REPORTAJ Cei care nu mai pleacă

Aproximativ 2000 de ucraineni au fost cazați în Cluj de la începutul războiului. Un reportaj g4media.ro arată cum pentru unii dintre ei acesta a fost ultimul drum.

Peste 500.000 de refugiați au intrat în România de la începutul războiului, majoritatea femei și copii. Cei mai mulți în tranzit. Alungați de război, cu câte o valiză și câteva lucruri, unii nu se vor mai întoarce niciodată acasă.

În fiecare dimineață ei se trezesc cu imaginea ultimei zile. Cu lucrurile „mici” care până mai ieri erau atât de neimportante, dar care, acum, sunt neprețuite.  Cu un album cu fotografii, cu o jucărie de pluș primită la ultima aniversare sau cu cana preferată.

Acum, în  fiecare noapte visează cum se întorc la blocul lor, „acasă”, la liftul care se strică o dată la două zile și sunt nevoiți să urce până la etajul șaptelea din districtul Pecherskyil din Kiev,din apropierea Pieței Independenței. Kievul a ajuns între timp o umbră ce păstrează doar amintiri. Nu știu cât va trebui să treacă până când vor putea spune din nou „acasă.”

De altfel, pentru Lidya, doctor în chimie, după o carieră prestigioasă în Ucraina, ultima zi de acasă a fost și ultima zi acasă în această lume. Bolnavă, bunica a fost luată de familie după ce au început să cadă primele bombe și au venit cu toții în România, ca prim popas.

Femeia fugise la 12 ani din calea naziștilor, iar acum a fost nevoită din nou să fugă, să își părăsească toată lumea ei.

-Când i-am spus că plecăm, s-a decompensat. Era foarte bine, dar războiul e în mintea ei dintotdeauna”, a spus fiica Lidyei înainte de a pleca în Olanda, alături de soț.

Lidya avea 12 ani în al doilea Război Mondial, când a fost nevoită pentru prima dată să își părăsească casa. Atunci a fugit din calea naziștilor, acum din calea rușilor care vor „denazificarea Ucrainei.”

– De ce nu a stat acasă, dacă tot era bătrână și bolnavă?, a întrebat cineva.

– Nu-i același lucru să mori în liniște sau în război!, a venit și răspunsul.

Pe 20 martie, Lidya a murit în timp ce se afla în găzduire la centrul de Paliație Sfântul Nectarie din Cluj-Napoca. Deși în vârstă, cu 93 de ani în buletin, ea se ținea bine, pe picioare. Comunica, vorbea, umbla. Trăia. Cinci zile a făcut pe drum, din Kiev până în Cluj. A ajuns la centrul paliativ cu picioarele însângerate.

„Avea escare peste tot. Au pornit de acolo și au stat în mașină atâtea zile. Fiica ei ne-a spus că toată această cădere a început subit, după ce au anunțat-o că pleacă cu totul de acasă, că e război. A venit la noi, era foarte rău, cu picioarele toate cu sânge. Cinci zile pe drum. Vă dați seama. Apoi s-a dus”, spune preotul Bogdan Chiorean, cel care conduce centrul Paliativ din Cluj-Napoca.

Continuarea pe G4MEDIA

Nici un comentariu

Actual de Cluj