Senocico și restul lumii

13 ani a condus din teren Universitatea Cluj. 13 ani cu bune și mai puțin bune. A jucat și cu copilul în pântece tot pentru “U” , a jucat ș-atunci când antrenorul naționalei o făcea “mercenară” . Ea , Senocico, care a îmbrăcat același tricou timp de 13 ani.

Când Senocico debuta la Jolidon, Cristina Laslo nici nu mergea încă la școală. Laslo, coordonatoarea de joc din prezent, medaliata cu aur la campionatul mondial U18. Seno a avut-o coechipieră până de curând și i-a lăsat o moștenire grea. “Am jucat toți anii aceștia și am făcut-o cu inima în primul rând. Pentru “U” și pentru Cluj. Cristina și celelalte fete .. Eu îmi doresc din suflet să reușească. Ea are un talent incredibil, dar mai are și foarte mult de învățat. Sfatul meu e să stea cu picioarele pe pământ. Are tupeu. Nu am avut eu conflicte cu ea, dar mi se pare că e cu nasul pe sus. Să fie atentă și să și asculte. Și să joace, să rămână să joace, că de asta are nevoie, de meciuri”, e mesajul pentru vedeta lui U Alexandrion.

Senocico evoluează acum la Deva. A avut și luni un meci și-a jucat pe antibiotice cu CSM București după câteva zile de stat la pat din cauza unei răceli. Vorbește ușor înfundat, dar își aduce aminte cu plăcere de casă. “Mi-e dor de Cluj, de Universitatea, dar mi-ar plăcea să știe și lumea că n-a fost dorința mea de a pleca. Eu aș fi vrut să mă retrag de la Universitatea. Toată carierea mea înseamnă Cluj. E casa mea. Am început să joc prin 2001, cu Tivadar, Vintilă, Andrea Pop. Multe dintre fete s-au și retras între timp. Am jucat și în Liga Campionilor și-am trăit niște momente de neuitat. Până la urmă sunt 13 ani de zile , o carieră. A trebuit să iau în cele din urmă o decizie pentru mine. Am restanțe de-un an de zile , nu le-am primit, am un copil pe care trebuie să-l cresc. Ce era să mai fac? Cu cea mai mare părere de rău am plecat”, povestește Seno.

Tot pentru “U” a jucat și însărcinată. Doctorul i-a spus s-o lase mai moale, dar ea nici n-a vrut să audă. “Mai joc puțin, trebuie să ajut”. A ținut-o așa timp de patru de luni de zile și-ar mai fi jucat ș-atunci, dar nu mai putea să facă față din punct de vedere fizic. “Cât pot, trag de mine. Așa a fost și atunci, așa sunt și acum. Și am de gând să mai joc handbal și-o voi face cât voi simți că fac față. Când va veni timpul, îmi voi da seama că trebuie să mă retrag pentru că nu vreau să păcălesc pe nimeni.”
13 ani a condus echipa din teren , fiind ovaționată de sute de ori la scenă deschisă. Pentru golurile sale, pentru evoluțiile impecabile. Când a jucat în Liga Campionilor, Gyor a vrut să o transfere. Ea a aflat doar după o perioadă lungă de timp. “Nu regret neapărat un transfer în străinătate că am avut mai multe oferte. De unele am știut, de altele nu, cum e și cu Gyorul. Am jucat acasă în Ligă, am pierdut la 4 sau 5 goluri, dar le-a plăcut de mine. Abia apoi am aflat. Și din România am avut oferte, au fost discuții chiar și cu Oltchimul.”
În mod firesc, Senocico a ajuns și la națională, dar selecționerul Tadici a făcut-o “praf” după Olimpiada din 2008 de la Beijing . “Senocico mi-a fost băgată pe gât de cineva. Ea este și o mercenară!”, a atacat-o Tadici. Ș-atunci s-a sfârșit și colaborarea dintre jucătoare și antrenor. “M-a atacat foarte urât. Eu i-am răspuns și asta a fost tot. Nu vreau să mai dezbat acest subiect, e închis pentru mine. Să mă facă el pe mine mercenară? De unde până unde?”
Ajunsă la 33 de ani, jucătoarea nu vede cu ochi buni viitorul handbalului românesc. Și aici îi dă dreptate lui Tadici.
”Cred că mergem tot în jos. Aducerea stranierelor fără limită va aduce un declin mare. Cluburile cu bani vor aduce din străinătate, ale noastre vor sta pe bancă. Nu e normal să ai în națională jucătoare care sunt rezerve la echipele de club. Este păcat, dar eu așa văd lucrurile. Ar trebui să existe o limită la transferul străinelor pentru că astfel ar putea progresa și handbalistele din România.”

Din actuala generație, Senocico a apreciază pe Cristina Neagu, o “luptătoare”, dar nu uită de generația Luminiței Huțupan. “Eu sunt fascinată de jucătoarele românce, dar nu știu când vom mai avea o Steluța Luca, Simona Gogârlă. Îmi aduc aminte cu mult drag de Luminița Huțupan, una dintre cele mai mari handbaliste din lume. Ca și personalitate, ca profesionalism, ca valoare.Era extraordinară.”
Discuția se întrerurpe pentru că urmează un nou antrenament la Deva. “Să le transmiți tuturor clujenilor gândurile mele bune. Salut Clujul meu iubit , de aici, din Deva.”

foto: stiridesport.ro

Mihaela Ani Senocico
“Cred că am avut cea mai bună echipă atunci când am ieșit vicecampioane. Cu Vintilă, Tivadar, Dincă, Chintoan, Paraschiv, Clara Vădineanu, Petroczi, Cartaș.. Atunci mi se pare că aveam cea mai închegată echipă ca joc și relații”

“Am plecat de la Cluj ,mi-am părăsit practic casa, pentru că nu mai puteam să stau pe promisiuni. Am lăsat restanțe pe un an de zile și poate că lumea nu știe că n-am fost plătită nici în perioada în care am fost însărcinată și n-am putut juca. M-am dăruit 13 ani la Cluj, dar chiar nu mai puteam rămâne”

“Cristina Neagu duce greul și acum în națională și poate se pune prea multă presiune pe ea. E o mare jucătoare și mă bucur că a rămas în străinătate, că a semnat prelungirea cu Buducnost. Nu cred că era cea mai bună alegere să se întoarcă în țară”
Mihaela Ani-Senocico are 33 de ani și a jucat 13 la Universitatea Cluj, cu excepţia sezonului 2004-2005, în care a început la Randers HK (Danemarca), dar în iarnă a renunţat, din cauza problemelor de sănătate.

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.