Închide

Medici de pe ATI din Cluj: „Suntem la capătul puterilor, la limită. Avem nevoie urgentă de paturi fiindcă nu mai putem trata pe toată lumea” / „Trebuie impuse măsuri urgente să nu ne trezim în scenariul Milano.”

ActualitateSănătateTop News by Catalin Suciu - oct. 08, 2020 2 14427

Cea mai provocare în pandemie este asistența medicală în secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă. România are deja peste 600 de pacienți infectați cu Sars-Cov-2 care au dezvoltat forme severe de boală.

Secțiile sunt pline în cele mai mari orașe din România, iar numărul cazurilor continuă să crească. Presiunea pe secțiile de ATI este uriașă. Medicii specialiști atrag atenția și spun că deja nu mai au posiblitatea de a trata pe toată lumea.

La Cluj, doctorul Diana Miclăuș coordonează secția ATI 2 de la Spitalul de Boli Infecțioase, spital care tratează exclusiv cazuri de infecții cu Sars-Cov-2 de la finalul lunii februarie, de la începutul epidemiei în România. Medicul intră dimineața la serviciu și ajunge acasă pe întuneric. Are un copil de cinci ani, pe care îl vede printr-un sacrificiu făcut de tatăl băiatului. Medic urgentist în Franța, bărbatul a renunțat la locul de muncă pentru a rămâne acasă cu băiatul, tocmai pentru ca soția lui să poată merge la spital.

„Nu puteam să-l lăsăm la părinți, fiindcă riscam să-i infectăm pe ei”, povestește Diana Miclăuș pentru g4media.ro.

Doctorul avertizează și spune că: „În ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, cu toată experiența din toate aceste luni, tot nu suntem pregătiți pentru ce urmează. Nu lucrăm în condiții normale, personalul este puțin. Am avut detașați prin acel ordin de ministru mai mulți medici, care vin, stau 30 de zile, se acomodeză, apoi pleacă și vin alții noi care o iau de la început, or terapia pentru Covid are un anumit specific. Oricum ne-au ajutat foarte mult, nu știu ce ne făceam fără ei, dar e nevoie de mai multă constanță, fiindcă este foarte dificil. Și avem nevoie urgentă de paturi pe ATI, fiindcă în acest moment nu putem trata pe toată lumea. Sunt solicitări zilnice pe care nu le putem onora. Cum se eliberează un pat, cum e ocupat imediat. Avem tot mai multe solicitări. Eu cred că autoritățile trebuie să vadă toate semnalele și să înțeleagă toată lumea că virusul nu se oprește. Acum, până nu va fi prea târziu. Eu nu voi alege niciodată între pacienți. Eu nu pot să scot un pacient de pe ATI, să prioritizez altul care ar fi mai tânăr, mai potrivit sau mai știu eu cum. Și nu voi face asta. Cum aș putea să trăiesc? Și cine sunt eu să stabilesc asta? Cine primește și cine nu primește o șansă la viață? Cine-ar putea trăi cu asta pe conștiință?”

Dr. Diana Miclăuș

Doctorița acuză o stare de oboseală acută și face un apel la oameni pentru a respecta regulile sanitare, cum e purtatul măștii de protecție.

Suntem la capătul puterilor, la limită. Iar din ce văd, numărul urgențelor crește. Suntem obosiți, nu știu cât mai rezistăm. Ne încurajăm între noi, ne luăm putere unii de la alții să continuăm. Eu îi văd pe bolnavii noștri, sunt disperați, au această sete de aer pe care încercăm să o ameliorăm. Până să se ajungă să fie intubați, ei sunt conștienți. Au lipsă de aer, au o stare de angoasă, cu frică de moarte și sunt total dependenți de ajutorul nostru, fiindcă obosesc la cel mai mic efort. Cei care ajung pe ATI până să fie ventilați sunt disperați, speriați. Teama și disperarea lor nu se compară cu temerile noastre. Poate ăsta e unul dintre motivele pentru care continuăm să venim la serviciu din luna martie toți, de la medici la asistente și infirmieri. Eu nu-mi doresc să ajungă nimeni pe ATI. De aia e atât de important să purtăm o mască atât de utilă. L-aș invita pe acel om care spune că masca-i botniță să se lase operat de un medic chirurg pe creier, 6 ore, iar medicul să nu poarte mască. Sau pe cord sau la ochi. Eu port masca de 20 de ani, care este problema? Iar creierul meu nu a intrat în hipoxie. Și eu am lucrat în Franța, țin legătura cu foștii mei colegi, au și ei acolo capetele lor pătrate, dar există o tendință de acceptare a regulilor. Sunt reguli de bun simț față de apropiații tăi, față de alte persoane. Când vezi revărsarea de venin de pe net, ți se taie toată pofta de a continua să mergi la muncă. Îi poftesc la ATI pe cei cu botnițe să vadă realitatea pe care o desconsideră. Am avut cazuri pe care nu le pot uita, care îmi rămân întipărite în memorie. Fie cu evoluții favorabile, dar de lungă durată, la pacienți tineri, fie cu evoluție nefavorabilă. Am avut internat un cuplu de vârstnici. Ne-am luptat mult, au stat mult pe ATI, dar au decedat. E ceva cu ce nu m-am înâlnit niciodată. E cumplit. Și repet, încă n-am apucat să ne fie rău cu adevărat, la ce se prefigurează.”

Doctorul Diana Miclăuș  a adus în discuție intrarea pacienților pe secția de Anestezie și Terapie Intensivă. Când lucrurile se agravează, pacienții sunt sedați și intubați.

Medic Constantin Bodolea, conferențiar la Facultatea de Medicină din Cluj și unul dintre cei mai reputati doctori români de Anestezie și Terapie Intensivă, membru  al Societății Europene de Anestezie încă din 2002.

Spuneți-mi noi ce putem face? Dacă lumea nu înțelege să respecte niște măsuri simple, ce putem noi face? Mă înjură? Eu nu mă supăr, pot să înjure căci oricum noi tot vom avea grijă de ei. Cât putem avem. E foarte mare presiunea, dar nu părăsim barca, suntem ultimii.  Secțiile ATI sunt pline, dar sper că înțelepciunea va învinge. Sunt anumite măsuri care trebuie impuse și cred că se vor lua în scurt timp, fiindcă altfel nu vor mai putea fi tratați oamenii. Și țineți cont de faptul că ATI-ul nu este destinat doar cazurilor de Covid. Dar într-o situație teribilă, putem ajunge la scenariul Milano.”

El detaliază și spune ce înseamnă un pacient cu Covid-19 care ajunge să dezvolte o formă severă.

„Pacientul nu mai poate respira fiindcă plămânul nu oxigenează sângele. Atunci se introduce un tub în trahee, sub anestezia pacientului, și i se aplică câteva strategii de ventilație adecvată disfuncției lui. Pacientul nu este conștient, este sedat profund, uneori este chiar paralizat.I se administrează medicamente care îi paralizează mușchii în așa fel încât să poată fi ventilat așa cum dorim noi. Plămânul se umflă cu apă, se inflamează,iar zonele care primesc aer se lipesc unele de altele, dezvoltă atelectazii, cum spunem noi. Plămânul face parte din torace, în mare vecinătate cu inima, iar afectarea pulmonară afectează și inima. Din cauza faptului că trebuie intubat și ventilat mecanic, suferă și inima consecințe secundare. Poate scădea tensiunea, apoi se administrează alte medicamente pentru a ridica tensiunea, apoi este perfuzat cu lichide, dar fiindcă este inflamat primește mai puține lichide, ca să nu agravăm inflamația, ceea ce poate afecta în mod secundar rinichii. Pot fi afectate și alte organe. Virusul ca atare afectează aproape toate organelele.Nu este numai la nivel de plămâni, ci și la nivel de inimă, ficat, mușchi, sistem nervos central, este o boală generalizată. Dar faptul că afectează plămânul în mod grav produce hipoxemie. Hipoxemia afectează în mod suplimentar toate organele și pacientul dezvoltă în final insuficiențe multiple pe toate organele, de aici și gravitatea extremă a acestei boli.

Noi ce facem pe ATI? Susținem organele. Intubația și ventilația susțin plămânul, îl ventilează în presiune crescută. Intervin și speculațiile fiziologice, cum e pronolizarea. Asta înseamnă că pacientul este pus pe burtă. În felul acesta este mult mai bine oxigenat, câștigăm mai multă perfuzie și ventilație. Sigur, dacă nu reușim să-l detubăm repede și după criterii bine stabilite, atunci există riscul foarte mare ca persoana să se infecteze cu germeni pe care îi are în calea respiratorie. Germenii s-au născut pe noi și se pare că de foarte multe ori ne și ucid. Au fost primii care au apărut și sunt ultimii care vor dispărea. Riscul este mare pe ATI dacă nu se poate trata rapid infecția Sars-Cov-2, care produce o imunosupresie teribilă. Virusul distruge toate componentele de intervenție imunitară, celulară, umorală, atât pe partea de celule, limfocite, cât si pe partea de anticorpi. Atunci pacientul face infecții cu germeni pe care îi purtăm cu noi, iar in spitalele mari, în toată lumea asta, în orice Terapie Intensivă există germeni de spital. Oamenii mor cu infecții de spital pentru că sunt pacienți imuno-compromiși, care nu au imunitate, asta e marea problemă.”

Doctorul face un nou apel la societate și îi îndeamnă pe oameni să respecte măsurile sanitare indicate de specialiști.

„Fiecare dintre noi are aproape oameni tineri care pot trece ușor peste boală, dar nu înseamnă că nu pot face complicații. Toți avem însă și apropiați în vârstă care pot face forme grave. Dacă regulile acestea indicate de specialiști nu sunt respectate, pot fi impuse. Ce alte alegeri avem? Dacă spun oameni învățați, cum e profesorul Rafila, o autoritate remarcabilă pe partea de epidemiologie, că nu putem scăpa dacă nu respectăm regulile acestea simple… ce putem face? Vaccinul nu apare peste noapte. Ori respectăm regulile, ori ne trezim în acest scenariu de care ne temem.Tot mai multe persoane tinere ajung și pe ATI și nu este clar de ce. Există doar o suspiciune de constelație genetică defavorabilă pentru unii, cu boli asociate, cu obezitate, cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, dar nu există un unison medical cu explicații foarte coerente. Se vor lămuri lucrurile, dar momentan suntem luați pe sus de acest val,  nu avem date foarte clare.”

Text preluat de pe g4media.ro.

 

2 comentarii

  1. Problema este ca „povestile” astea le stie toata lumea. Si cu siguranta in mare parte adevarate.
    Insa sunt multe intrebari si probabile adevaruri care sunt evitate. Si posibil de aici vin mult mai multe probleme. Si incep cu inceputul: pana prin luna mai toate cazurile covid erau documentate si facute publice. Si daca te uitai acolo vedeai cum pacientii, cei mai multi dintre ei, mureau la maxim 3 zile de la dianosticare. Aproape jumatate in primele 2 zile. Cativa erau diagnosticati DUPA deces. Iar restul, adica undeva la 1 din 10 rezistau o saptamana. Este adevarat? Este si acum la fel? Fiindca daca da, atunci aveti o mare problema si multe explicatii de dat.
    O alta serie de intrebari vine de la tratamentele pe care le aplicati si specializarile pe care le aveti voi cei de la ATI covid. Fiindca nimeni nu insista pe acele comorbiditati. Insa daca o persoana are un preinfarct sau o criza de diabet sau rinichi el are nevoie urgenta de tratament specific bolii pe care o are. Este adevarat? El nu poate astepta nici o zi, nici doua, nici o saptamana acel tratament fiindca moare. Sunt tratati la ATI acesti pacienti pentru boala lor principala si care in mod sigur va duce la deces? Sau sunt tratati de covid?
    Si, in final, apropo de tratamente – cine hotaraste ce tratamente sa fie aplicate? Eu am ascultat cateva povesti ale pacientilor cu forme medii de boala si care povesteau ca s-au simtit destul de rau in spital insa acea stare s-a ameliorat imediat dupa revenirea acasa. Adica dupa doua saptamani de suferinta in spital – nu grava dar cu o stare continua de oboseala si un disconfort fizic resimtit evident, toate astea au disparut la o zi, doua dupa externare. Am fost si eu in spital si stiu cum e… nu te simti confortabil sa stai in spital insa pe de o alta parte este reconfortant si revigorant. Daca te simti prost incontinuu atunci inseamna ca ai o problema? Iar acesta problema in cazul acestor oameni a disparut doar cand au ajuns acasa. Oare sa fie vorba de tratamentele aplicate? Intreb si eu…
    Cat despre masti… sa fim seriosi! Disconfortul respirator simtit atunci cand porti masca este evident. Si nu mai vorbesc ce simti atunci cand faci si un oarecare efort, cat de mic: urcarea unor scari sau un pic de graba. Fara a intra in explicatii stiintifice este clar ca organismul sufera si trimite semnale negative. Cat rau ne fac mastile? Nu stiu… Dar stiu ca suntem mintiti atunci cand ni se spune ca n-au nici un efect.
    Mai sunt si alte intrebari… insa alea sunt adresate guvernului si managerilor de spitale. Multe, multe intrebari.

  2. Lipsa unei minime culturi medicale, dezinteresul la regulile impuse de autoritati sau aroganta pentru unii dintre concetățenii nostri care refuza sa conștientizeze riscul infectării cu noul corinavirus, ne va duce din pacate la un număr masiv de infectari în tara noasta, la oboseala cronica a cadrelor medicale care lupta din răsputeri sa mențină sistemul medical in bune conditii dar si la riscul ca multe familii sa aibă cel puțin un membru infectat.

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.