Facebook: democrație sau tribalism?

Ieri seară am stat la un pahar de vorbă cu nişte prieteni. Una dintre temele discuţiei a fost reţeaua socială Facebook. Cineva spunea că e locul în care se coagulează mici grupuri cu interese convergente, iar unul dintre efecte ar fi un soi de opacitate faţă de opiniile altor grupuri. Context în care ai putea crede cu uşurinţă într-un adevăr „personal”. Cu alte cuvinte, că tu şi ai tăi sunteţi deţinătorii dreptăţii, adevărului şi a altor lucruri esenţiale, absolute. În cazul acesta aş spune că trăim, în plină epocă a relativismului, o resurecţie a bătrânului absolutism ideologic. Un soi de tribalizare, despre care s-a vorbit şi s-a scris mult în societatea postmodernă.
Eu cred că Facebook-ul e mai degrabă o expresie bizară a tribalismului amestecat cu democraţia. Intru zilnic în reţea şi am senzaţia constantă de telecomandă care a luat-o razna şi trece de la un program la altul într-o mişcare continuă. Deşi ochiul este supra-stimulat, de fapt nu te alegi cu nimic. Puţină oboseală, puţină insatisfacţie. Rareori apare un „canal” bun, dar şi atunci atenţia dezertează destul de repede din cauza supra-stimulării vizuale proprie reţelei. Fiecare are televiziunea lui online (mai ofertantă sau mai puţin ofertantă, în funcţie de ierarhia pe care o are în „trib”). Până şi cea mai modestă şi puţin înzestrată persoană poate să aibă momentul ei de glorie, poate să fie vedetă, lider de opinie, victimă compătimită, tipul/tipa plin/ă de haz, oricum, premiantul clasei în ceva anume. Oare nu e o explozie de democraţie, un simulacru (în sensul dat de Baudrillard), devenit mai real decât vechea şi venerata “demokratia”?! Nu zic nici că e rău, nici că e bine. Uneori mă surprinde amploarea acestui fenomen-experiment social.
Până una-alta, voi lua o mică pauză. Command: shut down!

Text scis de Nicoleta Nap (fost jurnalist, în prezent consilier în comunicare)

Nici un comentariu

Actual de Cluj