Justiția refuză închiderea unui dosar de agresiune la Cluj după 3 ani: judecătorul critică „eforturile minime” ale poliției în identificarea unui agresor din trafic
Actualitate by Mihai Prodan - ian. 26, 2026 0 108
Mai rar, instanța respinge cererea procurorilor de a aproba renunțarea la urmărirea penală, vineri Judecătoria din Cluj-Napoca a respins tentativa procurorilor de a închide un dosar penal deschis în urma unui incident violent petrecut în incinta unei clinici medicale din centrul Clujului în urmă cu trei ani, a acuzat procurorii că au făcut eforturi minime.
Deși Parchetul a solicitat renunțarea la urmărirea penală pe motiv că autorul nu a fost identificat, magistratul de cameră preliminară a respins cererea, considerând că ancheta a fost tratată cu superficialitate.
Agresiune în incinta spitalului Incidentul a avut loc la data de 2 decembrie 2021. O persoană a sesizat poliția după ce a fost agresată fizic și amenințată de un bărbat necunoscut, aflat la volanul unei autoutilitare. Victima a prezentat un certificat medico-legal care atesta leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale. Deși conflictul a fost unul spontan, acesta s-a produs într-un spațiu public, afectând grav ordinea și siguranța cetățenilor.
Anchetă de trei ani cu „eforturi minime”: procurorii au argumentat că, după aproape trei ani de la faptă, nu mai există interes public pentru continuarea urmăririi penale, resursele fiind limitate, iar șansele de a găsi autorul – minime. Totuși, judecătorul a desființat acest argument, punctând o cronologie a pasivității: audierea victimei, o singură adresă trimisă la trei luni după incident și un proces-verbal întocmit abia după trei ani.
Instanța a subliniat că organele de cercetare penală nu au depus „eforturi susținute” și că o soluție de renunțare în aceste condiții ar reprezenta o „cauză de impunitate” generată exclusiv de lipsa de implicare a autorităților.
Judecătorul a avertizat că închiderea dosarului ar transmite un mesaj periculos societății: ideea că oricine poate agresa și amenința o persoană în public fără a suporta consecințe, atât timp cât poliția nu reușește să îl identifice rapid. „Nu poate fi vorba de cheltuieli disproporționate atâta timp cât nu au fost efectuate decât minime activități”, se arată în motivare.
”În dezacord cu aprecierea procurorului că nu există interes public, judecătorul de cameră preliminară reține din probatoriul administrat și existent în dosarul de urmărire penală, că aceste infracțiuni sunt unele care prezintă pericol social însemnat. Astfel, se reține că autorul a nesocotit mai multe valori sociale, agresat persoana vătămată și a amenințat-o în loc public, ceea ce relevă un comportament antisocial cu un grad ridicat de periculozitate”, a apreciat instanța. În contrapondere, judecătorul a avut în vedere atitudinea procesuală a persoanei vătămate, care a s-a prezentat pentru a fi audiată și a solicitat identificarea și tragerea la răspundere penală a agresorului. @Modul de acțiune, așa cum a fost anterior menționat imprimă gravitate faptelor reclamate. Împrejurarea că s-a scurs un timp îndelungat de la momentul comiterii faptei și nu s-a reușit identificarea autorului nu este de natură a justifica o soluție de renunțare la urmărirea penală”, a motivat instanța. ”Practic, soluția de renunțare la urmărire penală este justificată în acest caz doar de simplul fapt că organele de cercetare penală nu au reușit identificarea autorului, deși eforturile acestora au fost minime”.
Judecătorul de cameră preliminară a arătat faptul că, raportat la prevederile art. 306 alin 1 Cod procedură penală organele de cercetare penală au obligația ca după sesizare să caute și să strângă datele și informațiile cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni, să ia măsuri pentru limitarea consecințelor acestora, să strângă și să administreze probele cu respectarea prevederilor legale. ”Or, rezultă fără echivoc că organele de cercetare penală nu au efectuat demersuri în îndeplinirea acestor obligații, audierea persoanei vătămate, o adresă emisă după trei luni la comiterea faptelor și încheierea unui proces-verbal după aproape trei ani nu sunt suficiente pentru a se justifica o soluție de renunțare le urmărire penală. Aceasta ar reprezenta practic o cauză de impunitate generată de lipsa de implicare din partea organelor de cercetare penală în sensul de a efectua eforturi susținute în identificarea și probarea activităților infracționale în scopul tragerii la răspundere a persoanelor care au săvârșit infracțiuni”.
Prin sentința definitivă pronunțată vineri instanța Judecătoriei Cluj-Napoca a dispus trimiterea cauzei înapoi la procuror pentru completarea urmăririi penale. Poliția este acum obligată să reia căutările și să administreze probe noi pentru identificarea agresorului.
