Mii de saci de gunoaie au fost adunați din lacul Tarnița într-o acțiune de ecologizare, în weekend
Actualitate by Actual de Cluj - iul. 10, 2023 0 139
Mii de saci de gunoaie au fost adunați din lacul Tarnița într-o acțiune de ecologizare, în weekend.
Clubul Alpin Român Filiala Cluj a organizat, cu sprijinul Consiliului Județean Cluj, între 7 și 9 iulie, o amplă acțiune de igienizare a lacului Tarnița. La aceasta au participat aproximativ 150 de voluntari care au reușit să adune, atât de pe uscat, cât și de pe apă, din caiac, canoe sau barcă, nu mai puțin de 2.600 de saci de deșeuri.
Lacul de acumulare Tarnița se află între comunele Râșca, Mărișel și Gilău, la aproximativ 30 de kilometri de Cluj-Napoca. Are o suprafață de aproximativ 215 de hectare și o adâncime maximă de peste 70 de metri. Este una din cele mai apreciate zone turistice din județul Cluj și e alimentat de apele Văii Someșul Cald.
Barajul Tarniţa, amplasat pe râul Somesul Cald, la aproximativ 30 de kilometri de Cluj-Napoca, a fost construit în anii ’70 la o altitudine de aproximativ 500 de metri. Are 97 de metri înălţime şi o deschidere la coronament de 232 de metri fiind dat în folosinţă în 1974. Lacul de acumulare are un volum de peste 70 de milioane de metri cubi şi este alimentat de apele Someşului Cald şi ale afluenţilor lui de pe un bazin hidrografic de aproape cinci sute de kilometri pătraţi.
Lacul de acumulare Tarnița, cu stația de tratare din Gilău, e cel mai mare sistem de alimentare cu apă din zonă. Trei municipii sunt alimentate cu apă potabilă de aici: Cluj-Napoca, Gherla și Dej, dar și peste o sută de sate. Gherla și Dej sunt alimentate din Tarnița doar de câțiva ani: mai exact lucrările s-au încheiat în 2011 și au presupus o aducțiune de 22 de kilometri.
A fost una dintre cele mai de amploare acțiuni de ecologizare ale lacurilor de acumulare din Cluj. În urmă cu câțiva ani o inițiativă similară, dar pe lacul Beliș din amonte de Tarnița, s-a soldat cu colectarea a 3.500 de saci de gunoaie, cu deșeuri care se aflau pe lac de decenii. „Lacul Beliș este un lac artificial de acumulare, relativ “tânăr”, fiind construit în perioada 1970-1974 în scop hidroenergetic, pe cursul râului Someșul Cald, la confluența dintre m-ții Gilăului, m-ții Vlădeasa și Muntele Mare. Începând cu 1975 a început umplerea noului lac iar sate și cătune din văi au fost mutate pe culmi sau au dispărut. Sătenii din vechiul Beliș s-au mutat pe actuala vatră iar mici cătune precum Pleș, Bolojești, Dădești, Milioan sau Giurcuța de Jos au dispărut, în timp. De la Cristian Popa, rangerul PNA pe zona Beliș, localnic, am aflat povești emoționante despre tristețea oamenilor nevoiți să se mute pe culmi , martori la inundarea propriilor gospodării. În câțiva ani, pe la începutul anilor 80, după 1977, lacul a fost umplut și dat în folosință iar în câțiva ani avea actuala formă, cu o suprafață de circa 826 hectare și un volum de 225 milioane de metri cubi, devenind o perlă a Apusenilor și una dintre principalele surse de apă pentru o mulțime de localităti, împreună cu Tarnița, printre care și Cluj-Napoca. Dimensiunea uriașă a lacului apărut în cadrul natural, la circa 1000 m altitudine, combinată cu peisajul montan pitoresc a generat un punct de atracție major din Apuseni, în prezent fiind o zonă protejată aflată în incinta Parcului Natural Apuseni. La fel cum se întâmplă în mai toate zonele montane ușor accesibile pentru turismul de masă, cu acces auto, și aici am găsit rezultatul nepăsării, neputinței autorităților, lipsei de educare a agresorilor pentru natură. Peisajul fantastic îl găsim “decorat” cu tone de deșeuri plutitoare sau atârnate jur-împrejurul lacului, condiții inacceptabile pentru o conectare pură la natură, mai ales pentru membri CAR, exigenți ambasadori ai muntelui și naturii în România”, arăta la acea vreme Clubul Alpin Român pe blog. Citește și:
