Închide

”Stăm mereu în lumile acestea ale noastre mici, continuu, poate să ne creeze iluzia că Lumea e asta”. Cum să ieși din zona de confort și de ce merită

ActualitateEducaţieTop News by Mihai Prodan - oct. 23, 2019 0 22081

Dacă vrei să îți înțelegi rolul și importanța în lumea în care trăiești trebuie să ieși zilnic din zona ta de confort, spune reputatul psiholog Mircea Miclea. O variantă ar fi călătoriile, dar o alta mai la îndemână e să vorbești cu oamenii care nu sunt de acord cu tine.

Miclea a vorbit azi în cadrul unei conferințe Romanian Business Leaders despre pericolul de a rămâne în zona de confort și de ce faptul de a ieși din ea ajută mintea să se elibereze de trecut. ”Îmi dau zilnic doza de diversitate, e ca și cum m-aș imuniza în fiecare zi”, spune el.

”De regulă călătoresc pe perioade mai lungi în zone foarte inconfortabile, în Siberia cu trenul de clasa a treia, în Calcutta o lună și jumătate și am dormit prin slum-uri. De ce o fac: mintea așa funcționează, că dacă nu te expui deliberat la diversitate, să cauți mereu experiențe noi, în timp ceea ce e diferit de modul tău de a fi nu mai e perceput doar ca diferit, ci ca amenințător. Așa cum avem o imunizare biologic expunându-ne la diverse surse de pericole, ne crește sistemul imunitar dacă ne expunem, la fel se întâmplă psihologic, trebuie să ne expunem la medii diferite de mediile în care suntem noi pentru că crește reziliența minții noastre.

Altfel dacă stăm în același loc, la același birou, ne întâlnim cu aceiași oameni, în timp ceea ce e diferit e perceput ca periculos, nu ne mai interesează alte opinii, ba chiar dezvoltăm o agresivitate defensivă, te aperi, devii ultracritic la orice poziție care e diferită de a ta, pentru că nu ți-ai dat zilnic bucata de diversitate. A călători înseamnă a-ți da diversitate. Dându-ți diversitate, mintea ta devine mai rezilientă și ai mai puține șanse să devii anxios.

Al doilea beneficiu e că ne dăm seama cu adevărat cât de puțin însemnăm noi în lumea asta. Noi stăm în lumile noastre mici, cunoaștem câteva sute de oameni, ne întâlnim cotidian cu ei, unii ne iubesc, alții ne înjură, devenim importanți. Faptul că cineva te înjură înseamnă că ești important, că o parte din mintea lui este alocată pentru tine, ca să te înjure sau să te bârfească. Ești în centru, ești important.

Stăm mereu în lumile acestea ale noastre mici, continuu, poate să ne creeze iluzia că Lumea e asta. Confundăm lumea noastră mică cu Lumea. Atunci trebuie să mergi pe străzile din Calcutta, să vezi roind în jurul tău zeci de mii de oameni tot timpul, să dormi într-un hotel de carton să auzi și noaptea roirile astea și să ai o criză existențială cum am avut și eu ca să-mi dau seama, OK, aici dacă eu în următoarea secundă mor nimeni nu o să reacționeze în niciun fel. Asta e valoarea mea adevărată în raport cu Lumea cea mare. Și nu trebuie să o teoretizezi, trebuie să o trăiești. E o foarte bună modalitate d ea scăpa de egoism și centrarea excesivă pe noi înșine. E o bună igienă mentală.

Mintea noastră este mult mai sensibilă la perceperea diversității decât a constanței. Dacă stăm tot timpul în lumină afară și după aceea intrăm într-o cameră întunecoasă, întunericul este perceput mult mai intens de către creierul nostru decât dacă am sta mereu în întuneric. Creierul e în așa fel setat încât diferențele sunt percepute mai intens. Dacă noi ne producem diversitate în viață, mergem în alte zone decât în zona noastră de confort, ajutăm creierul nostru să prelucreze mai în adâncime ce anume facem, cee cu noi, pentru că creem diversitate. Vedem că se mănâncă în alte feluri, că sunt alte practici, alte abordări. Atunci începem să ne cunoaștem mai bine, cum zice cartea, ”veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi”.

Ideea este că dobândim mai multă libertate, și trebuie să fie o politică cotidiană de a ne crea diversități. E simplu, mă duc la restaurant și încerc alte feluri de mâncare decât cele care știu sigur că îmi plac, doar ca să văd ce se întâmplă. Pot să am un disconfort, da, dar îmi dă o diversitate. Mă duc pe alte străzi decât cele pe care mă duc de regulă la birou, stau de vorbă cu oameni necunoscuți, abordez opinii altele decât opiniile mele, stau de vorbă cu oameni care sunt exact opuși ca opinii politice, îmi dau zilnic doza de diversitate. E ca și cum m-aș imuniza în fiecare zi. Atunci mintea mea se eliberează de un anumit parti-pris pe care ea și-l face la un moment dat. Devenim mai independenți de trecutul și opiniile noastre. Altfel, trecutul ne confiscă, apare un fel de past dependance decision, luăm decizii în funcție de deciziile pe care le-am luat deja. și mergem pe o abordare din ce în ce mai stereotipă a deciziilor. Atunci noi dacă ne creăm diversitatea aceasta ne eliberăm un pic de un mod de a fi, de a gândi și de a lua decizii. Și dacă ne eliberăm de trecut, suntem mai detașați de el, îl vedem ca unul dintre cele posibile, ne e mai ușor să creăm altele”.

Miclea mai spune că nivelul de anxietate a crescut ”foarte mult” în ultimele decenii, ”1 din 3 are o problemă de anxietate de-a lungul vieții, clinică”. ”Sunt multe cauze” spune el. ”Dacă ne uităm obiectiv, comparăm 1950 cu 2010, constatăm că obiectiv riscul de a te îmbolnăvi a scăzut dramatic. S-au descoperit noi tehnologii de investigație, tratament, medicamente. Deci obiectiv pericolul scade. Subiectiv, dacă îi întrebai pe oameni în 1950 cât de îngrijorați sunt de problemele de sănătate și dacă îi întrebi acum, a crescut enorm de mult. Anxietatea a crescut deși obiectiv pericolul a scăzut. Pentru că cu cât cunoaștem mai mult cu atât ne dăm seama de mai multă necunoaștere. Să vă închipuiți cunoașterea ca un cerc, stăm exact pe perimetru. Cu cât cercul crește, dacă ne uităm în interior, cu atât în exterior perimetrul e tot mai mare. Cunoașterea e cu atât mai mare cu cât cunoști mai mult. Și atunci apar neliniști. Cu cât suntem mai conștienți de tot felul de lucruri care s-ar putea întâmpla, cu atât crește incertitudinea.
Cred că trebuie create soluții online, nu mai putem livra psihoterapie față în față. Trebuie să creezi o solție online pe care un om care este în Babadag și nu poate veni la mine să aibă un ID cu care să-și facă un screening să vadă dacă e ok cu anxietatea sau dimpotrivă, e clinică, instrumentul e fundamentat științific, după care acolo are acces la o serie de module multimedia care-ți spun ce trebuie să faci, cum să te relaxezi”.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.