Închide

REPORTAJ Spovedanie fotbalistică la 31 de ani

ReportajSport by Catalin Suciu - mart. 27, 2015 1 1713

“Ce faci, căcatule? Ești șmecher că fumezi trabuc?” Am tăcut și-a venit amenințor. Ce să facem, ne-am luat de piept și-a început tărăboiul. Am încheiat noaptea cu o sticlă bere luată-n cap. Cu un an înainte eram prieten cu ei. Acuma zici că au înnebunit.
Sunt Rareș Soporan și-aș fi putut face mult mai mult în carieră. M-am lăsat de tot la 31 de ani, atâția câți am.  Aveam talent, dar atât mi-a ieșit. Nu regret nimic din ce-am făcut, iar deciziile pe care le-am luat în trecut s-au bazat pe circumstanțele de atunci. În final m-au adus unde sunt acum și sunt fericit.

U Cluj, campioana națională la juniori. Generația lui Cociș, Florescu, Goga , Soporan , Ungurușan . Antrenor: Mircea Cojocaru

U Cluj, campioana națională la juniori. Generația lui Cociș, Florescu, Goga , Soporan , Ungurușan . Antrenor: Mircea Cojocaru

Am iubit fotbalul ca orice copil, pe vremea când nu era facebook și alte prostii de jocuri. Prin 2002 jucam meci de meci la juniorii lui “U”, până când am făcut 18 ani. Am făcut parte dintr-o generație de excepție. Eram mici, așa e, dar buni, îți zic. M-am dus și-am jucat la Iara în Liga a III-a, dar aveam teren de Divizia A, așa era de bun. Era Cristi Dulca antrenor. Eram eu, Sancira, Jula, Goga, toți de la Universitatea.
Sancira era foarte talentat, juca băiatu’ ca Pirlo, dacă vrei, păstrând proporțiile. Mijlocaș excelent, tehnic și inteligent. Viziune , era bun de tot. Nu știu ce-a făcut după aia.

Eu aveam stângul și dreptul, mai știam și eu, fără modestie. Și făceam preluări, nu-mi zbura mingea la 10 metri. O și loveam corect.

Aveam deplasări din alea de C, era greu, erau duri , dar pumni în gură n-am luat și nici n-am prins meci cu tibii rupte, cu picioare rupte. Intrau tare, dădeau la picioare, dădeam și eu. M-am călit la Iara. După un meci la C poți juca fără frică oriunde.   La meciuri venea directorul  de la mină de-atunci și dădea prime de câteva milioane de lei. Condiții aveam la Iara. Era și bazin de recuperare la vestiare. Apoi ne chema la un grătar, un mic, o friptură,  toate cele. Era foarte pasionat, îi plăcea mult fotbalul.

M-am întors la “U”, era nea Dan Anca antrenor. Avea un stil al lui, era foarte amuzant. Când zic asta nu o zic batjocoritor, Doamne ferește. Era plăcut, un om foarte bun și se știa face plăcut, mergeam toți cu plăcere la antrenamente.

“Supi, tre să meri la oculist”

Aveam un meci la Corvinul Hunedoara și vine o minge pe sus și o cam șlefuiesc, n-o prind cum trebuie, dau o lumânare. Și acuma îmi aduc aminte de Nea Dan:  “Supiii,  bă, tu tre să meri la oculist, măăă”. Nu aveam cum să mă supăr. Avea umor, am ținut mult la dânsul.  Era destul de în vârstă, dar mai intra și la câte o miuță cu noi. Așa era el. Lui Giurgiu îi zicea Pozarăș, de la ceva poze, nu știu.  A venit apoi Ion Marin și-am început să mă afirm, jucam meci de meci. M-a vrut Timișoara, era Gică Hagi antrenor și-am plecat, eram tânăr, m-am dus.
Fumezi trabuc, ești șmecher

După aproape un an acolo, prin Ajunul Crăciunului eram în Cluj,  la ziua unui prieten în Șapca Pub, în Mărăști, acasă. Mergeam des pe-acolo, eram prieten cu toți. Și-acuma m-au luat câțiva în colimator, m-au înjurat, m-au făcut în toate felurile, că sunt un gunoi că am plecat. Că sunt șmecher că fumez trabuc. Ne-am luat la bătaie. A venit Nazistu’, era un tip din galerie, s-a ridicat și-a venit spre mine, m-a luat de piept, l-am luat și eu și l-am întrebat ce are cu mine, ce vrea. N-a zis nimic și a încercat să mă lovească direct cu pumnul. M-am ferit și i-am dat eu, în schimb. Apoi m-am trezit cu turma pe capul meu. Am mai apucat, am dat câteva și-am luat-o. Am luat-o destul de rău, îți dai seama. Și-o sticlă-n cap am primit,  una de bere.  Șapca era plină și acolo erau toți suporterii din Groapă din Mărăști. M-au caftit bine dar m-a călit și bătaia aia.

M-am întors la Timișoara bătut , aveam o cicatrice de invidiat între ochi, o am și acuma . Hagi plecase, era Cârțu antrenor și nu-l prea interesa de mine. Mă mai întrebau colegii că ce-am pățit.  “Ce faci, băi, ce-ai făcut, te bați? Nu mai știu ce le-am zis, dar am mințit, am băgat ceva minciună. Apăruse apoi și ceva prin presă, că m-am bătut. Asta este, ce mai puteam să fac?”
Apoi mi-am auzit vorbe peste tot prin Cluj că-s bețiv. Ce naiba, să fim serioși, cui nu-i place să-și trăiască viața? Mi-a plăcut să ies în cluburi, dar n-am avut excese de alcool, cum auzeam.  Eram eu cu încă alți câțiva jucători, dar toți pe Soporan îl vedeau. Că li se pusese pata. Pe mine, pe Buș și pe Dolha. Cu alții nu avea nimeni nimic. Eu eram bețiv, șmecher că fumez trabuc și câte și mai câte.

În fine, de la Timișoara m-au împrumutat la Piatra -Neamț, era Hizo antrenor. Am jucat în pregătire toate meciurile ca titular, am jucat și bine , evoluam cu Narcis Răducan și Schumacher la mijloc, dar prima etapă m-a prins pe bancă. A doua la fel, a treia la fel. Am zis: ce naiba? Joc toate meciurile înainte să înceapă sezonul și când începe nimic. Prin etapa a cincea am prins ceva meci cu Farul.  Nu i-am cerut explicații, nu mi-a dat nici el. Mă antrenam și așteptam să joc.
Hizo era super-energic, făcea sală cot la cot cu noi la vârsta lui. Ne mai venea să râdem, așa , da nu puteam că ne era frică. Asta chiar nu mi-am permis să fac.

Soporan si Szilagyi
După ce-am revenit la Universitatea nu m-au slăbit deloc cu înjurăturile. Din alea nasoale, urâte de tot. Le-aș reproduce , da’ nu pot. Țălnar, în schimb, m-a surprins plăcut. Urma primul antrenament al său,  eu eram abonat la înjurături și el știa asta.  Și înainte să ies pe teren m-a luat deoparte: “Soporane, nu-i băga în seamă că nici io nu-i bag. Fă-ți treaba și o să joci. ” Știu că taică-meu nici nu mai venea la meciuri ca să nu-i audă pe suporteri.  Mi-a plăcut, îl țin minte pe Țălnar. O surpriză.

Apoi cu cine m-am întâlnit? Cu Hizo, el a venit după Țălnar.  Am zis că am pus-o, am zis că mă las de fotbal. Hizo te rupea, cu el am făcut cele mai grele cantonamente, nu avea milă de nimic. Și după ce-a venit nu m-a vrut, a zis clar. “N-am nevoie de Soporan”.
Eram în ultimele șase luni de contract și-am mers, totuși, în cantonament în Antalya, în iarnă. Am avut noroc că era Walter și i-a plăcut de mine atunci, cum mă antrenam, cum mă mișcam, a fost corect. El mi-a prelungit contractul, a trecut peste Hizo. Apoi, cu vreo trei zile înainte să revenim în țară clubul a dat ceva comunicat de presă pe site-ul oficial în care se anunța lotul. Eu eram, Sisi, care e și prietenul meu, nu era trecut. A fost revoluție! Au explodat suporterii: “cum să rămână bețivul de Soporan și Sisi nu?” Eram mulți în lot și am venit cu două avioane. Eu eram cu Sisi împreună. Când am ajuns la aeroport ne-au așteptat vreo 200 de suporteri. M-am speriat și am trimis-o pe soră-mea acasă, care venise să mă ia cu mașina. Mă amenințau, țipau. Am zis că așa nu mai stau. Repet, îmi prelungisem contractul. Păi mă antrenam la Clujana apoi și trebuia să stau 30 de minute după , când toți erau plecați. Era normal asta? Ca să vină firma de securitate să mă scoată la antrenament. Buș și Ungurușan rămâneau cu mine. Stăteam câte juma’ de oră după fiecare antrenament ca să pot pleca. Ce-i asta, ce-am ajuns. Chiar așa?
Apoi m-am antrenat prin parcuri. Eram în ceva club și mă întâlnesc cu Basso și Bonatti, fundașii ăia din Italia. Rupți în gură amândoi.  Îi întreb ce fac, cum merge și dacă n-au cumva antrenament dimineață? Ce să zică, li se rupea ăstora. Și-l sună pe Szolomajer să-l ia la mișto, era vreo 2 dimineața. Se lălăiau la telefoane, nu puteau vorbi, numa râdeau de Szolomajer. N-au pățit nimic, n-a zis nimeni nimic. Ce să mai fac, cum să-ți mai vină de antrenamente? Eu o luam la antrenamente de la suporteri, alții beau de stingeau whisky, din alea grele. Vodcă, altele. Eu când consuman, beam vin, da-mi știam limitele.
Am cerut să plec și m-a luat Ando la Dinamo că îi plăcea de mine. Dar erau deja vreo cinci stoperi acolo,erau acoperiți. După cantonament m-a luat la o poveste bărbătească la el în birou. “Sopi, de ce n-ai mai jucat până acum, în ultima vreme?” I-am zis că am avut probleme cu fanii, i-am explicat istoricul. El mi-a zis: “bă, să știi că mie îmi place de tine foarte mult, dar nu pot să te țin că am cinci fundași și nu știu dacă o să vândă pe careva. Sunt discuții pentru Scarlatache și Moți, nu știu dacă pleacă și nu cred că are rost să te iau să joci la Dinamo II.” A fost corect cu mine, mi-a plăcut de el. A zis în față ce și cum, bravo lui. Eu jucam și gratis, nu-mi trebuiau bani.
Torțe pe stadion. Cu ceferistul Buș

Am zis că plec iar să-mi caut echipă și-am ajuns la Alba-Iulia. Jucam acolo, nu era rău. “U” juca și ea la Alba-Iulia că nu era gata stadionul. Urma derby-ul cu CFR-ul și primesc un telefon. Era RJ din galerie și mă sunase să îi ajut pe fani să introducă petarde și fumigene pe stadion. Colegul meu de cameră era Sergiu Buș, împrumutat atunci de la CFR. Și zice Buș, auzind despre ce vorbesc, mai în glumă, așa.. “Spune-i lui ăsta că dacă-mi dă o torță, ajut și eu”. Nici nu trebuia îmbărbătat, era curajos, era șmecher de mic.
Am stat și m-am gândit și-am zis s-o facem. I-am așteptat pe fanii lui “U” la stadion și le-am zis pe unde să sară gardul ca să le fie mai ușor. Degeaba, erau mulți jandarmi , patrulau încontinuu și i-au prins pe câțiva, n-a mai ieșit planul.
Apoi, în ziua meciului, Baciu, antrenorul nostru de la Alba, ne ia să ne ducă la joc, la derby. Ieșim pe tunelul de sub tribuna a doua și dau să urc în peluză. Mi-am luat o șapcă pe cap, să nu mă recunoască fanii, dar nu crezi că mă vede unu încă de pe pista stadionului și începe iar scandalul? Ca să vezi câtă recunoștință.

Trădare!

Am plecat la Cristi, la Tulcea, un om excelent, jucam meci de meci la B cu el, un tip senzațional. După el a venit Mulțescu pentru o săptămână că a semnat imediat cu Astra, iar după Mulțescu a venit Gache , un tip uns cu toate alifiile. Ne băteam la promovare, dar în retur Iașiul a măturat tot în afară de un singur meci, cel cu noi. I-am bătut la ei acasă, dar ne-am dus să jucăm la Dunărea Galați. Îți zic, ăsta-i singurul meci în care am simțit că ceva nu-i bine. Nu vreau să dau nume că se știu ei, eu zic ce-am simțit. Și-am pierdut atunci că așa au vrut câțiva din echipa mea. Eu jucam fundaș central cu Marincău și ne trezeam singuri în apărare tot meciul. Ei erau tot timpul 4 contra 2, 5 contra 2. Eram singuri, îți spun. Poate că s-a jucat la pariuri, habar n-am, dar ăla n-a fost meci curat niciodată, eu așa cred.  Ori pariuri ori Iașiul. N-a acuzat nimeni pe nimeni, s-a tăcut și s-a mers mai departe. Eu n-am dovezi. A fost 1-0 pentru noi, gol în minutul 3-4 și am pierdut cu 2-1 după pauză.

“Pac-pac” la Chișinău

Am plecat la Milsami, în Republica Moldova. Echipa era din Chișinău, eu stăteam în centrul orașului la hotelul patronului. De obicei era mișto, era liniște, ne vedeam de treabă. Într-o noapte, să vezi. Pe la 12 , când să dorm, aud ceva sunete ca de petarde lângă hotel, la un casino. Ies să văd ce e și se împușcau ăia pe-acolo. A venit poliția,a fost scandal mare.  Eu trăiam bine, un leu românesc era 3,5 moldovenești la vremea respectivă. Eram în regulă, însă vezi tu ce oameni cu bani sunt acolo. Lumea nu știe, dar în Moldova sunt miliardari mari de tot, full de bani. Așa era și patronul nostru Ilan Șor, un tip de vreo 28 de ani cu avere moștenită de la taică-său. Avea bodyguarzi mulți, vreo 11-12. Echipa de fotbal a înființat-o ca să-i cinstească memoria lui taică-său, un mare pasionat de fenomen. Era sufletist Ilan. Da pe cât era de sufletist, toți profitau pe lângă el. Avea și o armată de șerpi.

Rareș și Cristina

Rareș și Cristina

Am plecat și de la Milsami , am 31 de ani și-s în Anglia.  Am o pauză prelungită, am terminat-o cu fotbalul. Stau în sud, în Jersey cu logodnica mea și încerc o carieră aici. Mă întrețin, muncesc ca bartender și urmez cursuri de webdeveloper, că-s pasionat de calculatoare. .  Nu regret nimic, absolut nimic. E viața mea!

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

Scrie un comentariu

Articole similare