Obiceiuri neobișnuite de Paște la Cluj: păzesc toaca de spiritele rele și împodobesc pomi pentru morți

Tradiții ca vopsitul și ciocnitul ouălor există în multe țări, dar câteva tradiții neobișnuite de Paște pot fi găsite doar în Ardeal – și chiar și în Cluj, nu oriunde: una e specifică zonei de munte, iar cealaltă – zonei de câmpie. Ce au în comun e că sunt atât de vechi încât specialiștii le atribuie origini precreștine, dacice.

În zona munților Apuseni, în special în vecinătatea comunei Gilău ori a orașului Huedin, există încă obiceiul de a „păzi toaca” de spiritele rele, până la Înviere, adică în duminica de Paște. Am vorbit cu un etnolog, Aurel Bodiu, care explică despre acest instrument, toaca, folosit în special în mănăstirile și bisericile ortodoxe: „Toaca e un element foarte vechi. Este un instrument prin care se alungă duhurile rele. Se spune că în perioada aceasta, de la Florii până la învierea lui Cristos, sunt foarte multe elemente malefice care circulă liber în spațiu. De ce? S-a rupt oarecum timpul, între iarnă și primăvara. Și aceste duhuri încearcă să-i atingă pe cei vii, să le facă rău, sunt strigoii, dar și ielele, și duhurile milostive care zboară și așa mai departe. Cu toaca acestea se pot împrăștia, de aceea există toacă și la mănăstiri, dar mai ales în perioada Paștelor începând de joi seara se agață această toacă undeva în cimitir, nu la biserică, ori în jurul ei. Și trebuie păzită, că ea e furată, fie de duhuri rele fie de vrăjitoare. Vrăjitoarele o folosesc în anumite momente ale vrăjii sau se mai folosește toaca în momentul în care este secetă, se aruncă toaca în apă și dezleagă ploile, care sunt foarte necesare”.

Bodiu a asistat în urmă cu câțiva ani la acest ritual: „acum 2 sau 3 ani am fost în zonă, să văd cum ceata de feciori păzește toaca. Mai demult toaca era păzită cu împușcături puternice, pentru că se spune că duhurile fug când tună. Și se făceau fie cu pocnetul bicelor, fie cu pușca. Acum împușcă cu un tub în care bagă carbid, cu apă. Și tună din 10 în 10 minute de joi până la înviere; la înviere vine ceata în biserică, se așează în fața altarului în naos, și acolo predau preotului toaca și arată că n-a fost furată, e în stare bună. Și sunt felicitați, tot feciorii aduc un miel, semnificant pentru zilele de Paști. Și mielul se plimbă printre lume, în biserică”, explică el.

În cealaltă parte a județului, în zona de câmpie, s-a păstrat de mii de ani un obicei neobișnuit – împodobirea unui pom. Obiceiul e vechi de pe vremea dacilor care își înmormântau morții. „Împodobirea pomului vine de la obiceiul vechi de a împodobi pomi la moartea unui om. Se ia o creangă de pom fructifer, pe care se pun mere, bomboane, turte dulci și floricele de porumb care se pune pe o ață”, explică etnologul. Pomul are și un nume, „aer”, care se așează pe altarul bisericii. „Se așează în vinerea mare la înmormântarea Domnului, de fapt, la „aer”, o bucată de pânză pe care e pictată punerea în mormânt, care se pune pe altar. E scos în pronaos și fiecare se închină, cei bolnavi trec pe sub „aerul” respectiv, care închipuie trupul lui Cristos, să fie sănătoși, să scape de boli, mai ales cei care au dureri de spate”.

Comuna Mociu e una dintre cele în care tradiția împodobirii pomilor – sau a crengilor de pom după caz – se păstrează și azi (foto). Secretarul Primăriei, Marin Ban-Boroșteanu, explică: „în popor se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat libere timp de 50 de zile, se întorc în lumea subterană în sâmbata Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni.”

În cele două biserici ortodoxe din Mociu, dar nu doar aici, în fiecare sâmbătă din Postul Paştelui se face pomenirea a morţilor. Pentru slujba de pomenire, în seara de ajun a slujbei, rudele celor dispăruţi în cursul anului, împodobesc în biserică pomi sub care sunt aşezate sticle cu vin, prescuri, colaci, pâine, ouă roşii, colivă şi alte alimente, despre care Ban-Boroșteanu spune că au, toate, semnificaţii speciale în tradiţia ortodoxă.

Nici un comentariu

Actual de Cluj