final, și mi-a povestit vreo trei ore neîntrerupt despre “cea mai frumoasă perioadă din viață”. Despre prietenia specială care l-a legat de Zoli Ivansuc, despre deplasările pe care le făcea împreună cu Piști Kovacs , despre multe și inestimabile momente.
Finalul mi-l amintesc și acum: “Am iubit toata viata echipa asta și n-am putut s-o las și nu o voi abandona niciodată. Puteam sa plec, dar îmi erau prea dragi echipa și orașul”.
Revenind la prezent, ne vom îndrepta puțin atenția către urmașii nelegitimi care-au preluat tricourile purtate în trecut de Mureșan , Câmpeanu sau Ivansuc. Aflăm că , printre postări ingenuue pe facebook și ieșiri nocturne, tinerii lui “U” Cluj se ciomăgesc între ei. Răzvan Dulap- adus cu mari eforturi acum câțiva ani dintr-o sărăcie lucie din Vatra Dornei la “U” Cluj – și Cosmin Coc- fost Prescură – l-au luat la șuturi pe colegul lor Florin Cordoș. După o suită de evenimente nefericite din căminul în care sălășluiesc, Coc i-a tras o gheată în gură lui Cordoș, în momentul în care acesta s-a aplecat să-și lege șireturile. Și cum bouncerii nu lucrează niciodată singuri, în ajutor i-a sărit și Dulap. Dulap, un cunoscut cu antecedente prin mai toate căminele pe unde-a fost cazat. Zice-se că-i plac foarte mult ușile de la camere , atât de mult încât la un interval regulat de timp dă cu picioarele până le sparge…
Să revenim. La prima vedere, am putea pune incidentul în seama vârstei, una teribilă pentru acestă perioadă sportivă din viața lor, numai că acest caz are o altă explicație ce ține în primul rând de educație.
Ținuta – nu discutăm despre vestimentație – afișată de acești tineri vorbește de la sine pentru că doar răsfoind câteva pagini pe rețele de socializare, aflăm că acești jucători obișnuiesc uneori să se salute între ei cu “Avala!”. Asta nu e vreo exprimare din antichitate, ci face parte din vocabularul lui Nelson Mondialu’ (o simplă căutare pe youtube vă dezmeticește). Alții postează citate războinice din diverse filme , buci goale pipăite de palme bărbătești sau imagini din nopți scăldate-n butelii de vin.
De curând, un alt fotbalist a fost exclus din lot, numitul Octavian Ursu. Schimbat în meciul cu Unirea Târlungeni , pierdut de “U” Cluj, mijlocașul s-ar fi răstit la antrenor: “Ce faci , pe mine mă schimbi? Ce să zic de restu’, că nu-mi ajung nici la glezne!”. Popescu n-a stat pe gânduri și l-a trimis la juniori. Tot Ursu s-a dus la un moment dat la Mihai Teja și i-a transmis imperios să-l bage pe teren că o să-i câștige meciul. Culmea, Teja i-a spus, la fel de autoritar, că poate merge la echipa a doua.
Exemplele pot continua la nesfârșit cu acești pseudo-sportivi îmbătați înainte de vreme de aerul celebrității. Și cântându-le în strună necondiționat, suporterii greșesc, la fel de naivi ca și în alte dăți, crezând că băiețașii de la “U” pot duce numele “U” mai departe.
Ce au în comun derbedeii de azi cu eroii de ieri? Nimic, în afară de numele pe care au început să-l tăvălească în mocirlă. Unde nu-i cap, vai de picioare!
