Peripețiile unei vacanțe răcoroase și aventuroase / Experiența cu o autorulotă care a parcurs peste 8000 de km, cu un bebeluș la purtător

Pentru mulți o vacanță cu rulota/autorulota poate părea mai degrabă un deranj decât o plăcere, un demers poate prea costisitor, obositor, cam pitoresc și deloc similar conceptului de lux, extravaganței și bifatului de „avuție” cum ne învață trendul pe rețele de socializare. Totuși, în România, în ultimii ani a crescut vizibil acest curent al „campingului”, al pasionaților de călătorii cu rulota/autorulota, cu „vehicule recreaționale” (vezi și fenomenul CamperVan).

E un curent care poate fi asimilat nonconformismului, dacă ne referim la cei care își asumă complet acest stil de viață „nomadă”, călătorind permanent „cu casa” după ei, nefiind legați de locul de muncă decât prin dispozitive care să le asigure acces la internet din oricare punct al lumii. Însă autorulota poate fi categoric o alternativă de vacanță reușită, pentru oricare cuplu, familie sau grup de prieteni, mai ales în contextul actual, când săptămâni în șir am asistat la blocajele din sistemul aviatic, cu sute de zboruri întârziate/anulate în întreaga lume (indiferent de cauze), cu o lipsă totală de incertitudine privind ajungerea la destinația programată, totul pe fondul unui stres excesiv și inutil. Dacă mai punem la socoteală creșterea exorbitantă a prețurilor la biletele de avion, avem câteva argumente solide care să stea în favoarea alegerii autorulotei, plus libertatea deplină pe care ți-o oferă în privința deplasării-cazării-campării.

Despre costuri, peripeții, avantaje și dezavantaje l-am chestionat pe deputatul Sabin Sărmaș, fostul candidat la Primăria Cluj Napoca, cel care nu doar că a optat pentru o vacanță cu autorulota, dar a ales și un traseu foarte lung (destinație Norvegia), având-o alături pe soția sa și fiica de numai 9 luni. Sărmaș a spus pentru Actual de Cluj că s-a considerat mereu un spirit aventuros și explorator, dar cum copilul obligă la mult mai multă precauție și responsabilitate s-a asigurat că autorulota va dispune de absolut toate dotările, având din timp pregătit traseul cu spațiile de campare bifate și toate cele indispensabile unui bebeluș. Chiar și așa, călătoria le-a generat destule peripeții și provocări, dar destinația în sine s-a dovedit a fi mai mult decât inspirată și nu doar din perspectiva peisajelor și locurilor turistice ci și a climei, dacă ne reamintim că în prima jumătate a lunii iulie Europa era cuprinsă de o canicula greu de suportat, în timp ce în Norvegia temperatura nu crește la mai mult de 19-22 grade.

„Traseul dus-întors, cu tot cu timpii de staționare-campare, a durat în total 3 săptămâni. Am plecat din Cluj, am străbătut Ungaria, apoi am trecut prin Austria spre Munchen-Germania unde am avut prima oprire serioasă, pentru că voiam să merg la meciul de fotbal România-Olanda. Apoi am traversat toată Germania până la nord, a urmat Danemarca și apoi Norvegia, care era destinația vacanței noastre. În Norvegia, într-adevăr, printre altele te surprinde clima, chiar dacă te duci pregătit, n-ai cum să nu resimți transferul de la 35 de grade la 18-19 grade. Am prins și zile noroase, cu ploi, cu ceață, cu frig, dar au fost și destule zile cu soare. Oricum, în ansamblu maxima ajungea undeva la 20 de grade. Când ne-am întors spre casă, am luat-o prin Suedia și am urmărit apoi aproape același traseu”, a relatat Sărmaș, precizând că țările nordice au dezvoltată o întreagă rețea de campare pentru autorulote, lucru care ajută foarte mult, mai ales în cazul celor care n-au mai experimentat genul acesta de călătorie.

Închirierea autorulotei l-a costat pe Sabin Sărmaș 110 Euro/noapte (tarifele putând fi negociate de regulă, în funcție și de perioada pentru care se optează), iar aceasta dispunea de absolut toate dotările. Sărmaș spune că nu i-au survenit alte costuri în afara celor pe care le-a estimat și că, în mare, a cheltuit cam cât își propusese. „Dacă e să facem o comparație, numai o cazare banală la noi pe litoral pentru o familie cu unul, doi copii poate ajunge și la 6.000-7.000 de lei, pentru doar 7 nopți, la care se adaugă poate încă pe atât cheltuieli aferente vacanței. Raportat la cum sunt acum prețurile, cred că alegerea autorulotei poate constitui o alternativă mai bună, sigur nu neapărat mai ieftină, dar care în mod cert să-ți aducă niște avantaje și satisfacții, pentru că poți să faci ce vrei, să stai mai multe zile și să campezi unde vrei, iar dacă nu îți place un loc, te poți muta în altul, dacă nu e vreme bună într-o zonă, cauți alta…te gospodărești cum dorești, poți mânca decent la costuri accesibile pentru că dotările din rulotă îți permit lucrul acesta. Așadar, în mod clar sunt niște avantaje spre deosebire de o cazare într-un hotel care te ține blocat într-un loc”, a spus Sărmaș, care a avut cu el și o dronă, dar și alte dispozitive care i-au permis să filmeze și să facă transmisiuni pe rețelele de socializare.

Sigur, Norvegia este o țară foarte scumpă, lucru de care trebuie obligatoriu să ținem seama dacă alegem să ne aventurăm spre această destinație, însă spectacolul pe care îl oferă, cu relieful, peisagistica și chiar și sistemul de organizare, merită toți banii, pentru că experiența câștigată e una fabuloasă, relatează Sabin Sărmaș. Trebuie consemnat că în Norvegia este permisă camparea în natură, acesta fiind un avantaj pentru cei care nu vor să stea permanent prin campinguri și să plătească câte 20-30 de euro pe noapte.

La capitolul inconveniente – mai ales pentru cei care n-au mai experimentat o vacanță cu autorulota – ar fi de menționat suprasolicitarea, pentru că, evident, șofatul pe distanțe mai lungi, plus procesul de alimentare/întreținere a autorulotei, n-au cum să se potrivească multor persoane, cel puțin nu celor care obișnuiesc să lenevească în perioada concediului. Cu autorulota, deconectarea și relaxarea se face cumva tot prin muncă, plus că pot apărea mici incidente, deloc prevăzute, din lipsa de experiență, cărora trebuie să le faci față cu calm, spune Sărmaș, care a povestit și o peripeție de pe traseu, mai precis cu mult dinainte de a ajunge în Norvegia.

„(…) Într-un camping aproape de Hamburg, era deja noapte bine când am ajuns. Parcarea era drăguță, cu încă vreo 3 – 4 rulote parcate, era iarbă, se vedea și un lac lângă. De fapt, văzusem asta înainte, pe net. Am căutat să văd cum plătesc. Care e accesul? Nu găsesc informații decât în germană. Evident, era un loc în care îți luai un plic, puneai banii acolo și-i băgai într-o cutie poștală. Iau plicul. N-aveam cu ce să scriu. Îmi dă nevastă-mea creionul de ochi. Scriu cu litere groase încurc  locul în care pun plicul, că nu se vedea. Era noapte, Cutia poștală era ciudată. Scot plicul cu cheia. În fine, într-un final rezolv. Găsesc și priza de electricitate. Perfect. Alimentăm, Avem curent. Dimineață mă trezesc și încep să mă plimb pe acolo, să văd unde să dau apa de la chiuvetă și de la duș și apa de la veceu, că sunt două rezervoare separate. Era evident cam  unde se poate lăsa aia de la duș și de la chiuvetă. Era un grilaj acolo și o canalizare nu prea era clar unde o las pe aia de la veceu și era o….chiuveta de inox, așa mișto arăta mai mare. Perfect, de aici  alimentezi cu apă potabilă de acolo nu se alimenta cu apă potabilă, aia era apa de spălat, locul în care aruncai apa de la veceu era să pun, apă de la spălat veceul, să pun la rezervorul de… de duș. În fine, rezolvăm problema. Nu îmi ajunge furtunul de apă, Nu e bun adaptorul ăla. Vine un alt domn neamț care era mutat în rulotă, își vânduse casa. Îmi dă furtun de apă. Sunt foarte generoși oamenii în campinguri. Alimentez cu apă, plecăm, mergem mai departe, că avem bateria plină  rezervorul de apă plin, cum credeam noi, ajungem la următoarea locație și constat că nu-i apă, zero, nimic. De ce?? Că soția mea lăsase dușul deschis, robinetul deschis și toată apa pe care am încărcat-o de acolo s-a dus naibii. în Rezervorul de apă gri care iarăși era plin. Și pentru că e plin, tu degeaba mai alimentezi cu apă, că nu mai are unde să se scurgă. Și după o întreagă aventură, am ajuns în Copenhaga. Da, ne-am descurcat pe autostradă. Așa-i cu rulota, înveți”.

Vizitarea Norvegiei merită, însă, tot efortul, iar Sărmaș a relatat câte ceva pe parcursul explorării acestei țări, inclusiv cu imagini și filmări.

@sabinsarmasZiua 12: Pulpit Rock, locul pe care macar o data in viata trebuie sa il vizitezi♬ original sound – Sabin Sărmaș

„Știți scena aceea din Misiune Imposibilă 6, în care Tom Cruise se luptă pe marginea unei prăpastii după prăbușirea unui elicopter, sau piatra aceea rotundă, imensă, blocată între doi pereți verticali, stâncoși, care vă tot apare pe internet, cu oameni stând și pozând pe ea cu brațele deschise. Ambele locuri sunt aici, în Norvegia, și am fost acolo. Pulpit Rock. Așa se cheamă locul în care s-a filmat scena cu Tom Cruise și care este o stâncă de 25 de metri, pe 25 de metri, ce atârnă efectiv deasupra fiordului Lysefjord, sau Fiordul Luminii. Este o stâncă de pe care sar cei care fac „Base jumping”. Dar și foarte cunoscută printre turiști, pentru că doar în anul 2024 au fost acolo peste 300.000  de oameni. Enorm de mult pentru un asemenea loc. Vin în număr atât de mare, pentru că traseul este foarte lejer pentru toată lumea, cu poteci extrem de bine amenajate și cu peisaje care efectiv îți taie respirația la fiecare 5 minute. Puțină lume știe un lucru însă despre acest traseu că a fost îmbunătățit în anul 2013 de către șerpașii nepalezi, ce au făcut o treabă atât de bună că dacă l-am avea pe Valea Prahovei jumătate Bucureștiul l-ar fi făcut în șlapi. Peisajul însă este absolut incredibil. Ne-am oprit acolo, ne-am tras sufletul după câteva ore de mers, am mâncat, am băut o gură de apă, am făcut și câteva poze, recunosc, cu picioarele ușor tremurând, mai ales că aveam copilul în marsupiu cu mine. Despre bolovanul dintre stânci vă povestesc în postarea următoare”.

@sabinsarmas1 km de hău sub mine♬ original sound – Sabin Sărmaș

„Am urcat sau n-am urcat pe Kjeragbolten?  Piatra aceea rotundă care atârna între doi pereți verticali și pe care, dacă nu ești atent, pasul pe care îl faci s-ar putea să fie ultimul din viața ta, că stă la 984 de metri deasupra apei. Partea complicată începe pe ultimii 200 de metri, unde se merge efectiv pe marginea prăpastiei și unde, din nefericire, inclusiv anul acesta, au fost accidente fatale ale turiștilor obișnuiți, nu doar a celor care aleg să sară cu parașuta de pe acea stâncă celebră. Dincolo de acest ultim hop, traseul de 10 km este absolut superb. Vremea era perfectă, ne-am echipat cu pelerine de ploaie că aici totuși vremea se schimbă repede, cu haine mai groase, cu de-ale gurii și am plecat la drum. Traseul începe cu o urcare destul de abruptă, poate cea mai abruptă dintre ele și care  pe ploaie poate fi destul de alunecoasă, dar te ajută niște  lanțuri montate acolo de care te poți ține și care sunt extrem de utile. Și am văzut asta mai ales la coborâre . La întoarcere am făcut prima pauză după această primă urcare, nevoia fiind una super serioasă. Schimbarea scutecului lucru nou pentru mine, cel puțin pe munte. Vine apoi o coborâre spre o căldare super frumoasă, cu un lac și câteva izvoare pe care o facem repede, prea repede pentru standardele de siguranță ale Timeei (soția). Apoi iară o urcare lungă și abruptă, unde deja oboseala a început să se simtă și lanțurile erau mai utile. De data asta nu e tare ușor, cu 15 kg în spate, la deal, care se mai mișcă, care mai vorbesc. Aici începi să te gândești din nou dacă urci pe piatră sau nu…. Dacă ciclistul Kenny Belaey, belgianul care a sărit cu bicicleta pe acea stâncă, a fost zdravăn la cap sau  nu când a făcut asta? În sfârșit am ajuns la Kjeragbolten. La acel bolovan rotund, celebru, și de pe o limbă de zăpadă se vedea  piatra și un tip care stătea acolo și el ușor tremurând. Recunosc, că era un ceh. Te făcea să te treacă toți fiorii pe șira spinării. Am ajuns acolo, am aruncat o privire în prăpastie: 1.000  de metri de hău. Nu-i de glumă. Îmi propun să fac o primă încercare de probă, așa că mă strecor pe lângă stâncă și pe marginea prăpastiei. Pășesc cu grijă. Este o verigă de care te poți ține cu un deget. Ca să văd cum pot să urc efectiv pe bolovanul buclucaș. Ajung la concluzia că se poate. Nu e atât de complicat. Trebuie să nu amețești, să nu aluneci, să nu te dezechilibrezi. Mă întorc cu gândul că o s-o fac, dar apare bariera de netrecut. Timi îmi spune clar că dacă fac asta, îmi fac singur sandvișurile la rulotă, că schimb copilul de scutece 6 luni de acum încolo și că tot 6 luni fac masaj în talpă. Prea mult. Toate pe un ton deloc drăguț. Prea mult, prea mult, prea mult. Nu m-am mai urcat. Așa că m-am mulțumit cu niște poze, ce-i drept absolut superbe, de pe marginea hăului  imens făcute tot de Timi”.

A meritat sau nu efortul deplasării cu rulota până în Norvegia? În mod sigur, răspunde Sărmaș, chiar dacă admite că pe viitor ar schimba un aspect important, respectiv ar alege să închirieze rulota dintr-o țară apropiată sau chiar de la destinație, ca să mai câștige niște zile pentru explorare.

„După 3 săptămâni în 15 metri pătrați, când veți reveni acasă o să vi se pară că apartamentul în care locuiți e foarte mare. Dacă aș vizita Norvegia aș face-o numai și numai cu rulota, în primul rând pentru că au infrastructură fantastică pentru asta. Gasești locuri în care să alimentezi cu apă să scapi de apele uzate, și în al doilea rând pentru că e mult mai ieftin. Nu găsești multe hoteluri în zonele pe care vrei să le vizitezi și dacă le găsești probabil sunt foarte scumpe pentru că Norvegia este o țară foarte scumpă. Mâncarea e foarte scumpă, iar la rulotă ai flexibilitatea să gătești tu, plus flexibilitatea pe care o ai că te poți opri oriunde, poți campa în natură, poți să nu stai să plătești într-un camping 20-30 de euro, poți să te duci să campezi și natură pentru că este un lucru permis.

Trebuie spus, însă, că dacă vrei o vacanță în care să nu faci atceva decât să te relaxezi, să citești, să meditezi, să stai la soare, rulota nu este pentru asta. La rulotă se muncește. Faci curat, campezi, pui apă, alimentezi cu gaz, alimentezi cu electricitate, o grămadă de treabă și când mai ai și un copil lucrurile se complică mai mult, asta pentru cei fără de experiență, pentru că am văzut și rulote cu câte 3 copii si un cățel, deci evident că se poate. Cu siguranță uiți de tot ce ai făcut acasă, e o deconectare totală, nu mai ai cum să te gândești la altele, dar faci un altfel de muncă care te ajută să te relaxezi, însă trebuie să fii oarecum în priză, acesta e adevărul și el trebuie spus celor care se duc în concedii și vor doar să stea la odihnă. Sigur, există și opțiunea de a sta în camping, să-ți întinzi scaunul și masa, să stai la pescuit și la soare, doar acesta nu e în mod special stilul meu, eu nu prea fac asta, sunt setat pe explorare.

Despre Norvegia, e o țară absolut senzațională, țară care evoluează foarte mult, care a avut norocul să dea de petrol și asta i-a schimbat destinul, dar dincolo de petrolul pe care îl are și de faptul să salariile sunt mari (la fel cum sunt și costurile), e o țară extraordinar de frumoasă și mai mult e unică în Europa. Între Alpii elvețieni, Alpii francezi și Aplii italieni sunt mici diferențe, între munții Scandinaviei și Alpi e o diferență totală, fiordurile sunt unice în Europa. Nu mai găsești așa ceva decât în America de Sud. E absolut superb, vremea poate fi o provocare dar e super mișto țara aceasta. Mi-a plăcut incredibil de mult. Ce n-aș mai face, n-aș mai pleca cu rulota din România, aș închiria una poate din nordul Germaniei din Danemarca, din Suedia sau chiar din Norvegia. Cu siguranță mai scump, dar aș scuti vreo câteva zile de mers care sunt și obositoare și plictisitoare. Nu e deloc distractiv să traversezi toată Ungaria, toată Germania sau toată Cehia, poți să scapi de asta și aș schimba lucrul acesta pentru că aș câștiga timp și un oarecare confort mai ales atunci când sunt mai mulți oameni în rulotă care călătoresc cu tine. Concluzie, vă încurajez să încercați măcar o dată. Sunt șanse mari să vă placă. Libertatea pe care ți-o dă rulota compensează orice alt neajuns care poate să apară”.

Actual de Cluj