Închide

Muzica lui Florin

CulturăMuzicaTop News by Catalin Suciu - sept. 24, 2015 0 1752

Florin se joacă la mai multe instrumente. Multe. Nici nu le-a numărat vreodată. Poate cânta jazz, rock,pop, muzică clasică, blues, poate reproduce chitara lui Hendrix sau simfonia noua a lui Beethoven.

Da’ folcloru’ românesc i-a ajuns la inimă. A crescut undeva în Maramureș, acolo unde, de sărbători, se colindă și se dau cozonaci, nu pumni de bani. Și-acolo toți știau cânta, fără să fi mers la școli de muzică. Că era vorba de doine sau altele, melodiile erau mai faine ca nicăieri în Maramureș. Odată, când era mai mic, a primit un fluier și-a suflat în el până când sunetu’ a început să aibă sens. După ce-a mai crescut , a luat xilofonu’ și acordeonu’ la rând, apoi chitara, una din lemn de la un verișor. Când a auzit cum face, o zis că-i place ș-asta. Când nu era în Maramureș, mergea în Hunedoara, la ceilalți bunici, în Apuseni. În comuna Blăjeni, pe malul Crișului Alb. Și-aici cântau toți și-n sat și la biserică. Cum era ca el să nu cânte ?

Florin și soțiaLigia  , în Maramureș

Florin și soția Ligia , în Maramureș

Muzica noastră e foarte grea. Am întâlnit prim-violoniști din Filarmonică care se străduiesc să reproducă muzica românească pură, cea adevărată, nu e ușor. O tipă din Londra a venit 10 ani și-a stat prin România, printre oameni din Maramureș ca să-și dea doctoratul”, zice Florin, trăgând cu nesaț dintr-o țigară ușor șifonată.
Ar putea să vorbească ore-n șir despre muzică , genuri sau istoria muzicii. Însă folclorul românesc i-a influențat decisiv cariera ce avea să fie. Cu o doină l-a cucerit inclusiv pe Iuliu Merca, de la Semnal M. În ‘97, Florin voia să se facă pierdut în lume, să plece din țară și-atunci l-a întâlnit. Merca i-a zis să-i cânte-un blues la chitară. A luat chitara și-a cântat un cântec din Maramureș. Merca l-a plăcut din prima și l-a luat în trupă.

Iuliu Merca, unul dintre cei mai mari interpreți români de blues și rock

Doi ani au fost nedespărțiți, până pe 27 iulie 1999, atunci când interpretul s-a dus să cânte “La Ferestrea ta” printre îngeri. Semnal M era la mare după un concert la Sibiu, iar lui Merca i s-a făcut rău, se simțea slăbit de câteva zile, dar avea fobie de doctori, a zis că-i trece de la sine. Cu chiu, cu vai, l-a lăsat după o vreme pe un medic să vină la el, iar doctorul a chemat ambulanța pentru că Merca făcuse preinfarct. Drumul spre spital a fost ultimul…
Pentru Florin, vestea decesului mentorului său a fost un șoc, iar momentul e descris elocvent de bateristul Fane Nagy. “Nimeni nu a crezut că Iuliu s-a stins, nimeni! Florin Ştefan venea de la plajă, era în slip. Când i-am spus că a murit Iuliu Merca, a urlat! „Nu, nu, nu, nu-i adevărat! Mă minţi, nu-i adevărat. A fost groaznic.”

Subiectul e tabu. Din respect sau poate din suferință. Dar la fiecare concert Florin Ștefan îi aduce un omagiu lui Merca. “Un mentor, un muzician adevărat. Un compozitor, un om deosebit de la care am învățat foarte multe. Oriunde am un concert, îl pomenesc și pe el. Iar piesele lui vor fi cântate și peste 10 ani și peste 50 de ani.”

Povestea naiului

Poate tot amintirea lui Merca l-a îndemnat să se îndrepte și către muzica sacră. În afară de chitară și multitudinea de instrumente pe care le stăpânește, Ștefan s-a orientat către nai și liră.

Nai
“E vorba de alt acordaj, alte frecvențe, e muzica care s-a păstrat și e scrisă înaintea erei noastre.Tot ce înseamnă casă regală avea așa ceva. Se folosește în tratamente, în terapii, are legătură cu vindecarea. Naiul și lira sunt instrumentele zeilor. Naiul e foarte greu, oboseala fizică e foarte mare. M-a ajutat și Gheorghe Zamfir, l-am cunoscut în Baia-Mare. Mi-a arătat cum să țin naiul, la noi nu se cunoaște. Du-mă la o școală să învăț naiul în nordul Transilvaniei, arată-mi unde! În Elveția, Olanda, Austria, Franța ,Germania se studiază, aici prea puțin. Profesorul lui Zamfir, Fănică Luca, a fost la un moment dat a fost singurul care mai cânta cu naiul, pe vremea când țara era condusă de regimul Gheorhiu Dej. A insistat foarte mult, iar Gheorghiu Dej a dat ordin să primească o clasă de muzică la Dinu Lipate, în București: și-a ales el singur elevii ca să ducă mai departe moștenirea. Un alt mare muzician la nai a fost Radu Simion. Eu pun accentul foarte mult pe folclorul românesc. Trebuie să ai amprentă pe muzică, iar amprenta e locul în care trăiești. Revenind la nai, are niște frecvențe instrumentul ăsta că atrage atenția oricărui animal, am făcut probe. Eram în Hațeg, în rezervație și erau câțiva zimbri, am cîntat cu naiul și au venit la mine. Cu nasul lângă mine, așa, lipiți. Sunt anumite lucruri pe care greu le poți explica.”

 

 

“Muzica s-a scris”

Într-un recital de jazz-fusion, Ștefan îmbină naiul cu lira, cu chitara sau fluierul. “Cânt orice.. folclor, fluier, iau naiul,iau chitara și am niște muzicieni extraordinari cu care cânt, fără ei n-aș putea. Hollandus Jozsef-Holi, singurul contrabasist din Transilvania care a cântat și cu Johnny Răducanu, pe Csabi Cserei , un percuționist extraordinar și mai am colaboratori.
Cânt jazz, pop-rock, muzică clasică, folclor, orice. Niciodată nu fac un concert identic, nu seamănă unul cu altul. Am un concert folk, seara fac un concert de jazz-fusion și o să cânt inclusiv metal. Muzica s-a scris, vorba lui Mozzart.”

Ștefan lucrează acum la un album pe care se vor regăsi toate instrumentele muzicale, inclusiv un tulnic. Va fi ceva inedit, va fi ceva pentru toată lumea.

lira2

 

“Voi accesa mai multe genuri muzicale și inclusiv cel comercial. Va fi un mix care să placă și unui copil, și unui un om în vârstă și unui tânăr rebel. Îi am cu mine pe Pavel Jarda și Marinel Petrăuș, doi muzicieni extraordinari. Muzical, din rădăcinile care s-au păstrat, iau piese din Țara Moțilior  din Maramureș, de la Chioar,  Pavel Jarda e din zona de Bistrița, iar Marinel e din Maramureșul istoric. Locurile acestea sunt poate singurele din Transilvania unde s-au păstrat cele mai vechi datini , de pe vremea dacilor, e cea mai arhaică formă muzicală. De aia-i muzica pe lume, să fie prezentată tuturor în toate formele. Viața nu durează mult, totul ține puțin, timpul se scurge mult prea repede.”

 

CsabaLoriStefan

Florin Ștefan

“La un moment dat în viață, am avut de ales între chitară și muzică clasică, pe vremea când eram la școală. Am preferat jazz-ul pentru ai libertate aici. În muzica clasică e libertate pentru cine o scrie, pentru cine o execută nu este. În muzică tot timpul trebuie să improvizezi, e pe bază de creație, de rezonanță. Dacă nu pui de la tine, ce-ai făcut? Trebuie să dăruiești ceva.”

“Am cântat cu americani. Le-am cântat Hendrix,  le-am cântat apoi un blues. Wow, super! Apoi, când au auzit hora spiccatto pe chitară m-au rugau să le mai cânt. Un american nu poate cânta muzică folclorică.”
“Văd că tot mai mulți visează la America. Păi du-te , nu te ține nimeni aici. Aici e mai greu, asta e, dar poți să cânți. Dacă eram în Africa ce făceam, vindeam nisip?!”

“În Elveția se studiază folclorul românesc, vin și vizitează Maramureșul, printre oameni, nu stau în hoteluri de 7 stele. Sunt curioși să vadă o cămasă din cânepă de 200 de ani, apreciază altfel folclorul românesc. În Maramureș am întâlnit și japonezi, vin stau câte două săptămâni, stau în sat la oameni. Sătenii îs simpatici, îi duc cu ei la biserică, în sat, îi duc la câte-o nuntă. “Îs cu noi , îs de-ai noștri. Ei duc o viață cum nu mai găsești”


Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.