Începuturile energiei nucleare din România: experimentele strict secrete de la Cluj / Cum au inventat românii ”apa grea” / ”Toate aceste cercetări de la Cluj au fost clasificate ca strict secret”
ActualitateTop News by Actual de Cluj - iul. 25, 2026 0 14
Un grup de tineri cercetători clujeni, obligați să lucreze în secret total, au pus în anii ’50-’60 bazele unui program nuclear care va face din România un jucător mondial. Povestea lor este, în mare parte, necunoscută publicului larg.
Era Războiul Rece. Lumea se împărțea în două blocuri, iar fiecare națiune care voia să conteze pe scena internațională se uita spre atomi. În România anilor ’50, la Cluj, un grup de 15 oameni de știință primea o misiune ce nu putea fi discutată nici măcar acasă, la masa familiei.
Totul a început în a doua jumătate a anilor ’50, când la Institutul de Fizică Atomică de la Cluj – actualul Institut Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologie Izotopică şi Moleculară (INCDTIM) Cluj-Napoca – a luat ființă un grup de cercetători cu un caracter aparte, căruia i s-a dat sarcina să abordeze fizico-chimia separării deuteriului, respectiv a apei grele. Procedeul de separare ales a fost schimbul izotopic dintre apă și hidrogen.
Printre cei aproximativ 15 tineri cercetători se afla un fizician format la Timișoara și Cluj, care urma să devină figura centrală a acestui proiect. Victor Mercea, care mai apoi a preluat conducerea Institutului, era deja un om de știință cu o carieră solidă – profesor titular la Catedra de Fizica Solidului, Magnetism și Electronică de la UBB (acum Catedra de Electricitate și Magnetism) și autor de lucrări științifice. Sub conducerea sa, cercetările au debutat la Institutul de Fizică Atomică de la Cluj în anul 1958.
Câțiva ani mai târziu, cercetarea a primit un nou impuls. Pilotul de laborator pentru cercetarea experimentală a separării izotopice a fost construit la IFA Cluj-Napoca sub coordonarea lui Marius Peculea, care a ajuns la institut în 1959. Este prima instalație pentru separarea apei grele realizată în România, într-un proces de separare la două temperaturi (biterm).
Peculea nu s-a oprit însă la soluțiile deja cunoscute pe plan mondial. Ideea originală a fost de a completa „procesul biterm” cu un proces la două presiuni, denumit de inventatorul său „biterm-bibar”, cu performanțe superioare față de sistemul biterm de două temperaturi – o premieră mondială la nivelul anului 1968.
Toată această activitate științifică de vârf se desfășura în condiții de secret absolut. Participanții la proiectele derulate de-a lungul anilor aveau certificate Strict Secrete de Importanță Deosebită, adică își desfășurau activitățile în condiții necunoscute nici măcar de familiile acestora, iar absolut toate lucrările treceau pe la Biroul Documente Secrete (BDS). ”Toate aceste cercetări de la Cluj au fost clasificate ca strict secret”, arată Nicolae Sfetcu în cartea ”Apa grea: o școală a cercetării științifice și tehnologice românești, o paradigmă în sensul lui Kuhn”.
Cei 12 ani de cercetare la Cluj și-au arătat roadele în 1970. La 1 martie 1970, s-a înființat Comitetul de Stat pentru Energia Nucleară, concomitent cu „Uzina G” la Râmnicu Vâlcea, având ca obiectiv punerea la punct a tehnologiilor de separare a apei grele pe baza rezultatelor și experienței realizate în anii anteriori la Cluj.
Iar momentul de glorie al acestui traseu lung și secret a venit pe 9 august 1976: la „Uzina G” s-a produs prima cantitate de apă grea cu o concentrație de 99,9%.
Succesul a deschis calea spre scala industrială. În 1979 a început investiția de la Drobeta Turnu Severin, care avea să devină una dintre cele mai mari uzine de apă grea din lume – cu o capacitate de 360 de tone pe an. Din anul 2001, sucursala ROMAG PROD a devenit exportator de apă grea de uz nuclear și de laborator în Coreea de Sud, China, Germania, SUA și Elveția.
Victor Mercea, omul care a condus cercetările clujene vreme de decenii, s-a stins din viață în 1987, la Cluj-Napoca, la scurt timp după ce conducea încă Institutul. Marius Peculea, inventatorul procesului „biterm-bibar”, este considerat astăzi unul dintre cei mai importanți ingineri și cercetători români, cunoscut mai ales pentru contribuția sa esențială în producția și dezvoltarea apei grele în România.
Clujul, orașul care a dat lumii prima instalație românească de separare a apei grele și a lansat o industrie care a pus România pe harta nucleară mondială, păstrează această poveste cu discreție. La fel cum cercetătorii săi au păstrat-o, obligați, vreme de decenii.
Citește și:
Ce este, de fapt, apa grea și de ce contează
Apa grea – chimic, oxid de deuteriu (D₂O) – arată și se comportă aproape identic cu apa obișnuită. Are un punct de fierbere ușor mai ridicat (101,4°C față de 100°C), e puțin mai densă și are un gust imperceptibil diferit. Dar în interiorul unui reactor nuclear, diferența față de apa obișnuită este enormă. Reactoarele de tip CANDU, pe care România le-a adoptat în cele din urmă la Cernavodă, folosesc apa grea ca moderator de neutroni și ca agent de răcire. Fără ea, reacția în lanț nu funcționează. Iar apa grea se găsește în natură în proporție infimă – aproximativ o moleculă la 3.200 de molecule de apă obișnuită – ceea ce face producerea ei industrială un proces extrem de complex și costisitor.
