Povestea „Crăiesei Zăpezii”, statuia vie care face baloane în Cluj și călătorește în Europa
ActualitateReportajTop News by Kristina Reştea - mart. 13, 2015 2 2405
Duminică, la pas, prin Piața Muzeului. Printre crâșme și cafenele, la fiecare colț cineva încearcă să îți vândă un coșuleț de ghiocei, o lalea, un buchet de trandafiri, o zambilă, ceva. E normal, e 8 martie.
Și dintr-o dată, printre pietonii (cu sau fără flori) de pe străzile cu piatră cubică (puține în Cluj) se strecoară și se înalță niște baloane uriașe de săpun, cu irizații de curcubeu. „E ca în Sibiu, la festival!”, îți vine un gând. Dar… de unde vin baloanele? Faci slalom printre oameni, pe urmele sferelor plutitoare. Și iată și sursa! E o statuie albă, care nu e chiar “statuie”, fiindcă se mișcă, lent și cu scop: face baloane uriașe de săpun. „E ca în Barcelona, pe Rambla!”, îți vine un alt gând.
Lumea a făcut semicerc în jurul ei, o micuță în fustă de balerină aleargă după baloane și toată lumea a scos (smart)telefonul pentru poze. „Chiar stă nemișcată?”, întreabă cineva. Micuța balerină mai aleargă un pic după baloane, se mai miră puțin, dar nu mai rezistă: fuge să îmbrățișeze statuia creatoare de baloane.
Fiindcă în Cluj nu vezi așa ceva decât foarte rar, poate de Zilele Clujului, ne apropiem și noi de personaj și încerc să întreb ceva. Naiv din partea mea! Se știe doar că statuile nu vorbesc! Și totuși.. statuia albă îmi primește carnețelul cu spirală (old-fashioned, știu!) și, ca să poată fi găsită după programul de „job”, scrie pe hârtia cu pătrățele un nume.
Maria Cărbunaru (în pauză de muncă „statuară”) povestește pentru Actualdecluj.ro de unde și de ce a apărut personajul. “Statuia apare în oraș și în zile fără o semnificație anume… poate tocmai ca să le dea o semnificație!”, spune Maria. Personajul este inspirat din iarnă, explică ea: e Crăiasa Zăpezii și e albă ca analogie cu o statuie de marmură. „Reflexia soarelui în baloanele uriașe îi dă culoarea de care are nevoie. Dar există și statui vivante de bronz sau alte materiale și chiar mă gândesc pe viitor la posibilitatea aceasta”, completează Maria.
Ziua de muncă
De ce a apărut statuia, care stă câteva ore în oraș? „Din mai multe motive. Unele țin de mine, altele de public și de atmosfera străzii. În primul rând, este o provocare personală continuă și probabil de aceea mă atrage așa de mult. Eu sunt o fire foarte activă și tot timpul trebuie să fac ceva ca să simt că trăiesc, sunt mereu în activitate, iar când n-am o ocupație, găsesc una. Ei, cu statuia e altceva – lucrul pe care trebuie să-l fac este… să nu fac nimic! Iar asta mă intrigă incredibil! Apoi este vorba despre comunitate: reacția oamenilor este de neprețuit! Și cred că am văzut mai multe tipuri de reacții de-a lungul timpului. Pe de o parte sunt copiii, pentru care statuia e ceva ireal, din altă lume. Nu pot să înțeleagă cum poți să fii și de piatră și vie în același timp. Pe de altă parte, sunt „oamenii mari”, care apreciază mai mult aspectul teatral pe care îl dă străzii”, povestește Maria. Iar reacțiile sunt de toate felurile: unii se sperie, alții vor să ducă statuia la evenimentele lor, iar alții rămân descumpăniți. „Am primit și invitații la cină în oraș. E amuzant, nu știu cum ai putea să te gândești să ieși în oraș cu o statuie”, spune “statuia”. Și întâlniri din acestea apar la fiecare ieșire: spre exemplu, duminică a fost micuța balerină. „M-au trecut toți fiorii când m-a luat în brațe. Statuie așa cum eram”, ne povestește „Crăiasa Zăpezii” despre întâlnirea de 8 Martie cu Maria. „Tot Maria o cheamă și pe fetiță”, a aflat personajul alb.
Așadar stai câteva ore în oraș, te miști doar cât să faci baloane, pozezi cu necunoscuți, asculți tot soiul de propuneri, unele amuzante, altele amuzate. Dar… care e concluzia, la final de zi? „Cam tot timpul este bine. Oamenii se bucură, poate își pun întrebări, poate rămân cu imagini și amintiri faine, cu care se vor amuza mai târziu. Și tot timpul se întâmplă ceva interesant! Am auzit niște glume chiar simpatice de când cu statuia. Ultima este a unei doamne care, atunci când am trecut pe lângă ea a spus: hai să donăm sânge, că fata n-are! He, he! Iar financiar (statuia are „pușculiță”, n.red.), în fiecare zi e altceva. Deci n-aș putea spune că am identificat un tipar. Dar, în ansamblu, e o experiență faină și complexă, care merită”, sintetizează Maria Cărbunaru.
Violonistul, statuia și vacanțele boeme: „el face muzică și eu tac”
Dar statuia nu e pusă pe soclu stabil în Cluj. „Crăiasa” a călătorit și mai călătorește. Vă amintiți imaginile acelea celebre din Amelie, în care piticul apărea în poze cu background din diverse orașe? Maria Cărbunaru are și ea un soi de mini-colecție cu statuia albă.
Arhiva Maria Carbunaru
In Sibiu (arhiva Maria Carbunaru)
„De câteva veri, eu și prietenul meu mergem prin alte țări și interacționăm cu străzile și oamenii altor locuri. El e violonist și eu statuie, adica el face muzică și eu tac! Ceea ce e o combinație grozavă! Este foarte interesant să vezi cum arată strada în altă țară. Mergem așa mai boem, cu „ia-mă nene”, dormim la alți oameni acasă, vedem locuri, festivaluri, interacționăm cu persoane noi care ne inspiră de-a dreptul”, povestește Maria. Așa că în portofoliul de drum s-au adunat nu doar alte orașe din România, ci și din Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Franța sau Italia.
In Milano
Iar lista e „work in progress”. „Câteodată am senzația că aștept vara ca pe revelion, pentru că e de departe una dintre cele mai provocatoare experiențe pe care le aduce anul. Acum încă ne gândim la destinații. Poate ceva non-european pe viitor”, plănuiește statuia care tace, alături de violonistul care face muzică.
Ce face statuia când nu e statuie
Maria Cărbunaru lucrează acum în Education Studio, o organizație pe care a fondat-o de curând, alături de câțiva colegi. „Misiunea organizației este de a sprijini dezvoltarea potențialului inovativ al tinerilor, folosind metode de dezvoltare prin artă. Creăm evenimente, ateliere, programe de dezvoltare. Este un mediu incredibil de dinamic. Lucrăm într-o echipă tânără și este un flux incredibil de idei și de creativitate între noi, încât tot timpul simți că mergi mai departe și nu rămâi unde ai fost la începutul zilei”, spune Maria. Acum se pregătște programul ACTitudine, de dezvoltare prin teatru de improvizație.
Felicitari! Foarte draguta povestea, dar si modul de prezentare a contribuit la farmecul sau.
[…] Povestea “Crăiesei Zăpezii”, statuia vie care face baloane în Cluj și călătorește în Eur… […]