TIFF 2014. România, țara unde se stinge Marele Ecran. Polonezii și croații împart de la Cluj lecții despre salvarea cinematografelor
Actualitate by Kristina Reştea - mai 31, 2014 0 500
România este statul european cu cu cele mai puține săli de cinema la suta de mii de locuitori, țara unde 78% din orașe nu au astfel de săli și locul unde numărul de bilete vândute la cinema a scăzut de la 156 de milioane în 1989 la 9 milioane în 2013, conform unor statistici prezentate de organizatorii TIFF, care au lansat Campania Salvați Marele Ecran. Invitați din Polonia și Croația au venit la Cluj, ca să arate ce s-a făcut la ei acasă, în cadrul unei conferințe derulate azi în agenda TIFF.
Campania Salvați Marele Ecran, lansată la final de martie, are ca țintă asumată introducearea în următorii șapte ani a 10 săli de cinema în rețeaua sălilor active. De asemenea, în orașele cu peste 20.000 de locuitori ar trebui să existe cel puțin un cinema activ. “Ținta acestei campanii, care va dura cîțiva ani, este să schimbăm harta tristă a României în acest domeniu”, a reiterat Tudor Giurgiu, directorul TIFF.
Una dintre principalele explicații pentru harta săracă în cinematografe modernizate a unei țări ține de faptul că rețelele private de multiplexuri nu investesc în orașe care au mai puțin de 100.000 de locuitori, a subliniat Marta Materska Samek, președinte al Fundației pentru Dezvoltarea Cinema-ului Polonia. În aceste condiții, rămâne în responsabilitatea administrațiilor locale să intervină pentru investiții în servicii culturale, de care să beneficieze toți locuitorii.
„Aproape toate cinematografele (din Polonia, n.red.) sunt digitalizate, dar acum ne luptăm să reconstruim audiența. E o problemă cu educația copiilor. Dacă nu creștem audiența pe acest segment nu vor exista spectatori în viitor”, subliniază poloneza. „Dacă pentru locuitorii unui oraș cum e Clujul nu e o problemă să aibă acces la servicii culturale, într-un oraș cu 20.000 de locuitori ești exclus. Aici vrem să luptăm. Este o condiție esențială pentru dezvoltarea durabilă a societății”, a menționat Materska-Samek. Și cum toate teoriile și bunele intenții se lovesc de problema banilor, reprezentanta uneia dintre cele mai apreciate țări în ceea ce privește absorbția de fonduri europene a explicat și de unde pot să vină finanțări: fondurile de coeziune și cele structurale. „Am folosit acești bani. Sunt mulți bani disponibili pentru a diminua prăpastia dintre regiunile bogate și cele sărace. Banii nu merg doar pentru infrastructură, pe drumuri, ci și în scopuri sociale și pentru a diminua astfel de discrepanțe”, a arătat reprezentanta Poloniei.
În regiunea Malopolska, cu care Transilvania e înfrățită, un proiect de reactivare a început cu 12 cinematografe din orașe mici, iar scopul a fost ca aceastea să devină nu doar spații de cinema, ci și locuri pentru activitate alternativă: teatru, operă, muzică și chiar evenimente sportive. „Trebuie să umpli programul cu un conținut alternativ. Trebuie să te gândești la noul cinema nu doar ca cinema, ci ca centru de viață socială”, a menționat Materska-Samek. Investițiile au adus atât beneficii directe (cum ar fi creșterea numărului de spectatori), cât și unele indirecte. „Cinema-ul din orașul dvs va avea impact în alte aspecte ale vieții, va aduce dezvoltare economică. Dacă ai un cinema, vei avea și o cafenea lângă. De la fillm, oamenii vor vrea să meargă undeva să îl discute. Un cinematograf aduce dezvoltare culturală, educație, promovarea regiunii”, a subliniat poloneza. Parteneriate, lobby, sprijin la Ministerul Culturii și din partea administrațiilor locale, studii serioase de fezabilitatea sunt doar câteva dintre aspectele care trebuie asigurate într-o astfel de campanie de salvare a marelui ecran, potrivit exemplului polonez.
Cu cifre a venit la Cluj Tina Hajon, de la Centrul Audiovizual din Croația, care în 2011 avea 60 de locații de cinema, dintre care 14 multiplexuri, aparținând unor rețele private. Restul de 46 erau săli de cinema independent, cu un singr eran, nedigitalizate, în orașe mici. Proiectul lansat în Croația pentru salvarea și modernizarea de săli de cinema a fost realizat în colaborare cu Ministerul Culturii și administrațiile locale. „Voiam proiecte „taylor made”, adaptate situațiilor particulare din Croația. În ultimii ani, în cadrul proceselor de privatizare, multe cinematografe au fost vândute pe nimic și transformate în restaurante sau magazine chinezești”, a spus Tina Hajon. Au urmat cercetări de teren, tururi în întreaga țară (cu descoperirea de angajați entuziasmați de ideea salvării conematografelor în care lucrau), crearea unor prime contacte cu autoritățile locale și schițe de proiect. Situația a fost prezentată Ministerului Culturii, după care au urmat alte discuții și mișcări de lobby, o prezentare publică, cu statistici și rapoarte în fața factorilor cu putere de decizie: minister, administrații locale, proprietari de cinematografe și Centrul pentru Audiovizual. „La final am venit cu propunerea ca Ministerul Culturii să susțină digitalizarea cinematografel”, a sintetizat Hajon. Proiectul a continuat cu selecționarea cinematografelor care urmau să fie reabilitate, în urma unor planuri prezentate de reprezentanții acestora și pe baza unor criterii anterior stabilite. Din 42 de aplicații, au fost selectate 28 de cinematografe și a fost stabilită susținerea a șase festivaluri de filme din țară. Procedura de achiziție publică a fost demarată la final de 2012 (pentru furnizorii de echipament de cinema digital), iar procesul a continuat chiar cu o schimbare de guvernare derulată între timp.
După selectarea celei mai bune oferte a fost semnat contractul, iar Ministerul Culturii a intervenit cu acoperiea a 60% din costuri, în cazul orașelor mari sau a 70% pentru cinematografele din orașe mici. Restul banilor au venit de la proprietari și din bugetele locale. În octombrie 2013 a avut loc deschiderea națională a cinematografelor digitalizate. Proiectul a avut o valoare totală de 1,7 milioane de euro, din care 1 milion de euro acoperit de Ministerul Culturii, ceea ce a însemnat un cost mediu de 60.000 de euro per cinema. Hajon a prezentat și rezultatele în cifre ale proiectului: la o comparație pe o perioadă de patru luni ante și post-digitalizare a reieșit că numărul de proiecții a crescut cu 100%, audiența a crescut de patru ori, la fel și veniturile. „Cinematograful ne formează personalitățile. Este obligația noastră să investim și să ne asigurăm că următoarele generații vor beneficia de ceea ce am avut noi”, a concluzionat Hajon.
Exemplul lui Boc: Mănășturul
Prezent la dezbatere, primarul Emil Boc a amintit că cinematograful Dacia din Mănăștur urmează să fie redat în circuit, procedura de licitație pentru execuția lucrărilor de modernizarefiind acum în derulare. Asta după ce, în urma a șase luni de dezbateri, chiar locuitorii cartierului au declarat obiectivul ca una dintre priorități pentru alocări bugetare. Boc a promis, încă o dată, sprijin pentru reactivarea Depozitului de Filme, aflat acum în paragină. „Habar nu am avut că există un asemenea loc aici, pentru că nu era în proprietatea municipalității”, a recunoscut Boc. La inițiativa organizatorilor TIFF, municipalitatea a lansat un proiect de hotărâre pentru a solicita Guvernului trecerea depozitului (aflat acum la RADEF) în proprietatea municipalității.
